ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 205/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial sub nr. x/2014 pe rolul secției a II-a civilă a Tribunalului Bihor, reclamanta SC A. SRL - în insolvență, reprezentată legal de B. - administrator special și administrator judiciar C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei reprezentat legal de ministrul economiei, în calitate de Autoritate de Management a Programului Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice" prin Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Vest, în calitate de Organism Intermediar pentru Programul Operațional Sectorial "Creșterea Competitivității Economice", a solicitat menținerea contractului nr. x din 06.12.2013, suspendarea perioadei de implementare a proiectului pe durata desfășurării procesului, prelungirea perioadei de implementare a contractului și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Încheierea de ședință nr. 25 din 8 ianuarie 2015, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, a admis excepția necompetenței funcționale a secției a II-a civilă și a dispus trimiterea cauzei secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul tribunalului.

Tribunalul Bihor, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 2.305 din 15 octombrie 2015 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința civilă nr. 59/CA/2016 din de 8 aprilie 2016 Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar D., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității Economice.

Împotriva Sentinței civile nr. 59/CA/2016 din de 8 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar D. a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivele de recurs, după prezentarea situației de fapt, a fost criticată soluția instanței de fond prin invocarea considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 342/2013 și s-a considerat că organul de control avea obligația de a analiza în concret dacă în activitatea beneficiarului s-au înregistrat nereguli de natură să prejudicieze bugetul UE distinct de simplul fapt al intrării în insolvență.

Insolvența nu se confundă cu insolvabilitatea, aceasta din urmă reprezintă situația în care componenta pasivă a patrimoniului depășește componenta activului, pe când insolvența este determinată de lipsa fondurilor bănești, nu de lipsa unor bunuri în patrimoniu.

În mod nelegal, atât autoritatea cât și prima instanță au apreciat că simpla intrare în insolvență trebuie să conducă la rezilierea contractului de finanțare, chiar și în lipsa neregulilor, deși în prezent reorganizarea societății se derulează fără probleme cu respectarea graficului de plăți și a obligațiilor asumate.

Deși a fost depus în probațiune procesul-verbal de constatare din 15.05.2015 încheiat de Ministerul Dezvoltării Regionale, instanța de fond nu a analizat această probă.

S-a solicitat admiterea cererii de recurs, casarea hotărârii în sensul de a pronunța o hotărâre prin care să se mențină contractul de finanțare și, implicit, prelungirea termenului de implementare, cu cheltuieli de judecată.

Intimatul Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de reprezentant al Ministerului Fondurilor Europene a formulat întâmpinare și a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate într-unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe fond, respingerea recursului ca nefondat.

A fost întocmit Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 19.04.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, s-a dispus comunicarea raportului părților din litigiu.

Ulterior, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 212/2018 de modificare a Legii nr. 554/2004 și Hotărârii Consiliului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106, 109 și 110 din 20 septembrie 2018 s-a dispus citarea părților și soluționarea recursului.

După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost învestită cu soluționarea acțiunii formulate de reclamanta SC A. SRL, prin administrator judiciar și administrator special, prin care a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Economiei, prin Ministerul Fondurilor Europene, menținerea contractului nr. x din 06.12.2013, suspendarea perioadei de implementare a proiectului pe durata desfășurării procesului, prelungirea perioadei de implementare a contractului și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta este beneficiar al proiectului finanțat din fonduri europene nerambursabile intitulat "Modernizarea activității productive SC A. SRL prin achiziție de utilaje și echipamente", cod SMIS nr. x, obiect al Contractului de Finanțare nr. x din 06.12.2013, Axa Prioritară 1 - Un sistem inovativ și ecoeficient de producție, Domeniul major de intervenție 1 Operațiunea a) (DMI. 1 a), reprezentată de administrator judiciar C. filiala Bihor.

În această calitate, reclamanta notifică Ministerul Fondurilor Europene (MFE) - Autoritatea de Management POS CCE prin adresa nr. x din 16.06.2014 și ADR Nord-Vest - OI POS CCE prin adresa nr. x din 16.06.2014 - ambele notificări cu același obiect, prin care aduce la cunoștință faptul că prin Încheierea nr. 723/F/2014 din data de 14.05.2014, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr. x/2014 a fost deschisă procedura generală de insolvență față de SC A. SRL, iar societatea și-a exprimat intenția de reorganizare a activității reglementate prin Legea nr. 85/2006, existând perspectivele unei redresări reale finalizate cu ieșirea din insolvență a acesteia. Ca atare, reclamanta solicită expres menținerea contractului nr. x din 6.12.2013 încheiat cu Ministerul Economiei prin Agenția de Dezvoltare Regională Nord-Vest.

