ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, decizia din 02.10.2018 — recurs

Obiectul acțiunii. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român - Prin Ministerul Finanțelor Publice și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - anularea Decretului de Expropriere nr. 507/29.12.1959 și a efectelor lui juridice; - anularea trecerii în proprietatea Consiliului Local Mangalia, conform Legii nr. 18/1991, a terenului proprietate de stat, după expropriere, situat în Mangalia, Aleea x, Careu D, lot x, în suprafață de 387 mp; - rămânerea reclamantului în posesia acestui teren, în condițiile existente la momentul exproprierii; - obligarea Primăriei Mangalia la plata de daune morale și materiale în intervalul 1 ianuarie 1960 - 20 octombrie 2015.

Soluția instanței de fond La termenul de judecată din data de 14 septembrie 2017 Curtea a pus în vedere reclamantului să precizeze actul de trecere în proprietatea Consiliului Local Mangalia a terenului de 387 mp, act a cărui anulare se solicită. Având în vedere că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței, a constatat că în cauză sunt incidente dispozițiilor art. 242 din C. proc. civ., cauza fiind suspendată până la îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță la termenul de judecată din 14 septembrie 2017. Reclamantul a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol. Prin încheierea din 8 februarie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de repunere pe rol depusă în cadrul acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect anulare act administrativ.

Recursul. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În susținerea motivelor de recurs a precizat recurentul că, în urma dispoziției instanței de judecată s-a adresat Secretariatului General al Guvernului, care a transmis cererea Instituției Prefectului Constanța care, la rândul ei a redirecționat-o către Primăria Mangalia. A arătat recurentul că prin răspunsul oferit de Primăria Mangalia nu s-a adus niciun argument suplimentar raportat la adresa emisă în data de 12.12.2017. Față de aceste motive și în urma aprecierilor formulate pe fondul cauzei privind exproprierea terenului, a solicitat admiterea recursului cu consecința repunerii pe rol a dosarului. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 242 alin. (2) din C. proc. civ.

Procedura în fața instanței de recurs. La data de 21 mai 2018 recurentul a depus concluzii scrise și înscrisuri în susținerea recursului.

Considerentele și soluția instanței de recurs Examinând cauza prin prisma criticilor formulate prin motivele de recurs și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat în limitele și pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. La termenul de judecată din data de 14 septembrie 2017 Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, a pus în vedere reclamantului să precizeze actul de trecere în proprietatea Consiliului Local Mangalia a terenului de 387 mp, act a cărui anulare se solicită. Prin Încheierea de ședință din data de 2 noiembrie 2017 s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 242 din C. proc. civ., iar prin încheierea din data de 8 februarie 2018 s-a respins cererea de repunere a cauzei pe rol, constatându-se că reclamantul nu a îndeplinit obligația de a preciza actul de trecere în proprietatea Consiliului Local Mangalia a terenului în suprafață de 387 mp. Interpretând dispozițiile art. 242 alin. (1) din C. proc. civ., se desprinde concluzia că acest caz de suspendare facultativă are rolul de a sancționa pasivitatea reclamantului în îndeplinirea acelor obligații care împiedică instanța să finalizeze cauza, fiind o consacrare a principiului disponibilității, în sensul că reclamantul se desistează de proces. În acest sens, plecând de la analiza ideii de culpă procesuală, nu se poate reține că reclamantul a stat în pasivitate, în măsura în care la termenul la care s-a dispus suspendarea cauzei reclamantul a depus o adresă din partea Consiliului Județean Constanța prin care se indică că terenul este în proprietatea acestuia conform prevederilor Legii nr. 18/1991. Totodată, la fila x aflată la dosarul de fond există o altă dovadă a demersurilor întreprinse pe lângă Consiliul Județean Constantă pentru identificarea actului de trecere a terenului în proprietatea consiliului local, iar la filele următoare dovada demersurilor efectuate la Ministerul Apărării Naționale. De asemenea, și în fața instanței de recurs au fost depuse înscrisuri în probațiune urmând aceeași concluzie expusă de către reclamantul-recurent la dosarului de recurs, respectiv, că nu există un document de trecere a terenului în proprietatea Consiliului Local Mangalia. Este adevărat că, în mare parte, confuziile privind obiectul acțiunii pe cele trei capete de cerere formulate provin din modul în care reclamantul și-a conceput demersul în justiție, dar instanța are posibilitatea de a continua judecata, urmând, desigur, ca în funcție de probele administrate în cauză să decidă asupra temeiniciei cererii.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste considerente în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și, casând încheierea atacată va dispune repunerea cauzei pe rol pentru continuarea judecății.