ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 487/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 31.10.2016, reclamantul Statul Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A. și B., obligarea acestora la acoperirea prejudiciului cauzat bugetului de stat, în sumă de 1.029.115 RON, reprezentând impozit pe venit persoane fizice, în perioada ianuarie- noiembrie 2013.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe art. 1357 raportat la art. 1365 C. civ.

Prin Sentința nr. 1434 din 22.09.2017 Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă, a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Prin Decizia nr. 145 din 19 martie 2018, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinței.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța.

Recurenta a arătat că la data înregistrării cererii de angajare a răspunderii civile delictuale a celor doi pârâți, raportat la data deschiderii procedurii insolvenței în formă simplificată (16.03.2017), pârâții răspundeau în solidar pentru prejudiciul cauzat bugetului de stat, fiind îndeplinite cele patru condiții de angajare a răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie conform art. 1349 alin. (1) și (2) și art. 1357 C. civ.

A solicitat a se observa că în respingerea acțiunii ca inadmisibilă, s-a invocat caracterul special al dispozițiilor Legii nr. 85/2014 față de cele ale dreptului comun, raționament neaplicabil speței, în opinia recurentei, în condițiile în care cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul B. a fost admisă la data de 18.12.2017, prin Sentința civilă nr. 1095 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă, după pronunțarea Sentinței civile nr. 1434/22.09.2017 a aceluiași tribunal.

A criticat decizia cu privire la argumentele invocate asupra incidenței dispozițiilor Legii nr. 85/2014, prin prisma diferențelor care există între aceasta și răspunderea civilă delictuală.

A considerat hotărârea pronunțată ca fiind nelegală, deoarece nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la incidența în cauză a dispozițiilor Legii nr. 85/2014, Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă, la data de 31.10.2016, reclamantul Statul Român prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A. și B., obligarea acestora să răspundă material și cu averea personală în vederea acoperirii prejudiciului cauzat bugetului de stat în valoare de 1.029.115 RON, sumă reprezentând impozitul pe venit persoane fizice, prejudiciul fiind cauzat în perioada ianuarie - noiembrie 2013.

Prin acțiunea introdusă la data de 14.03.2017, obiect al Dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Constanța, lichidatorul judiciar desemnat de ORC pentru societatea C., a solicitat deschiderea procedurii simplificate a insolvenței față de societatea debitoare, în susținerea acțiunii invocându-se chiar existența creanței bugetare datorate către reclamanta din prezenta cauză, în valoare de 3.967.010 RON.

Prin Încheierea nr. 221/16.03.2017 cererea a fost admisă și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate față de debitoarea C. S.R.L., în considerentele hotărârii reținându-se că debitoarea înregistrează datorii către bugetul de stat în valoare de 3.967.010 RON, sumă ce include pretențiile ce fac obiectul prezentei acțiuni, chiar creditoarea individualizând creanțe în valoare de 1,077.061 RON reprezentând impozit pe profit și respectiv TVA în valoare de 1.608.270 RON.

Urmare a deschiderii procedurii insolvenței, devin incidente prevederile art. 169 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora, "La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte sau întregul pasiv al debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, fără să depășească prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice alte persoane care au contribuit la starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut activități de producție, comerț sau prestări de servicii în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu se prezumă. Prezumția este relativă; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori; h) orice altă faptă săvârșită cu intenție, care a contribuit la starea de insolvență a debitorului, constatată potrivit prevederilor prezentului titlu".

Întrucât prezenta acțiune a fost întemeiată de reclamant pe dispozițiile dreptului comun privind răspunderea civilă delictuală, iar dispozițiile Legii nr. 85/2014 au caracter de normă specială, în aplicarea principiului specialia generalibus derogant, incident în cauză, recuperarea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin eventuale fapte comise în exercitarea activității societății C. S.R.L. nu poate fi obținută decât prin exercitarea acțiunii prevăzute de art. 169 din Legea nr. 85/2014, valorificată în speță.

Prioritatea dispozițiilor legii speciale ale insolvenței rezultă din art. 75 al acestui act normativ, care reține că "de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra averii debitorului. Valorificarea drepturilor acestora se poate face numai în cadrul procedurii insolvenței, prin depunerea cererilor de admitere a creanțelor."

Textul legal este aplicabil tuturor creanțelor care pot fi invocate în raport cu societatea, cum este și cazul în speță, astfel încât, de la deschiderea procedurii reglementate de Legea nr. 85/2014, reclamantul nu mai are deschisă calea dreptului comun în atragerea răspunderii delictuale a administratorilor societății debitoare.

Urmare a pronunțării Sentinței nr. 2095/18.12.2017 a Tribunalului Constanța, secția a II a civilă, recurentul-reclamant deține deja titlu executoriu cu privire la sumele deduse judecății, întrucât prin această sentință s-a stabilit că suma de 3.967.010 RON (în care, potrivit declarației de creanță formulată de creditorul bugetar, sunt incluse și sumele ce fac obiectul prezentei acțiuni), reprezentând parte din pasivul debitoarei S.C. C. S.R.L., să fie suportate de pârâtul B., în calitate de administrator statutar al debitoarei.

Ca atare, critica de nelegalitate privind greșita aplicare și interpretare a normelor de drept material ce reglementează răspunderea civilă delictuală, nu poate fi primită, aceste texte legale neputând justifica o dublă reparație, într-un alt cadru juridic decât cel reglementat de legea specială aplicabilă cu prioritate.

Referitor la pretinsa nemotivare a hotărârii instanței de apel, Înalta Curte constată că decizia recurată îndeplinește exigențele dispozițiilor art. 425 C. proc. civ., expunând în mod clar și fără echivoc argumentele pentru care aceasta a apreciat că demersul judiciar al reclamantului nu poate fi primit.

De altfel această critică a fost invocată formal, fără ca recurentul să indice, punctual, care ar fi nelegalitatea hotărârii din această perspectivă, ori să precizeze ce aspecte ar fi rămas neanalizate, astfel încât să atragă incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța împotriva Deciziei nr. 145 din 19 martie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Statul Român, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, cu sediul ales în județul Constanța împotriva Deciziei nr. 145 din 19 martie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimații-pârâți A., cu domiciliul ales în Constanța, str. x A, județul Constanța, la Cabinet de Avocat D., B., cu ultimul domiciliu cunoscut în Bacău, județul Bacău.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 6 martie 2019.

Procesat de GGC - NN