Prin adresa nr. x din 19.06.2014, ADR Nord-Vest răspunde Notificării emise de administratorul judiciar C. - filiala Bihor, prin care se aduce la cunoștință faptul că, potrivit dispozițiilor contractuale cunoscute de părțile semnatare, Contractul de Finanțare nr. x din 06.12.2013 se reziliază de drept, fără altă formalitate sau punere în întârziere, ca atare, nu poate da curs demersului de continuare a procesului de implementare în cadrul proiectului menționat. Se mai face referire la un punct de vedere exprimat de MFE prin adresa nr. x din 3.06.2014, pentru o situație similară în care, de asemenea, AM POS nu este de acord cu continuarea contractului de finanțare indicat, având în vedere începerea procedurii insolvenței.

La rândul său, Autoritatea de Management POS CCE răspunde Notificării C. filiala Bihor, prin adresa nr. x din 26.06.2014, menționând că a luat la cunoștință de faptul că a fost deschisă procedura generală de insolvență față de beneficiarul SC A. SRL și că societatea în cauză și-a exprimat intenția de reorganizare a activității în baza prevederilor Legii nr. 85/2006. Ulterior, prin adresa nr. x din 28.08.2014 transmisă prin fax Autoritatea de Management POS CCE revine, în completare, la adresa emisă cu nr. x din 26.06.2014, menționând și precizând administratorului judiciar C. filiala Bihor, că declanșarea procedurii de insolvență a beneficiarilor de fonduri nerambursabile este urmată de aplicarea dispozițiilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 conform cărora, în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență a unui beneficiar, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanță de urgență pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanțare din fonduri europene și/sau din fonduri publice naționale aferente acestora. Ca atare, consideră că starea de insolvență afectează criteriile de eligibilitate a beneficiarului, respectiv acela de a nu fi în stare de insolvență - respectarea acestui criteriu fiind cunoscut de beneficiar și asumat de acesta prin Declarația de Eligibilitate, acesta având un impact negativ și asupra îndeplinirii indicatorilor asumați prin contractul de finanțare. În contextul celor arătate, având în vedere deschiderea procedurii de insolvență față de reclamantă, arată că se aplică prevederile contractuale în materie de insolvență art. 18 alin. (2) lit. g), privind încetarea contractului de finanțare.

Prin acțiunea înregistrată în cauză, reclamanta SC A. SRL a solicitat menținerea contractului din 6.12.2013 și prelungirea perioadei de implementare a contractului de finanțare.

Instanța de fond a respins acțiunea reclamantei cu motivarea că, în mod corect s-a apreciat că starea de insolvență afectează criteriile de eligibilitate a beneficiarului, respectiv criteriul de a nu fi în stare de insolvență, respectarea acestui criteriu fiind recunoscut de beneficiar și asumat de aceasta prin Declarația de eligibilitate, aceasta având un impact negativ și asupra îndeplinirii indicatorilor asumați prin contractul de finanțare.

Criticile recurentei din recurs sunt nefondate.

Într-adevăr, prin Decizia nr. 342/2013 a Curții Constituționale a fost analizată constituționalitatea dispozițiilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011.

Potrivit art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 "Prin derogare de la dispozițiile art. 36 și art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență a unui beneficiar, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanță de urgență pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanțare din fonduri europene și/sau din fonduri publice naționale aferente acestora."

În considerentele Deciziei nr. 342/2013 a Curții Constituționale s-a precizat că:

"Prin dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, criticate în speța de față, legiuitorul obligă autoritățile competente în gestionarea fondurilor europene să demareze activitatea de:

a) constatare a neregulilor;

b) stabilire a creanțelor bugetare pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanțare din fonduri europene și/sau din fonduri publice naționale aferente acestora.

Analizând aceste prevederi, se constată că prima obligație a autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene este aceea de a începe activitatea de constatare a eventualelor nereguli apărute în derularea contractului, fără a prezuma că intrarea în insolvență reprezintă de plano o neregulă care a prejudiciat bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora.

