Decizia nr. 788/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 11 a Curții de Apel Târgu

Prin cererea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la data de 04.04.2014, reclamanta SC A. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru și Ministerul Fondurilor Europene anularea adresei nr. x din 09.01.2014, menținută prin răspunsul la plângerea prealabilă nr. x din 07.03.2014 emis de către ADR emis de către AM POS CCE, cu obligarea pârâtelor la încheierea contractului de finanțare. Prin cererea formulată de reclamanta SC B. SRL s-a solicitat anularea adresei nr. x din 09.01.2014 menținută prin răspunsul la plângerea prealabilă nr. x din 07.03.2014 emis de către ADR și răspunsul nr. x din 28.02.2014 emis de către AM POS CCE, cu obligarea pârâtelor la încheierea contractului de finanțare. Cele două cereri de chemare în judecată au fost conexate.

Prin Sentința nr. 11 pronunțată în data de 30 ianuarie 2015, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiate cererile de chemare în judecată. Motivul de casare invocat în cauză

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele SC A. SRL și SC B. SRL, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (din eroare a fost indicat pct. 9, inexistent în fapt). Deși cererile de recurs au fost formulate distinct, ele sunt în fapt identice, motiv pentru care vor fi analizate împreună. Astfel, recurentele pretind că sentința a fost dată cu încălcarea normelor de drept material cuprinse în dispozițiile art. 4 4 alin. (4) din Legea nr. 346/2004 (din eroare fiind indicat art. 4 1 , deși toată apărarea se referă de fapt la art. 4 4 ) și art. 3 pct. 3 parag. 4 din Anexa I la Regulamentul (CE) 800/2008 (dispoziții în esență identice) în sensul că, ce-a de-a doua condiție pusă de aceste dispoziții legale pentru ca două întreprinderi să fie considerate legate/afiliate (prima condiție este necontestat realizată) nu este îndeplinită deoarece întreprinderile nu își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceiași piață relevantă sau pe piețe adiacente, în sensul dat acestor noțiuni prin Instrucțiunile privind definirea pieței relevante aprobate prin Ordinul nr. 388/2010 emis de Consiliul Concurenței (Instrucțiunile). SC A. SRL și SC B. SRL nu își desfășoară activitatea pe aceiași piață relevantă deoarece produsele și serviciile pe care le oferă nu sunt interschimbabile sau substituibile, așa cum prevede pct. 8 din Instrucțiuni. De asemenea, cele două societăți nu își desfășoară activitatea pe piețe adiacente, situate imediat în aval sau în amonte. Se recunoaște că SC B. SRL a închiriat SC A. SRL autobasculante, betoniere și autospeciale de teren dar se susține că acestea nu sunt specifice pieței lucrărilor de construcții de drumuri și autostrăzi ci pieței lucrărilor de construcții civile și industriale, chiar dacă pot fi folosite "adiacent" și pentru anumite lucrări de construcții drumuri și autostrăzi. Se subliniază că toate utilajele cu adevărat necesare desfășurării lucrărilor de construcții de drumuri și autostrăzi (autogredere, finisoare, cilindru compactor, etc.) sunt deținute în proprietate de SC A. SRL care, de asemenea, deține și autobasculante, betoniere și autospeciale de teren. Așadar, susțin recurentele, SC A. SRL are capacitatea să desfășoare independent propria activitate; închirierea de utilaje s-a datorat numai necesității de a desfășura mai multe lucrări simultan. Pentru a considera că cele două societăți își desfășoară activitatea pe piețe adiacente se apreciază că ar trebui îndeplinite două condiții: (1) serviciile oferite de o întreprindere celeilalte întreprinderi să aibă caracter de continuitate și (2) să se refere exclusiv la activele care sunt folosite în construcția de drumuri și autostrăzi. Or, în speță, niciuna din cele două condiții nu este îndeplinită. În concluzie, recurentele susțin că nu își desfășoară activitatea nici pe aceiași piață relevantă și nici pe piețe adiacente. Consideră că interpretarea pe care instanța de fond o dă Hotărârii pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-110/13 HaTeFo GmbH pentru a ajunge la concluzia contrară celei de mai sus, este eronată deoarece rezultă din parag. 34 al Hotărârii că și instanța europeană interpretează art. 3 alin. (3) parag. 4 din Recomandarea privind IMM-urile prin prisma aceleiași condiții, respectiv ca întreprinderile să își desfășoare activitatea sau o parte a activității pe aceiași piață relevantă sau pe piețe adiacente, condiție care, după cum s-a arătat, nu este îndeplinită în prezenta cauză. În sfârșit, se mai arată că utilajele pe care intenționa să le achiziționeze SC A. SRL cu fonduri europene (buldoexcavator, cilindru, etc.) nu ar fi putut fi folosite decât pentru construcția de drumuri și autostrăzi nu și pentru realizarea de confecții metalice (care constituie obiectul de activitate al SC B. SRL).

Intimatele Agenția pentru Dezvoltare Regională Centru și Ministerul Fondurilor Europene (aceasta din urmă prin Ministerul Finanțelor Publice) au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. Analiza motivului de casare

Examinând sentința recurată prin raportare la motivele de casare invocate în cauză, luând în considerare argumentele părților, actele și lucrările dosarului precum și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt neîntemeiate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte observă că litigiul este determinat de refuzul intimatelor de a aproba cererile de finanțare formulate de recurente la 25.05.2012 și respectiv 20.06.2012 destinat întreprinderilor mici și mijlocii (abreviat IMM) pe motiv că cele două întreprinderi sunt legate în sensul art. 3 pct. 3 parag. 4 din Anexa I la Regulamentul (CE) 800/2008. Dispoziții similare sunt prevăzute și de art. 4 4 alin. (4) din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii. În esență, respingând acțiunea, prima instanță a confirmat legalitatea refuzului bazându-se pe interpretarea acestor dispoziții legale coroborată cu Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (în continuare, Curtea de Justiție a Uniunii Europene) în cauza C-110/13 HaTeFo GmbH (ECLI:EU:C:2014:114).

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat de recurente drept temei de drept al recursului, casarea se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Recurentele pretind că sentința încalcă normele de drept material incidente în cauză, respectiv amintitele dispoziții ale art. 4 4 alin. (4) din Legea nr. 346/2004 și art. 3 pct. 3 parag. 4 din Anexa I la Regulamentul (CE) 800/2008. Cum recursurile sunt identice, Înalta Curte urmează să le analizeze împreună.

Potrivit art. 4 4 alin. (1) din Legea nr. 346/2004, "întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi: a) o întreprindere deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților celeilalte întreprinderi; b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor consiliului de administrație, de conducere ori de supraveghere a celeilalte întreprinderi; c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia; d) o întreprindere este acționară sau asociată a celeilalte întreprinderi și deține singură, în baza unui acord cu alți acționari ori asociați ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau asociaților întreprinderii respective." Potrivit alin. (4), "întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă ori pe piețe adiacente".

Potrivit art. 3 pct. 3 parag. 1 din Anexa I la Regulamentul (CE) 800/2008, "Întreprinderi afiliate" sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele relații: (a) o întreprindere deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților altei întreprinderi; (b) o întreprindere are dreptul de a numi sau de a revoca majoritatea membrilor din organele administrative, de conducere sau de supraveghere ale altei întreprinderi; (c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra altei întreprinderi în temeiul unui contract încheiat cu întreprinderea în cauză sau în temeiul unei prevederi din contractul de societate sau din statutul acesteia; (d) o întreprindere, care este acționar sau asociat al altei întreprinderi, controlează singură, în temeiul unui contract cu ceilalți acționari sau asociați ai întreprinderii în cauză, majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor și ale asociaților întreprinderii în cauză. Potrivit paragrafului 4, "întreprinderile între care există oricare dintre aceste relații prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează solidar sunt, de asemenea, considerate întreprinderi afiliate dacă își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă sau pe piețe adiacente."

