ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 905/2020

Ședința publică din data de 29 mai 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

A. a formulat recurs împotriva încheierii din Camera de consiliu din 20 iulie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații Ministerul Muncii și Protecției Sociale și Casa de Pensii a Municipiului București, cauza având ca obiect reexaminare anulare cerere.

Prin decizia civilă nr. 101 din 10 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins nefondat, recursul formulat de recurenta A..

Prin cererea înregistrată la 4 decembrie 2018 și 10 decembrie 2018, recurenta a solicitat lămurirea dispozitivului cu privire la datele de identitate ale părților, astfel cum a precizat prin cererea înregistrată la 18 decembrie 2018, conform art. 425 alin. (1) C. proc. civ.. Prin aceeași cerere, recurenta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 442, 443, 444 C. proc. civ. în raport de art. 21 din Constituție și principiul priorității regulilor de drept instituite de CEDO și TFUE.

Prin încheierea din 23 ianuarie 2019 s-a dispus suspendarea judecării cererii de lămurire a dispozitivului pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 teza 1 C. proc. civ., deoarece la termenul de judecată menționat, niciuna dintre părți nu s-a prezentat și nici nu s-a solicitat judecata în lipsă.

La 25 ianuarie 2019, împotriva încheierii din 23 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, A. a declarat recurs, care a fost înaintat spre soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recurenta A. a solicitat admiterea recursului și rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel București, susținerile din cuprinsul cererii vizând, în esență, încălcarea de către instanța de judecată a dreptului la un proces echitabil.

În drept, au fost invocate prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și cele ale art. 1, 11 și 20 din Constituție.

Intimatul-pârât Ministerul Muncii și Justiției Sociale a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, întrucât în cauză, recurenta nu a solicitat judecata în lipsă.

Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 4 octombrie 2019 s-a dispus comunicarea raportului către părți, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Intimatul-pârât Ministerul Muncii și Justiției Sociale a depus la dosar punct de vedere la raportul întocmit.

Prin încheierea din 31 ianuarie 2020, a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 23 ianuarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, fiind acordat termen la 20 martie 2020 pentru discutarea excepției lipsei de interes în promovarea recursului.

La termenul din 20 martie 2020, s-a constatat suspendarea judecății de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020.

Prin rezoluția din 13 mai 2020 a fost acordat termen la 29 mai 2020, pentru discutarea repunerii pe rol a cauzei și reluării judecății.

Înalta Curte de Casație și Justiție, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes, invocată din oficiu, a reținut următoarele:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Astfel, printre condițiile care se cer a fi îndeplinite în vederea exercitării acțiunii civile se numără și existența interesului, prin interes înțelegându-se folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca acesta să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, astfel cum impun dispozițiile art. 33 teza I C. proc. civ.

Cerința interesului trebuie să se verifice nu numai la data sesizării instanței, ci pe tot parcursul procesului, ori de câte ori se apelează la una sau alta dintre formele procedurale care alcătuiesc conținutul acțiunii civile (cereri, excepții, exercitarea căilor de atac etc.).

Pentru a stabili dacă o parte are interes în exercitarea căii de atac, instanța trebuie să prefigureze folosul efectiv pe care aceasta l-ar obține în ipoteza admiterii cererii în procedura specifică.

Conform art. 458 C. proc. civ.:

"Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes (…)".

În speță, prin încheierea atacată s-a dispus suspendarea judecării cauzei, în baza dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, ulterior promovării prezentului recurs, la 6 martie 2019, prin încheierea pronunțată la acea dată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a dispus reluarea judecării având în vedere cererea de redeschidere a judecății făcută de către recurentă, iar cauza a fost soluționată, în sensul că a fost respinsă cererea de lămurire a dispozitivului deciziei civile nr. 104 din 10 octombrie 2018 și cererea de îndreptare lămurire dispozitiv, formulate de recurenta A., în contradictoriu cu intimații MINISTERUL MUNCII ȘI PROTECȚIEI SOCIALE și CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ca neîntemeiate.

În consecință, interesul promovării prezentei cereri de recurs nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, în sensul că nu mai este actual, recurenta nu mai poate justifica un interes în exercitarea căii de atac, întrucât efectele încheierii recurate s-au produs până la data de 6 martie 2019, când cauza a fost soluționată.

Astfel, cererea de recurs promovată de recurentă a rămas lipsită de interes, demersul procesual, inițial justificat, a rămas fără o finalitate practică din punct de vedere juridic, iar soluția consacrată jurisprudențial în atare situații este aceea a respingerii cererii ca fiind lipsită de interes.

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 23 ianuarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii din 23 ianuarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2020.