ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1745/2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și Asigurări Sociale sub nr. x/3/2021, reclamantul A a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligată pârâta să emită o decizie de pensionare prin care să îi plătească indemnizația reparatorie de 1,10 (pentru pensia MAI de 612 lei) începând cu 1 aprilie 2016 și până la data formulării cererii de chemare în judecată și apoi în continuare, lunar.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977 nr. 341/2004.

Prin sentința civilă nr. 3427 din 18 mai 2022, Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca tardiv formulată cererea completatoare privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere și a admis în parte cererea formulată de reclamantul A, cu obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne la plata către reclamant a indemnizației lunare reparatorii prevăzută de art. 4 alin. (3) lit. e din Legea nr. 341/2004, pentru perioada 1 aprilie 2016-1 noiembrie 2016. S-a respins în rest cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

Prin decizia nr. 425/2024 din 1 februarie 2024, Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis apelul formulat de pârâtă și a schimbat hotărârea apelată, în sensul că a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii reclamantul A a formulat recurs, solicitând admiterea căii de atac.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autorul căii de atac arată că beneficiază atât de pensie militară cât și civilă și că, în temeiul Legii nr. 341/2004, i se cuvine indemnizația reparatorie și pentru perioada 1 aprilie 2016-1 noiembrie 2016.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului și a solicitat respingerea căii de atac.

Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recursul vizează decizia nr. 425/2024 din 1 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale într-un litigiu având ca obiect obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministrului Afacerilor Interne să emită o decizie de pensionare prin care să i se recunoască reclamantului dreptul la plata indemnizației reparatorii de 1,10, potrivit Legii nr. 341/2004.

Instanța supremă reține că această decizie a fost pronunțată în cadrul unei acțiuni din materia asigurărilor sociale, în calea de atac a apelului.

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele de muncă și de asigurări sociale.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 100 – art. 103 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, ”Jurisdicția în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel.”, iar hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel.

Art. 43 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 stabilește că „Reglementările prevăzute de legislația privind pensiile, proprie fiecărui plătitor, referitoare la stabilire, plată, modificare, suspendare, reluare, încetare, expertizare, revizuire, contestare și recuperare a sumelor încasate necuvenit, se aplică și indemnizațiilor prevăzute de lege, dacă aceasta nu dispune altfel.”

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are și valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea unei hotărâri judecătorești.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 100 – art. 103 din Legea nr. 223/2015 și dând eficiență prevederilor art. 496 alin. (1) teza a II-a din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A împotriva deciziei nr. 425/2024 din 1 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A împotriva deciziei nr. 425/2024 din 1 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 octombrie 2024.