ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3972/2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

La data de 24 iulie 2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale, a fost înregistrat apelul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței nr. 3142 din data de 2 mai 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului București, cauza având ca obiect "recalculare pensie".

Prin încheierea de ședință din data de 8 februarie 2018, instanța a dispus suspendarea judecării apelului, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 teza a II-a C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți nu s-a prezentat la acest termen și nici nu s-a solicitat judecarea în lipsă.

Apelanta-reclamantă A. a declarat recurs împotriva acestei încheieri, fără a indica temeiul de drept și formulând critici ce privesc fondul litigiului dintre părți.

Analizând recursul în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Obligația părții de a arăta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor este prevăzută sub sancțiunea nulității de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea unei hotărâri.

În speță, prin cererea de recurs, reclamanta A. nu a formulat critici privind măsura suspendării cauzei, pronunțată prin încheierea atacată, ci a prezentat istoricul litigiului dintre părți și nemulțumirile sale față de hotărârile pronunțate pe fondul pricinii.

Or, aceste susțineri ale recurentei-reclamante nu constituie critici de nelegalitate, care să vizeze considerentele hotărârii pronunțate de către instanța de apel și care să permită încadrarea în motivele de nelegalitate, expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Așa fiind, cum aspectele invocate de recurentă nu se grefează pe conținutul încheierii atacate și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din același cod, respectiv aceea a nulității recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din data de 8 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - CL