Se observă că, sub aspectul regimului juridic, dispozițiile sunt identice, singura diferență fiind de natură lingvistică, legea internă numind "întreprinderi legate" ceea ce Regulamentul (CE) 800/2008 numește "întreprinderi afiliate". În consecință, analiza va fi comună.

Așa cum rezultă din cuprinsul sentinței și cum toate părțile acceptă, pentru ca două sau mai multe întreprinderi să fie considerate legate/afiliate în sensul art. 4 4 alin. (4) din Legea nr. 346/2004 și art. 3 pct. 3 parag. 4 din Anexa I la Regulamentul (CE) 800/2008 este necesară îndeplinirea a două condiții: - să existe oricare dintre relațiile enumerate de alin. (1) din Lege, respectiv paragraful 1 din Regulament, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acționează solidar și - întreprinderi să își desfășoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeași piață relevantă sau pe piețe adiacente. Prima condiție este necontestat îndeplinită (cf. pct. 3 din prezentele considerente), recursurile fiind determinate de cele reținute de Curtea de Apel Târgu Mureș referitor la cea de-a doua condiție.

Înalta Curte acceptă că recurentele nu își desfășoară activitatea pe aceiași piață relevantă deoarece produsele și serviciile oferite de acestea sunt diferite. Așa cum bine se remarcă în cuprinsul cererilor de recurs, pentru ca întreprinderile să își desfășoare activitatea sau o parte din activitate pe aceiași piață relevantă ar trebui ca produsele sau serviciile să fie substituibile (unul din testele posibile de apreciere conform Instrucțiunilor privind definirea pieței relevante aprobate prin Ordinul nr. 388/2010 emis de Consiliul Concurenței), ceea ce în mod evident nu se întâmplă cu produsele și serviciile oferite de recurente.

În schimb, este neîndoielnic că recurentele își desfășoară activitatea pe piețe adiacente, respectiv piața pe care își desfășoară activitatea B. SRL este situată imediat în amonte de piața pe care își desfășoară activitatea A. SRL. Astfel, rezultă din starea de fapt reținută de prima instanță (chestiune care nu face obiectul recursului, în condițiile în care calea de atac poate fi exercitată exclusiv pentru motive de nelegalitate) că B. SRL este unul din principalii furnizori de produse și materii prime pentru A. SRL, că a închiriat diferite utilaje către această din urmă societate și că desfășoară activități de confecționare de stâlpi de delimitare a zonelor pietonale, containere metalice folosite, printre altele, în domeniul construcțiilor de străzi și autostrăzi, de role de buldozer, de părți componente ale stațiilor de betonare, etc. ce sunt de asemenea folosite în domeniul construcțiilor de drumuri. Nu este necesar că serviciile oferite de o întreprindere celeilalte întreprinderi să aibă caracter de continuitate, așa cum susțin recurentele, și nici ca acestea să se refere exclusiv la activele care sunt folosite în construcția de drumuri și autostrăzi. Nu există nicio legătură necesară între aceste condiții și noțiunea de "piețe adiacente". De asemenea, este lipsit de relevanță că utilajele pe care intenționa să le achiziționeze A. SRL cu fonduri europene nu ar fi putut fi folosite decât pentru construcția de drumuri și autostrăzi nu și pentru realizarea de confecții metalice.

În consecință, având în vedere că nu numai prima (care este necontestată), ci și cea de-a doua condiție prevăzută de art. 4 4 alin. (1) din Legea nr. 346/2004 și art. 3 pct. 3 parag. 1 din Anexa I la Regulamentul (CE) 800/2008 este îndeplinită în cauză, în mod legal intimatele au considerat că recurentele sunt întreprinderi legate/afiliate și că, în această situație, nu îndeplinesc condițiile pentru obținerea finanțării destinate IMM-urilor; văzând că sentința confirmă analiza intimatelor, Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident în cauză. Așa fiind, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 C. proc. civ., recursurile urmează să fie respinse ca nefondate.