ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.03.2018

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1339/2018

HOTĂRÂRE
27.03.2018
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1339/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 141 din 20.05.2014 prin care Agenția Națională de Administrare a Finanțelor - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a dispus suspendarea soluționării contestației formulate de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x din 25.11.2013 privind obligațiile suplimentare stabilite de inspecția fiscală.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 91 din data de 28 martie 2015, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins contestația formulată de reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar C.I.I. B., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare a Finanțelor - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, ca nefondată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SRL care, invocând prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea contestației, anularea Deciziei nr. 141 din 20.05.2014 și obligarea intimatei să soluționeze contestația formulată de recurentă împotriva Deciziei de impunere nr. x din 25.11.2013.

În motivarea cererii, recurenta a evocat circumstanțele de fapt ale emiterii actului contestat și a argumentat că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. Astfel, nu există o sesizare derivată dintr-o activitate de control fiscal, sesizare care să fi fost adresată organelor de cercetare penală, dimpotrivă, situația consemnată în decizia de impunere și raportul de inspecție fiscală aferent nu reprezintă constatările personale ale organelor de inspecție fiscală, ci provine de la DIICOT Galați.

Contestația se impunea a fi soluționată pentru a se verifica certitudinea sumei de 57.128.542 RON obligații fiscale reținute în actul de control.

1.4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, argumentând, în esență, că în mod temeinic s-a dispus suspendarea soluționării contestației, constatându-se că în speță există suspiciuni privind comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 9 din Legea nr. 241/2005 și art. 296

1

din Legea nr. 571/2003.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 21 februarie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 12 decembrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, a admis în principiu recursul formulat de reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar C.I.I. B., în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

2.2. Cu privire la fondul recursului. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Examinând actele și înscrisurile cauzei, raportat la susținerile părților și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 218 alin. (2) din C. proc. fisc. , Decizia nr. 141 din 20.05.2014 prin care s-a dispus, în baza dispozițiilor art. 214 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din O.U.G. nr. 92/2003, suspendarea soluționării contestației formulate de aceasta împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare fiscale de plată stabilite de inspecția fiscală nr. x din 25.11.2013.

În motivarea soluției administrative, s-a reținut că Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a transmis DIICOT - Serviciul teritorial Galați, prin adresa nr. x din 01.04.2014, Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare fiscale de plată stabilite de inspecția fiscală nr. x din 25.11.2013, precum și Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. x din 25.11.2013 pentru a fi avute în vedere la soluționarea dosarului penal nr. x/2011 în care se fac cercetări față de reprezentanții SC A. SRL cu privire la săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 9 din Legea 241/2005 și art. 296

1

din Legea nr. 571/2003.

Potrivit dispozițiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din C. proc. fisc. :

"Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când:

a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă."

Prima instanță și-a însușit punctul de vedere exprimat de intimată, arătând, în esență, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 214 alin. (1) lit. a) din C. proc. fisc. pentru a se dispune suspendarea procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă, și aceasta este și concluzia instanței de control judiciar.

În speță, demersul organelor de inspecție fiscală a fost motivat de faptul că, în cauză, se ridică problema realității operațiunilor de producție și comercializare alcool etilic desfășurate de reclamantă cu persoane fizice și juridice care sunt cercetate în dosarul penal nr. x/2011 instrumentat de D.I.I.C.O.T., secția Teritorială Galați cu consecința diminuării impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat și crearea unui prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 57.128.542 RON.

Organele de inspecție fiscală au constatat, urmare a inspecției fiscale efectuată la sediul recurentei, că în perioada 12.07.2011 - 07.03.2013 au fost eliberate pentru consum diverse cantități de alcool etilic, respectiv au părăsit antrepozitul de producție, având ca destinație diverse persoane fizice și juridice a căror identitate face obiectul dosarului penal nr. x/2011 al D.I.I.C.O.T., secția Teritorială Galați. Eliberarea pentru consum s-a realizat fără înregistrarea în evidențele contabile și fără introducerea produselor în sistemul de accizare prevăzut de lege.

