ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 789/2014

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 789/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 72 din 22 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. 4811/101/2009, a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 2 și art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prevăzută de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003.

În baza art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) - art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.P.R., căsătorit, cu doi copii minori, cu antecedente penale, la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane față de părțile vătămate P.C., P.M., V.I. și G.A.D.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului G.P.R. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 ani, ce se va executa conform disp. art. 66 C. pen.

În baza art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) - art. 76 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.P.R., la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane față de partea vătămată G.G.S.

În baza art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) - art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.P.R. la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "Inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat ori de aderare sau sprijinire sub orice formă a unui astfel de grup."

În baza art. 33 - 34 C. pen., nu s-a constatat că infracțiunile deduse judecății sunt concurente cu infracțiunile prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen., art. 322 alin. (1) și (3) C. pen., art. 217 alin. (1) C. pen., art. 192 alin. (2) C. pen., art. 323 alin. (1) C. pen., art. 180 alin. (1) C. pen., art. 197 alin. (1) C. pen., art. 198 alin. (1) C. pen., pentru care s-a dispus anterior condamnarea acestui inculpat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare prin Sentința penală nr. 983 din 28 octombrie 2002, pronunțată de Judecătoria Motru, definitivă prin Decizia penală nr. 1725 din 9 decembrie 2003 a Curții de Apel Craiova.

Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate pentru aceste infracțiuni (1,6 ani închisoare pentru art. 321 alin. (1) C. pen., 3 ani pentru art. 322 alin. (1) și (3) C. pen., 1 an pentru art. 217 alin. (1) C. pen., 2 ani pentru art. 192 alin. (2) C. pen., 3 ani pentru art. 323 alin. (1) C. pen., 3 luni pentru art. 180 alin. (1) C. pen.; 3 ani închisoare pentru art. 197 alin. (1) C. pen.; 2 ani închisoare pentru art. 198 alin. (1) C. pen.).

În baza art. 1 și art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-au constatat grațiate pedepsele de 1,6 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. (1) C. pen.; de 1 an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 217 alin. (1) C. pen. și de 3 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

În baza art. 36 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate prin Sentința penală nr. 983 din 28 octombrie 2002, pronunțată de Judecătoria Motru, definitivă prin Decizia penală nr. 1725 din 9 decembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, cu pedepsele aplicate prin prezenta sentință pentru săvârșirea de către inculpatul G.P.R. a infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) (de 3 ani închisoare), de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 13 C. pen. (de 2 ani închisoare) și de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003 (de 3 ani închisoare), toate aceste ultime trei infracțiuni cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și alin. (2) C. pen., art. 76 C. pen., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe perioada prev. de art. 71, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 35 alin. (2) și (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului G.P.R. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), b), c), e) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală sau a restului de pedeapsă ori după prescripția executării pedepsei.

În baza art. 36 alin. (3), art. 88 C. pen. și art. 356 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii perioadele mai sus menționate, ca executate (de la 15 ianuarie 2001 până la 18 octombrie 2001 și de la 29 decembrie 2003 până la 1 februarie 2005); precum și perioada executată în stare de reținere și arest preventiv, pentru faptele deduse judecății, de la 5 februarie 2007 la 19 iulie 2007.

În baza art. 61 alin. (1) s-a constatat că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 983 din 28 octombrie 2002, pronunțată de Judecătoria Motru, definitivă prin Decizia penală nr. 1725 din 9 decembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, se consideră executată, întrucât inculpatul G.P.R. a executat în regim privativ de libertate în perioada 15 ianuarie 2001 - 18 octombrie 2001 și în perioada 29 decembrie 2003 - 1 februarie 2005, fiind liberat condiționat la data de 1 februarie 2005, prin Sentința penală nr. 237 din 1 februarie 2005 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, iar în perioada restului rămas neexecutat (de 418 zile) nu a mai săvârșit nici o altă infracțiune, motiv pentru care nu se mai impune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei rezultante aplicată prin prezenta sentință penală.

În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P.M. și obligat inculpatul G.P.R. la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de daune morale către aceasta.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul G.P.R. la plata sumei de 2.270 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare în folosul statului, din care suma de 2.000 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru părțile vătămate, sumă ce a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinți din 30 martie 2007, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului G.P.R., cetățenia română, fără ocupație, căsătorit, cu antecedente penale, pentru infracțiunile prev. de art. 12 pct. 2, lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 13 pct. 1 din Legea nr. 678/2001 și art. 2 și art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 - 34 C. pen. - și disjungerea cauzei față de inculpații D.T. și T.I., învinuiții S.D.A. și S.C., precum și față de făptuitorii V.D. și T.C.-S., în vederea continuării cercetărilor pentru infracțiunile prev. de art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001.

S-a reținut în actul de sesizare a instanței că, inculpații D.T. și T.I. se află în relații de concubinaj și au domiciliul stabil în România.

