ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3239/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 29 decembrie 2017, sub Dosar nr. x/2017, reclamanta Societatea A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Direcția Generală Control Antifraudă și Inspecții, a solicitat anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 04.05.2017 prin care a fost stabilită o creanță bugetară în valoare de 11.998.760,60 RON și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 39 din 27.06.2017, emise de autoritatea pârâtă.

În cadrul acestui dosar, reclamanta Societatea A. SRL a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 85/2013 și a întregii O.U.G. nr. 85/2013, întrucât dispozițiile sale contravin art. 44 și art. 16 din Constituția României.

Prin încheierea din 24 mai 2018, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate vizând prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 85/2013 și a întregii O.U.G. nr. 85/2013, excepție invocată de reclamanta Societatea A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Împotriva încheierii pronunțată la 24 mai 2018 de către Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, a declarat recurs reclamanta Societatea A. SRL, solicitând admiterea recursului și, în consecință, sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost invocată.

În motivare, recurenta-reclamantă a arătat că instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, apreciind eronat că nu s-a dovedit condiția privind legătura excepției invocate cu soluționarea cauzei.

În opinia recurentei-reclamante, cererea de sesizare a Curții Constituționale este admisibilă, întrucât demersul său urmărește verificarea constituționalității unui act normativ prin care i s-a produs un prejudiciu și care a determinat-o să greveze cu sarcini unele bunuri cuprinse în proiect.

În privința existenței unei legături a excepției invocate cu fondul cauzei, făcând trimitere la pct. 22 și 23 din cuprinsul cererii de chemare în judecată, recurenta-reclamantă a arătat că, întrucât a fost în imposibilitate să încaseze plăți prin acceptarea unor bilete la ordin emise de R.A.A.N., care a intrat în procedura insolvenței, în baza O.U.G. nr. 85/2013, a fost nevoită să greveze cu garanții imobiliare societăți cuprinse în proiect. Prin urmare, a apreciat că este necesar a se verifica dacă procedura prin care a pierdut posibilitatea de a încasa sumele ce i se cuveneau, ca urmare a extinderii insolvenței și asupra R.A.A.N., era constituțională.

Cu privire la celelalte condiții, a arătat că sunt îndeplinite, de asemenea, excepția fiind ridicată într-o cauză aflată pe rol, de către una din părți, iar textele de lege nu au fost declarate neconstituționale anterior.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a invocat excepția nulității recursului din perspectiva nemotivării în drept, cu consecința anulării recursului. Astfel, deși recurenta-reclamantă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, aceasta a reiterat argumentele prezentate la fondul cauzei, fără a indica punctual care sunt criticile aduse încheierii recurate, iar motivele invocate în susținerea recursului de către recurenta-reclamantă nu pot fi încadrate în vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În subsidiar, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 85/2013 și a întregii O.U.G. nr. 85/2013 nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, neexistând o legătură a excepției invocate cu soluționarea cauzei. Astfel, intrarea în insolvență a Regiei Autonome pentru Activități Nucleare Drobeta-Turnu Severin nu are nicio legătură cu nerespectarea de către beneficiar a prevederilor Contractului de finanțare nr. x/15.07.2010 încheiat între Societatea A. SRL și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin Direcția Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POR pentru finanțarea investiției "Hală pentru creșterea sturionilor și amenajarea unui heleșteu cu suprafața de 7,1 ha pentru practicarea acvaculturii în zona Herneacova, jud. Timiș".

II. Soluția instanței de recurs

II.1. Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o apreciază nefondată, pentru următoarele considerente:

Excepția nulității recursului a fost invocată de către intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale din perspectiva nemotivării în drept, susținându-se că, deși recursul s-a întemeiat pe art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, recurenta-reclamantă nu a arătat care sunt criticile aduse încheierii recurate, iar motivele invocate de aceasta în susținerea recursului nu pot fi încadrate în vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs și susținerile recurentei, potrivit cărora critică încheierea recurată din perspectiva interpretării greșite de către instanța de fond a dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în sensul în care a apreciat că nu s-a dovedit legătura excepției de neconstituționalitate invocate cu cauza, Înalta Curte reține că dezvoltarea argumentelor invocate de către reclamantă poate conduce la încadrarea lor în motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ceea ce echivalează cu motivarea căii de atac exercitate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, constatând caracterul nefondat al excepției nulității recursului pentru nemotivare, invocată prin întâmpinare de intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, o va respinge în consecință.

