ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1850/2025

HOTĂRÂRE

04.12.2025

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1850/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 4 decembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15 mai 2024 pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2024, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BRAȘOV, obligarea acesteia la restituirea sumelor reținute cu titlu de impozit pe veniturile din pensii începând cu luna ianuarie 2024, peste cota de 10% prevăzută de art. 64 din Codul fiscal, actualizate cu indicele de inflație și dobânda fiscală. În subsidiar, au cerut obligarea pârâtei la emiterea deciziilor de pensionare în care să fie evidențiate distinct partea contributivă și cea necontributivă a pensiei, precum și recalcularea impozitului datorat conform art. 101 alin. (2) lit. b) Codul fiscal, cu restituirea diferențelor reținute suplimentar.

Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 74/CA din 30 ianuarie 2025, a admis excepția necompetenței materiale funcționale a Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L., în favoarea Tribunalului Brașov, secția I civilă, complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale.

Prin încheierea din 11 aprilie 2025, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, în dosarul nr. x/2024, s-a disjuns capătul de cerere privind partea reclamantă E. și s-a dispus formarea unui nou dosar.

În argumentarea acestei încheieri, instanța a reținut calitatea părții reclamante E., de judecător în funcție, care începând cu data de 1 mai 2025 urma să-și desfășoare activitatea în cadrul Tribunalului Brașov, motiv pentru care a invocat, din oficiu, excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Brașov cu privire la această parte reclamantă, în temeiul dispozițiilor art. 127 din C. proc. civ.

La data de 11 aprilie 2025 s-a înregistrat dosarul nr. x/2025 pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă, având ca obiect "asigurări sociale - pretenții - disjuns din dosarul nr. x/2024".

Tribunalul Brașov, secția I civilă, prin sentința nr. 661/MAS/2025 din 28 aprilie 2025, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta E., în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BRAȘOV, cu participarea CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, în favoarea Tribunalului Sibiu.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, în fapt, conform notelor scrise depuse la ultimul termen de judecată, reclamanta E. a fost reîncadrată în magistratură prin Decretul Președintelui României nr. 1254/14.10.2024, având calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Făgăraș. Totodată, a reținut că, prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 873 din 3 aprilie 2025, a fost admisă cererea doamnei judecător de transfer de la Judecătoria Făgăraș la Tribunalul Brașov, începând cu data de 1 mai 2025.

În atare condiții, instanța a constatat că în cauză au devenit aplicabile prevederile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere că începând cu data de 1 mai 2025 reclamanta E. va avea calitatea de judecător la instanța competentă să soluționeze cererea de chemare în judecată, respectiv Tribunalul Brașov.

Prin sentința civilă nr. 611/2025 din 3 noiembrie 2025, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția I civilă, în dosarul nr. x/2025, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Sibiu, s-a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta E., în favoarea Tribunalului Brașov, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

Tribunalul Sibiu a reținut, în esență, că ar fi trebuit să fie analizată competența instanței, în cadrul încheierii de ședință din 11 aprilie 2025, prin raportare la calitatea părții de la momentul sesizării instanței de judecată, iar nu raportat la o calitate dobândită ulterior înregistrării și pronunțării instanței pe excepție (activitatea reclamantei în cadrul tribunalului nu începuse la momentul pronunțării).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2025/a1, la data de 19 noiembrie 2025.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege, Înalta Curte constată că ambele instanțe - Tribunalul Brașov și Tribunalul Sibiu - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre ele este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte reține că reclamanta E., judecător pensionar la data înregistrării cererii de chemare în judecată, alături de alți judecători pensionari, au învestit Tribunalul Brașov cu o acțiune comună, prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BRAȘOV, obligarea acesteia la restituirea sumelor reținute, cu titlu de impozit pe veniturile din pensii începând cu luna ianuarie 2024, peste cota de 10% prevăzută de art. 64 Codul fiscal, actualizate cu indicele de inflație și dobânda fiscală. În subsidiar, reclamanții au cerut obligarea pârâtei la emiterea deciziilor de pensionare în care să fie evidențiate distinct partea contributivă și cea necontributivă a pensiei, precum și la recalcularea impozitului datorat conform art. 101 alin. (2) lit. b) Codul fiscal, cu restituirea diferențelor reținute suplimentar.

Prin urmare, reclamanții - mai mulți judecători pensionari printre care și reclamanta E., au învestit Tribunalul Brașov cu un litigiu de asigurări sociale, pârâtă fiind CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BRAȘOV.

Așadar, având în vedere că, în speță, reclamanta E., - fila x verso dosar nr. x/2025 al Tribunalului Brașov - a îndeplinit anterior funcția de judecător la Tribunalul Brașov, fiind eliberată din funcție, ca urmare a pensionării, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, forma în vigoare la data introducerii acțiunii (15.05.2024), tribunalului în a cărui circumscripție reclamanta își are domiciliul, respectiv Tribunalului Brașov.

Potrivit art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiași text legal, "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (2

) din C. proc. civ., "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz".

Pornind de la aceste texte de lege, instanța supremă reține că reclamanta a activat în calitate de judecător în cadrul Tribunalului Brașov până la data eliberării din funcție, ca urmare a pensionării (conform Decretului nr. 993 din 7 iulie 2023, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622/07.07.2023, iar pârâta chemată în judecată este CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII BRAȘOV.

Prin urmare, având în vedere că, la momentul introducerii acțiunii (15.05.2024), reclamanta nu se afla în ipoteza prevăzută de art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., adică nu își mai desfășura activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la instanța superioară acesteia, în speță, nu erau incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte, întrucât acțiunea nu a fost introdusă împotriva instanței căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii (Tribunalul Brașov), nu putea fi atrasă incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2) și (2

) din C. proc. civ.

Potrivit art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, stabilește că "la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate".

Așadar, atât necompetența materială, cât și cea teritorială nu pot fi valorificate decât în condițiile și termenele prevăzute de lege, respectiv de părți, ori de către judecător, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Relevante sub acest aspect sunt statuările instanței supreme din Decizia nr. 27/2021, pronunțată în interesul legii, prin care, la par. 45, s-a stabilit că "Potrivit art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., în materia procedurii contencioase, judecătorul este obligat, din oficiu, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Verificarea competenței instanței de soluționare a cererilor aflate pe rol, exclude riscul încălcării regulilor de competență de ordine publică, constituind o garanție că va fi rezolvată într-un stadiu incipient al procesului chestiunea competenței".

Asupra efectelor nerespectării termenului prevăzut de lege pentru invocarea necompetenței, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii s-a pronunțat prin Decizia nr. 31/2019, stabilind că,,63. (...) în ceea ce privește necompetența de ordine publică, premisa raționamentului corect este că, dacă necompetența nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate - ori, în condițiile art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., la termenul acordat în mod excepțional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenței - aceasta se acoperă definitiv și nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului. 64. Așadar, efectul neinvocării excepției de necompetență materială cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii este acela că instanța sesizată devine competentă să soluționeze cauza. 65. Drept urmare, dacă excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile menționate mai sus, atunci necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.. 66. Din interpretarea prevederilor art. 130-131 din C. proc. civ., rezultă că neinvocarea în termen a excepției de necompetență are ca efect consolidarea competenței instanței inițial sesizate, în condițiile operării unei prorogări legale de competență sui-generis".

În speță, primul termen de judecată a fost la data de 30 ianuarie 2025, când Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, verificându-și competența în condițiile art. 131 alin. (1) C. proc. civ., a invocat, din oficiu, excepția necompetenței secției, pe care a admis-o, declinând soluționarea cauzei în favoarea secției I civile, care, la rândul ei, s-a declarat necompetentă să soluționeze cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta E., raportându-se la împrejurarea că aceasta a fost reîncadrată în magistratură prin Decretul Președintelui României nr. 1254/14.10.2024, având calitatea de judecător în cadrul Judecătoriei Făgăraș. Totodată, prima instanță învestită a reținut că, prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 873 din 3 aprilie 2025, a fost admisă cererea doamnei judecător de transfer de la Judecătoria Făgăraș la Tribunalul Brașov, începând cu data de 1 mai 2025.

Or, toate aceste împrejurări au intervenit ulterior datei de 15 mai 2024 (data sesizării Tribunalului Brașov cu soluționarea acțiunii comune promovate de judecătorii pensionari) și momentului până la care se putea invoca, din oficiu, excepția de necompetență de ordine publică a instanței de judecată.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția I civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.