ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3052/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10 martie 2017, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice, au solicitat obligarea pârâtului să aplice, de îndată, Decizia Curții Constituționale nr. 397/2013, să aprobe finalizarea studiilor reclamantei cu examen de licență, să restituie taxele de admitere (100 de RON) și taxele pentru 3 ani de studii (circa 1800 de RON/an), precum și să plătească daune materiale și morale în cuantum de 1.000.000 de RON și sumele reprezentând pierderea de vechime în muncă și de asistență medicală, în cuantum minim de 10.000 de RON/lună. Reclamanții au solicitat și plata dobânzii aferente acestor sume.

Prin încheierea de ședință din data de 15 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ.

În motivarea soluției astfel dispusă, Curtea a reținut că reclamanții nu au îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina lor prin rezoluția din data de 14 martie 2017, sub sancțiunea anulării cererii. Aceste obligații vizau depunerea taxei judiciare de timbru în cuantum de 450 de RON, motivarea în fapt și în drept a calității procesuale active a reclamantului B., justificarea legăturii dintre obiectul acțiunii și raporturile de muncă ale reclamanților, cu aplicarea deciziei Curții Constituționale nr. 397/2013.

Curtea de Apel București a apreciat că, deși rezoluția a fost comunicată reclamanților la data de 4 aprilie 2017, aceștia nu s-au conformat tuturor cerințelor în termen de 10 zile de la data comunicării, astfel cum prevăd dispozițiile 200 alin. (3) C. proc. civ., sancțiunea fiind aceea a anulării cererii de chemare în judecată.

Împotriva încheierii de ședință din data de 15 mai 2017, au declarat recurs reclamanții A. și B., înregistrat la data de 16 mai 2017, susținând, în esență, că obiectul acțiunii îl reprezintă aprobarea cererii pentru finalizarea studiilor reclamantei cu examen de licență 2017, conform deciziei Curții Constituționale nr. 397/2013, absența aprobării constituind un refuz nejustificat, care nu permite reclamantei ocuparea unui post.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 30 iunie 2017, intimatul-pârât a invocat excepția nulității recursului, motivat de neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin Rezoluția din data de 21 iunie 2017, Înalta Curte a fixat termenul pentru judecata recursului declarat de reclamanții A. și B. la data de 18 octombrie 2017, dispunând citarea recurenților cu mențiunea de a complini lipsa semnăturii de pe cererea de recurs depusă la dosar, precum și de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 de RON.

Măsurile dispuse de instanța de recurs au fost comunicate recurenților-reclamanți la data de 26 iunie 2017, conform dovezilor de înmânare aflate la dosar.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția de netimbrare a recursului, potrivit art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 de RON, dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ.

Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Prin adresa comunicată recurenților-reclamanți la data de 26 iunie 2017, conform dovezilor de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 de RON, aferent recursului declarat împotriva încheierii de ședință din data de 15 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, obligație pe care recurenții-reclamanți nu au îndeplinit-o.

Totodată, se reține că în cauză nu s-a formulat, de către recurenții-reclamanți, o cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru și nici o cerere de acordare a ajutorului public judiciar, potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 51/2008.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de reclamanții A. și B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția netimbrării.

Anulează recursul declarat de reclamanții A. și B., împotriva încheierii de ședință din 15 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2017, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM