ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3572/2018

HOTĂRÂRE

11.10.2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3572/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 23 noiembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii și Justiției Sociale și Casa Națională de Pensii Publice, obligarea pârâtului Ministerul Muncii și Justiției Sociale să dispună prin ordin sau dispoziție ca pentru revoluționarii cu titlul de "Luptător cu Rol Determinant", la pensia pentru limită de vârstă să fie adăugată indemnizația de 0,6, aplicată la salariul mediu brut din bugetul asigurărilor sociale, conform art. 5 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 341/2004, cu modificările ulterioare; obligarea pârâtului Ministerul Muncii și Justiției Sociale la plata sumei de 5.000 RON, daune morale și a cheltuielilor de judecată; obligarea pârâtei Casa Națională de Pensii Publice ca la pensia pentru limită de vârstă să adauge indemnizația de 0,6, aplicată la salariul mediu brut din bugetul asigurărilor sociale; obligarea pârâtei Casa Națională de Pensii Publice la plata sumei de 5.000 RON, daune morale și a cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe prevederile art. 5 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 341/2004 a recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977.

Prin Sentința civilă nr. 2313 din 15 martie 2018, Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul București a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul" conform alin. (2) al aceluiași articol, "Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Instanța a constatat că reclamantul are domiciliul în municipiul Constanța, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii și Justiției Sociale și Casa Națională de Pensii Publice, motiv pentru care în raport de prevederile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, a apreciat că instanța competentă să soluționeze cauza este cea în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul.

Cum la data introducerii acțiunii, domiciliul reclamatului era în municipiul Constanța, în raport de prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă la data de 19 aprilie 2018, sub același număr de dosar.

Prin Sentința civilă nr. 1554 din 18 iunie 2018, Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, Tribunalul Constanța a apreciat că este obligat să dea acțiunii calificarea juridică exactă, în raport de natura dreptului și scopului urmărit prin exercitarea acțiunii, alta față de cea dată de Tribunalul București și de reclamant prin cererea de chemare în judecată.

Astfel, a constatat că obiectul principal al cererii deduse judecății, care constă în obligarea pârâtului Ministerul Muncii și Justiției Sociale să dispună prin ordin sau dispoziție ca pentru revoluționarii cu titlul de "Luptător cu rol determinant", la pensia pentru limită de vârstă să fie adăugată indemnizația de 0,6 aplicată la salariul mediu brut din bugetul asigurărilor sociale, conform art. 5 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 341/2004, cu modificările ulterioare, nu face parte din sfera asigurărilor sociale, fiind un litigiu de drept civil.

În acest sens, a reținut că, față obiectul principal al cererii de chemare în judecată, instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze litigiul se determină prin raportare la dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel, iar cererile accesorii se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, potrivit art. 123 alin. (1) din actul normativ menționat.

Cum pârâtul are sediul în circumscripția municipiului București, a stabilit că Tribunalului București îi revine competența de soluționare a pricinii.

Examinând conflictul de competență, Înalta Curte reține că, în cauză, competența soluționării pricinii revine Tribunalului Constanța, în considerarea dispozițiilor legale și a următoarelor argumente:

În cauză, reclamantul A. a dedus judecății o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Muncii și Justiției Sociale să dispună prin ordin sau dispoziție ca pentru revoluționarii cu titlul de "Luptător cu Rol Determinant", la pensia pentru limită de vârstă să fie adăugată indemnizația de 0,6, aplicată la salariul mediu brut din bugetul asigurărilor sociale, conform art. 5 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 341/2004, cu modificările ulterioare; obligarea pârâtului Ministerul Muncii și Justiției Sociale la plata sumei de 5.000 RON, daune morale și a cheltuielilor de judecată; obligarea pârâtei Casa Națională de Pensii Publice ca la pensia pentru limită de vârstă să adauge indemnizația de 0,6, aplicată la salariul mediu brut din bugetul asigurărilor sociale; obligarea pârâtei Casa Națională de Pensii Publice la plata sumei de 5.000 RON, daune morale și a cheltuielilor de judecată.

În drept, acțiunea civilă a fost întemeiată pe dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 341/2004 a recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977.

Potrivit art. 3 alin. (1) din acest act normativ, "Pentru cinstirea memoriei celor care și-au jertfit viața și în semn de gratitudine față de cei care au luptat pentru victoria Revoluției române din decembrie 1989, se instituie următoarele titluri (...), pct. 3, Luptător cu Rol Determinant - atribuit celor care în perioada 14 - 22 decembrie 1989 au avut un rol determinant la declanșarea și victoria Revoluției Române din decembrie 1989, și-au pus viața în pericol în confruntările cu forțele de represiune, au ocupat și apărat obiectivele de importanță deosebită, care au aparținut regimului totalitar, doar în localitățile în care, în urma acestor acțiuni și confruntări au rezultat persoane ucise, rănite sau reținute, până la fuga dictatorului".

Dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 stipulează în sensul că, "După intrarea în vigoare a prezentei legi, beneficiază de drepturile conferite de aceasta doar persoanele care se încadrează în prevederile acesteia; (alin. (2) "Persoanele care au obținut titlurile prevăzute la art. 31 lit. b) primesc o indemnizație lunară reparatorie, calculată pe baza coeficienților de multiplicare ce sunt aplicați asupra câștigului salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata.."

Potrivit art. 4

din actul normativ menționat, "Reglementările prevăzute de legislația privind pensiile, proprie fiecărui plătitor, referitoare la stabilire, plată, modificare, suspendare, reluare, încetare, expertizare, revizuire, contestare și recuperare a sumelor încasate necuvenit, se aplică și indemnizațiilor prevăzute de lege, dacă aceasta nu dispune altfel".

Cum prin promovarea cererii de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Casa Națională de Pensii Publice să adauge la pensia pentru limită de vârstă indemnizației de 0,6, aplicată la salariul mediu brut din bugetul asigurărilor sociale, conform art. 5 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 341/2004, cu modificările ulterioare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, conform cărora "Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul".

Înalta Curte constată că din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă că reclamantul A. domiciliază în satul Biruința, str. x, comuna Topraisar, jud. Constanța, localitate aflată în circumscripția teritorială a Tribunalului Constanța.

În concluzie, pentru toate considerentele expuse, față de dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.