ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1756/2024

Ședința publică din data de 27 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23.03.2023 pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă sub nr. x/2023, reclamanții A., B., C., D. și E. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa Județeană de Pensii Brașov, Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Ministerul Finanțelor, obligarea în solidar a pârâților la introducerea în plată, în favoarea reclamanților, a indemnizației reparatorii/de gratitudine/pentru limită de vârstă, începând cu data de 01.01.2015, utilizând algoritmul de calcul al indemnizației reparatorii instituit prin art. 4 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, așa cum a fost modificat de O.U.G. nr. 95/2014, coroborat și completat cu prevederile O.U.G. nr. 11/2011. Totodată reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata indemnizației reparatorii prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, neacordată prin beneficiul art. 18 din Legea nr. 283/2011, obligarea pârâtei la restituirea sumelor reținute abuziv și ilegal, pentru fiecare luptător, reprezentând contribuțiile de asigurări sociale de sănătate, cota de 5,5% asigurat, reținută cu încălcarea prevederilor art. 5 alin. (2) din Legea nr. 341/2004.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1181 din 27 septembrie 2023, îndreptată prin încheierea din data de 27 octombrie 2023, Tribunalul Brașov, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat soluționarea cererii formulate de reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa Județeană de Pensii Brașov, Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945 - 1989, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Ministerul Finanțelor, prin A.J.F.P. Brașov în favoarea Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Brașov a reținut, în esență, că situația incidentă în litigiul pendinte nu se circumscrie ipotezei reglementate de art. V din Legea nr. 2/2013, care dispune completarea Legii nr. 341/2004 cu un nou articol și anume "art. 26 - Prin derogare de la dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, litigiile legate de aplicarea dispozițiilor prezentei, legi, în care acțiunea este formulată în contradictoriu cu Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989 sau Comisia parlamentară a revoluționarilor din decembrie 1989, se soluționează, în fond de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, iar în recurs, de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel".

În acest sens Tribunalul Brașov a apreciat că, în speța dedusă judecății, reclamanții au chemat în judecată o autoritate a administrației publice centrale, respectiv Guvernul României, pentru acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aplicarea dispozițiilor unei ordonanțe de urgență, pretinzând o eventuală vătămare a drepturilor subiective și, pe cale de consecință, existența unei răspunderi administrativ-patrimoniale a acesteia, motiv pentru care obiectul cauzei ar intra în sfera de reglementare a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform căreia, în raport de rangul autorității, competența de soluționare a unor cauzelor având un obiect precum cel descris anterior revine curților de apel.

2.2. Prin sentința civilă nr. 7 din 23 ianuarie 2024, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a admis, la rându-i, excepția necompetenței sale materiale, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția I civilă - Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În susținerea soluției adoptate, Curtea de Apel Brașov a argumentat, în esență, în sensul că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au invocat modul defectuos de calcul al indemnizațiilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 341/2004 și al contribuției de asigurări sociale de sănătate, invocând în acest sens dispozițiile Legii nr. 341/2004 și ale altor acte normative, prin a căror interpretare reclamanții au susținut legitimitatea acțiunii promovate, sens în care au solicitat și sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea dezlegării unor chestiuni de drept.

De asemenea, Curtea de Apel Brașov a reținut că reclamanții nu au înțeles să formuleze o acțiune în despăgubiri în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 și deși, prin cererea de chemare în judecată, au chemat în judecată și Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989, acțiunea formulată nu privește aplicarea dispozițiilor Legii nr. 341/2004 din perspectiva recunoașterii calităților și titlurilor sau eliberării certificatelor prevăzute de dispozițiile acestui act normativ, ci modalitatea de calcul a indemnizației reparatorii reglementate de Legea nr. 341/2004, pentru persoane ale căror calități au fost recunoscute în temeiul Legii nr. 341/2004 și nu au fost contestate în speță.

Or, în acest context, Curtea de Apel Brașov a apreciat că nu se poate reține nici competența tribunalului, ca instanță de contencios administrativ, în soluționarea prezentului litigiu, în temeiul dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 341/2004, ci incidența dispozițiilor art. 4

3

alin. (2) din Legea nr. 341/2004, ce statuează expres că, în privința acestor indemnizații, se aplică reglementările prevăzute de legislația privind pensiile, proprie fiecărui plătitor, inclusiv în ceea ce privește stabilirea, plata și contestarea acestor indemnizații.

Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Brașov, secția I civilă, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluționării în prezentul regulator de competență, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces (Tribunalul Brașov, secția I civilă și Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal) îl constituie, în esență, chestiunea competenței materiale, în raport de obiectul cauzei și natura raportului juridic dedus judecății.

Analizând cererea de chemare în judecată, Înalta Curte constată că, în fapt, cauza juridică a acțiunii nu este reprezentată de prevederile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, reclamanții nesolicitând acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului.

Ceea ce au solicitat reclamanții este obligarea pârâților, în solidar, la plata indemnizației reparatorii/de gratitudine/pentru limită de vârstă, începând cu data de 01.01.2015, utilizând algoritmul de calcul al indemnizației reparatorii instituit prin art. 4 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, așa cum a fost modificat de O.U.G. nr. 95/2014, coroborat și completat cu prevederile O.U.G. nr. 11/2011 și obligarea acestora la plata indemnizației reparatorii prevăzută de art. 4 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, neacordată prin beneficiul art. 18 din Legea nr. 283/2011, precum și la restituirea sumelor reținute abuziv și ilegal, pentru fiecare luptător, reprezentând contribuțiile de asigurări sociale de sănătate, cota de 5,5% asigurat.

Faptul că acțiunea a fost formulată și în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României sau că, în motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanții au făcut aprecieri asupra neconformității art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2015 cu normele constituționale, nu schimbă cauza juridică a acțiunii, câtă vreme, după cum s-a arătat și în paragrafele anterioare, reclamanții nu au învestit instanța cu o acțiune în despăgubiri întemeiată pe prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, în cadrul căreia să fi solicitat, în mod expres, în sensul alin. (1) și (2) ale art. 9 din Legea nr. 554/2004, sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea unei excepții de neconstituționalitate a sus indicatului act normativ. De asemenea, acțiunea nu privește recunoașterea calităților și titlurilor sau eliberării certificatelor prevăzute de dispozițiile Legii nr. 341/2004.

Ceea ce reclamanții clamează în susținerea cererii lor, este incidența unui alt algoritm de calcul al indemnizațiilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 341/2004 și al contribuției de asigurări sociale de sănătate, față de cel utilizat de autoritățile pârâte, motiv pentru care acțiunea privește stabilirea modalitatea de calcul, cuantumul și plata indemnizației și contribuției indicate mai sus.

În această materie, incidente sunt prevederile art. 4

3

alin. (2) din Legea nr. 341/2004 a recunoștinței pentru victoria Revoluției Române din decembrie 1989, pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Brașov din noiembrie 1987 și pentru revolta muncitorească anticomunistă din Valea Jiului - Lupeni - august 1977, conform cărora: "Reglementările prevăzute de legislația privind pensiile, proprie fiecărui plătitor, referitoare la stabilire, plată, modificare, suspendare, reluare, încetare, expertizare, revizuire, contestare și recuperare a sumelor încasate necuvenit, se aplică și indemnizațiilor prevăzute de lege, dacă aceasta nu dispune altfel."

Reglementările la care fac trimitere prevederile art. 4

3

alin. (2) din Legea nr. 341/2004 sunt, în cauza pendinte cele ale art. 152 și art. 153 alin. (1) lit. a), c), g) din Legea nr. 263/2010, potrivit cărora jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel, iar tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind modul de calcul și de depunere a contribuției de asigurări sociale, în cazul contractului de asigurare socială, înregistrarea și evidența contribuției de asigurări sociale, în cazul contractului de asigurare socială și deciziile de pensionare emise de casele teritoriale de pensii.

Or, în raport de obiectul cauzei, competența de soluționare a unui litigiu precum cel pendinte revine tribunalului, prin completele specializate în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale.

Totodată, întrucât cererea este îndreptată și împotriva Casei Județene de Pensii Brașov și are ca obiect drepturile de indemnizații, în sensul arătat anterior, conform art. 154 din Legea nr. 263/2010, instanța competentă teritorial să soluționeze cauza în primă instanță este Tribunalul Brașov, în a cărui circumscripție teritorială se află domiciliul reclamanților, potrivit dovezilor de la dosar.

În raport de considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D. și E. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa Județeană de Pensii Brașov, Secretariatul de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945 - 1989, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și Ministerul Finanțelor, prin A.J.F.P. Brașov, în favoarea Tribunalului Brașov, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.