Având în vedere aceste constatări, organele de inspecție fiscală au procedat la estimarea bazei de impunere și au stabilit în sarcina societății contestatoare impozit pe profit suplimentar în sumă de 943.549 RON, majorări de întârziere aferente în sumă de 104.019 RON, penalități de întârziere aferente în sumă de 119.730 RON precum și TVA în sumă de 12.220.478 RON, majorări de întârziere aferente în sumă de 1.368.889 RON și penalități de întârziere aferente în sumă de 1.665.387 RON. Totodată, pentru trimestrul I 2013 s-a diminuat pierderea fiscală înregistrată de unitate cu suma de 464.204 RON fiind emisă Dispoziția privind măsurile stabilite de inspecția fiscală nr. x/ din 25.11.2013.

De asemenea, pe baza acelorași constatări precum și a faptului că, urmare cercetărilor efectuate, în spațiile din Focșani, Calea x, s-a constatat existența în afara antrepozitului fiscal a unor importante cantități de alcool etilic, a fost stabilită în sarcina SC A. SRL acciză suplimentară de plată în sumă totală de 32.678.838 RON, majorări de întârziere aferente în sumă de 3.621.146 RON și penalități de întârziere aferente în sumă de 4.406.506 RON.

În mod evident, între pretinsele infracțiuni cu care au fost sesizate organele penale și starea de fapt reținută prin raportul de inspecție fiscală, care a stat la baza emiterii deciziei de impunere contestate de recurentă în procedura prevăzută de art. 205 C. proc. fisc. , există o strânsă legătură, eventuala constatare, de către organele competente, a elementelor constitutive ale unei infracțiuni, urmând a avea o influență hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă, astfel că această procedură în mod just a fost suspendată.

Este normal ca într-o asemenea situație soluționarea recursului administrativ să fie suspendat, pentru a se preveni pronunțarea unor hotărâri contradictorii pe aceeași situație juridică, după cum a statuat și Curtea Constituțională, prin deciziile nr. 449 din 26.10.2004, nr. 1.173 din 6.11.2008 și nr. 95 din 01.02.2011.

Din lecturarea conținutului textului normativ anterior redat, Înalta Curte reține faptul că legiuitorul a conferit organului de soluționare a contestației administrative un drept de apreciere asupra oportunității adoptării măsurii de suspendare aflate în discuție, desigur, cu obligația acestuia de a motiva decizia adoptată.

Analizând modul în care autoritatea fiscală și-a exercitat dreptul de apreciere, prin raportare la definiția excesului de putere cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, a proporționalității măsurii și a celorlalte exigențe ale dreptului la o bună administrare, precum și din perspectiva termenului rezonabil, Înalta Curte nu poate reține, în circumstanțele concrete ale prezentei spețe, elemente care să justifice anularea deciziei contestate.

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL prin administrator judiciar C.I.I. B. împotriva Sentinței nr. 91/2015 din 26 martie 2015 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 martie 2018.

Procesat de ED

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1110/2018
. 149/29.05.2015, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de completare a sentinței nr. 65/26.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x, formulată de reclamanta A. S.R.L. în cont
ÎCCJ 2018-01-30
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 269/2018
., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 30 ianuarie 2018. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate,
ÎCCJ 2018-03-15
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1124/2018
, conform alin. (4) al aceluiași articol. Prin încheierea din 18.05.2017, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, în condiții de contradictorialitate, conform art. 49
ÎCCJ 2019-03-19
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1486/2019
rziere aferente în cuantum de 194449 RON. Prin aceeași decizie s-a stabilit taxa pe valoarea adăugată în sumă de 1823291 RON, dobânzi/majorări de întârziere în cuantum de 1050681 RON și penalități de întârziere aferente în cuantum de 272465
ÎCCJ 2014-11-11
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4250/2014
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ
Sursă