ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4545/2018

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Arad, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Ineu, casarea în parte a HCL nr. 90/29.11.2001, cu aplicabilitatea scutirii taxei de timbru, respectiv art. 2.i), cu privire la pășunatul animalelor în locuri publice, art. 2 lit. d), cu privire la lăsarea liberă a păsărilor și animalelor în zone verzi, alte locuri interzise accesului acestora, art. 6 lit. d) cu privire la neîntreținerea zidurilor, gardurilor, porților și neluarea măsurilor de conservare a construcțiilor de orice fel, art. 6 lit. g) privind montarea antenelor de radio și televiziune pe acoperișuri sau alte locuri decât cele stabilite de unitatea sau administratorul de locuit și art. 16 cu privire la majorarea amenzilor.

Acțiunea reclamantului a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 2217/18.09.2014, pronunțată de Tribunalul Arad. Recursul declarat de reclamantul A. împotriva acestei sentințe a fost suspendat la data de 14.05.2015, în baza art. 411 pct. 2 din noul C. proc. civ. și, de la această dată și până la data constatării perimării, a stat în nelucrare din vina părților, neefectuându-se nici un act de procedură în vederea judecării. Prin Decizia civilă nr. 1402 din 21 aprilie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 2217/18.09.2014, pronunțată de Tribunalul Arad în contradictoriu cu intimatul-pârât Consiliul Local Ineu.

Împotriva Deciziei civile nr. 1402 din 21 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. Decizia menționată a fost comunicată recurentului la data de 06 mai 2016, așa cum rezultă din dovada de comunicare de la Dosar nr. x/2014 al Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal. Analizând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția tardivității recursului, Înalta Curte constată că acesta a fost declarat cu depășirea termenului prevăzut de art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. Este adevărat că potrivit art. 485 alin. (1) C. proc.

civ.: "Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel." Însă, în cauză sunt incidente prevederile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la procedura de judecată și calea de atac în cazul unei hotărâri de perimare, potrivit cărora: "(2) Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare. Când perimarea se constată de o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul se judecă de Completul de 5 judecători." Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că decizia atacată a fost pronunțată la data de 21 aprilie 2016, iar recursul a fost formulat la data de 06 mai 2016, depășindu-se, așadar, termenul legal de 5 zile prevăzut de textul legal sus-citat.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate". Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat: "(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate. (2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen." În cauză nu s-a făcut dovada existenței vreuneia din situațiile prevăzute de art. 186 din C. proc. civ., în sensul că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, pentru a opera instituția repunerii în termen. Cum în cauză, recurentul nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac, se va constata că recursul este tardiv formulat și, în temeiul art. 496 C. proc. civ., se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 1402 din 21 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 decembrie 2018. Procesat de GGC - NN