A doua obligație a autorităților competente în gestionarea fondurilor europene este aceea de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din neregulile constatate, fiind, deci, o activitate subsecventă constatării unor nereguli, și fiind evident că nu pot fi imputate sumele acordate în cadrul contractului fără ca beneficiarul să nu aibă nicio culpă la intrarea în insolvență.

De altfel, chiar în art. 1 alin. (1) se prevede că "(1) Prezenta ordonanță de urgență reglementează activitățile de prevenire, de constatare a neregulilor, de stabilire și de recuperare a creanțelor bugetare rezultate din neregulile apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, precum și de raportare a neregulilor către Comisia Europeană sau către alți donatori internaționali".

Analizând prevederile criticate, Curtea constată că prima obligație a autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene, prin structurile de control ale acestora, este aceea de a demara activitatea de control și subsecvent, în ipoteza deschiderii procedurii insolvenței, este activitatea de constatare a neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli, desigur, dacă au fost descoperite astfel de nereguli.

De altfel, orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și al stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității, ținându-se seama de natura și de gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale acesteia [art. 17 - capitolul III: Constatarea neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare rezultate din nereguli - din O.U.G. nr. 66/2011].

Astfel, potrivit art. 21 alin. (19) și (20), procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare este act administrativ, în sensul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, și constituie titlu de creanță care se emite în vederea stingerii acestei creanțe.

Totodată, împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, emis de autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene, se poate formula contestație administrativă, potrivit art. 46 și 47 din O.U.G. nr. 66/2011.

Decizia de soluționare a contestației poate fi supusă cenzurii instanței de contencios administrativ, potrivit art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, care va confirma eventualele nereguli constatate de autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene și, prin urmare, și titlul de creanță bugetară pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanțare din fonduri europene și/sau din fonduri publice naționale aferente acestora sau, dimpotrivă, va anula decizia autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene.

Tocmai de aceea, instanța de judecată este chemată să analizeze în concret dacă în activitatea beneficiarului contractului s-au înregistrat nereguli de natură să prejudicieze bugetul Uniunii Europene, distinct de simplul fapt al deschiderii procedurii insolvenței, și care, eventual, au condus la intrarea în insolvență, precum și să facă aplicarea art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011."

În raport de aceste considerente se constată că în speță nu a fost demarată activitatea de control și nici cea de constatare a neregulilor și stabilire a creanței bugetare, litigiul fiind declanșat de notificarea adresată de reclamantă Ministerului Fondurilor Europene - AM POS CCE prin adresa nr. x din 16.06.2014 și ADR Nord-Vest - OI POS CCE prin adresa nr. x din 16.06.2014 prin care a comunicat deschiderea procedurii generale de insolvență la cererea acesteia și solicitarea de menținere a contractului nr. x din 6.12.2013 și de răspunsurile primite de la cele două autorități publice, răspunsuri în care s-a făcut trimitere la prevederile contractului și la cele ale art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011.

De altfel, reclamanta nici nu a solicitat anularea adreselor de răspuns la notificări, ci a solicitat menținerea contractului, suspendarea perioadei de implementare a proiectului pe durata desfășurării procesului, prelungirea perioadei de implementare a contractului.

Așa cum s-a arătat și în considerentele deciziei Curții Constituționale, problema efectelor declanșării procedurii insolvenței se analizează numai în cadrul procedurii de constatare a neregulii conform O.U.G. nr. 66/2011 sau în cadrul litigiului prin care se contestă procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare și decizia de soluționare a contestației formulate împotriva acestuia.

Or, în speță, un asemenea control nu a fost efectuat, nu a fost emis nici procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare.

Referitor la susținerea recurentei potrivit căreia instanța de fond nu s-a pronunțat asupra procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare încheiat la 15.05.2015 de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice se constată că este nefondată.

Instanța de fond a analizat și această probă și a considerat că nu are relevanță în cauză proba administrată deoarece vizează un alt contract de finanțare nr. x din 28.12.2011.

Apreciind că soluția instanței de fond a fost dată cu aplicarea legii, în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC "A." SRL, prin administrator judiciar D. împotriva Sentinței civile nr. 59/CA/2016 din de 8 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2019.

Procesat de ED