II.2. Examinând legalitatea încheierii atacate, în ceea ce privește modul de soluționare a cererii de sesizare a Curții Constituționale, prin prisma criticilor formulate de recurentă și a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.

Înalta Curte constată că, circumscris motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă critică hotărârea pentru greșita aplicare a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, iar criticile formulate sunt neîntemeiate.

În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, cu modificările și completările ulterioare, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

Examinând cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional, instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele legale obligatorii pentru a se dispune sesizarea Curții Constituționale, prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, respectiv textele de lege atacate pe calea excepției de neconstituționalitate nu au legătură cu soluționarea cererii principale care are ca obiect anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/04.05.2017 și a Deciziei de soluționare a contestației nr. 39/27.06.2017, emise de autoritatea pârâtă.

Excepția de neconstituționalitate este mijlocul procedural pus la dispoziția oricărei părți dintr-un proces pendinte de a susține, în fața Curții Constituționale, vătămarea drepturilor sale, prin incidența, în cauza sa, a unui text de lege considerat a fi neconstituțional.

Dispozițiile invocate ca fiind neconstituționale, respectiv prevederile O.U.G. nr. 85/2013, reglementează declanșarea procedurii insolvenței la Regia Autonomă pentru Activități Nucleare Drobeta-Turnu Severin.

Obiectul demersului judiciar al recurentei-reclamante îl reprezintă verificarea legalității titlului de creanță și a deciziei de soluționare a contestației, din perspectiva respectării sau nerespectării de către aceasta a prevederilor Contractului de finanțare nerambursabilă, pe care l-a încheiat cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale prin Direcția Generală Pescuit - Autoritatea de Management pentru POR pentru finanțarea investiției "Hală pentru creșterea sturionilor și amenajarea unui heleșteu cu suprafața de 7,1 ha pentru practicarea acvaculturii în zona Herneacova, jud. Timiș".

Astfel fiind, aspecte referitoare la presupusul caz de forță majoră ce nu i-a mai permis reclamantei derularea contractului de finanțare nerambursabilă în condiții optime, respectiv intrarea în insolvență a Regiei Autonome pentru Activități Nucleare Drobeta-Turnu Severin, prin adoptarea O.U.G. nr. 85/2013 și care a condus la lipsa lichidităților financiare ale reclamantei, cu consecința constituirii ipotecii imobiliare, nu au nicio legătură cu fondul problemelor de drept ridicate de speță.

Înalta Curte reține că legătura dispozițiilor legale a căror neconstituționalitate a fost invocată cu soluționarea cauzei nu este generată de simpla tangență a acestora cu obiectul cererii, ci este necesar ca aspectele de neconstituționalitate, odată dezlegate de Curtea Constituțională, să aibă aptitudinea de a influența soluția ce se va pronunța în cauză.

Prin urmare, excepția de neconstituționalitate invocată de recurentă nu îndeplinește cerința legăturii cu cauza, întrucât eventuala sa admitere nu are aptitudinea de a schimba soluția instanței învestite cu fondul acțiunii în anulare, aceasta fiind singura autoritate judecătorească îndrituită ca, examinând împrejurările de fapt și probatoriile administrate în cauză, să se pronunțe asupra legalității actelor administrative contestate de reclamantă, inclusiv din perspectiva cazului de forță majoră în derularea contractului de finanțare nerambursabilă.

Înalta Curte constată, astfel, că în privința modalității de soluționare a cererii de sesizare a Curții Constituționale încheierea recurată este temeinică și legală și că, în mod judicios, prima instanță a considerat că excepția de neconstituționalitate a art. 1 din O.U.G. nr. 85/2013 și a întregii O.U.G. nr. 85/2013 nu îndeplinește condițiile de admisibilitate a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată.

Pentru considerentele expuse, găsind nefondate criticile din recurs subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din același Cod, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. SRL, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată prin întâmpinare de intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva încheierii din 24 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2018.

Procesat de GGC - GV