Cei doi, în urmă cu mai mulți ani împreună cu fiul lor "M.", s-au stabilit, ca rezidenți, în orașul Almeria - Spania. Aici, cei trei, ajutați de alți cetățeni români, au pus bazele unei rețele de traficanți de persoane. Fie direct, fie prin intermediari, inculpații au recrutat fete fără posibilități materiale de trai și transportat din România în Spania - orașul Almeria, sub promisiunea unui loc de muncă bine plătit, dar, în realitate, le-au exploatat sexual.

La acest grup constituit în Spania a aderat și inculpatul G.P.R., care, în perioada 2002 - 2003, a recrutat mai multe fete, pe care le-a transportat în Almeria, unde au fost exploatate sexual.

Astfel, s-a reținut că, părțile vătămate P.C. și M., surori gemene, absolvente a 10 clase primare, în perioada anului 2002, au locuit temporar la bunicii paterni din localitatea G., județul G.. Aici, cele două surori l-au cunoscut pe T.C.S., care le-a oferit un loc de muncă în străinătate. În timpul discuțiilor, le-a promis că le ajută cu bani pentru transport până în Spania și cu plata taxelor necesare obținerii pașapoartelor. Având posibilități materiale reduse, cele două părți vătămate au acceptat propunerea și, la următoarea întâlnire, T.C.S. le-a făcut cunoștință cu inculpatul G.P.R., "omul lui de legătură, care le va însoți în Spania".

După obținerea pașapoartelor, în ziua de 26 iunie 2002, cele două surori au plecat din orașul Motru, județul Gorj, cu un autoturism condus de prietenul lui T.C.S., în care se mai afla, alături de acesta, și soția sa, A. S-a menționat că inculpatul G.P.R. plecase în Spania mai înainte, pe o rută necunoscută de cele două părți vătămate. Toți patru - P.C., P.M., T.C.S. și soția sa, A., au coborât în Arad, de unde au preluat un autocar cu destinația Spania.

Din baza de date a IGPFR a rezultat că, la 27 iunie 2002, ora 4,10, cu autocarul, au ieșit din țară prin Vama Borș. Ajunse în Spania - Madrid, părțile vătămate au fost așteptate de inculpatul G.P.R. și D.M., care le-au transportat într-o locație închiriată de inculpatul D.T., zis P. Aici, cele două părți vătămate au constatat nemijlocit că "toate fetele care stau în casa închiriată de D.T. practică prostituția la stradă sau în clubul din apropiere".

După o zi de odihnă, cele două fete au fost luate de inculpatul G.P.R. și duse în clubul de noapte situat în apropiere, unde au fost obligate să practice prostituția. Semnificativă, în acest sens, este declarația părții vătămate P.C. "aveau obligația să obțină de la fiecare client câte 40 - 50 de Euro. Pașapoartele erau lăsate de proxenet la recepție".

Deși cei doi - inculpatul G.P.R. și T.C.S., erau extrem de violenți în realizarea scopului propus prin transportarea fetelor în Spania, cei doi aveau obiceiul să ude un prosop cu apă și cu el le băteau pe tot corpul pe fetele care nu practicau prostituția, părțile vătămate au reușit să fugă din acel club, fără să practice prostituția.

S-a reținut, de asemenea, că partea vătămată V.I. și prietena sa, M.I., în vara anului 2002, prin intermediul numitului G.F., l-a cunoscut pe inculpatul G.P.R., persoană care se ocupa cu găsirea unui loc de muncă în Spania. Cu această ocazie, inculpatul a asigurat-o pe partea vătămată că va lucra în Spania ca ospătar la un bar. Acceptând propunerea, inculpatul G.P.R. și prietenul său G.F. au suportat toate cheltuielile necesare obținerii pașapoartelor.

După obținerea pașaportului, partea vătămată V.I., însoțită de inculpat, a plecat din Târgu Jiu, județul Gorj, cu un taxi condus de un băiat M., până la Cluj. De aici, au luat un autocar cu care au ieșit din țară prin Vama Borș, iar, la punctul de trecere a frontierei în Austria, inculpatul G.P.R. a fost dat jos din autocar, din motive necunoscute în Spania, partea vătămată a fost așteptată de un tânăr de etnie rromă - C.S., ginerele lui D.T., capul rețelei - și transportată în localitatea Badajos. Aici, partea vătămată a găsit mai multe fete, surorile S., P.M. etc., care erau împărțite pe proxeneți.

S-a mai reținut că partea vătămată G.A.D. în primăvara anului 2003, s-a întâlnit la discoteca din comuna Corcova, județul Mehedinți, cu inculpatul G.P.R., care "i-a propus să meargă în Spania, pentru a lucra ca menajeră". Neavând posibilități materiale de întreținere și mama bolnavă, partea vătămată a acceptat propunerea. După două zile inculpatul G.P.R. însoțit de inculpații D.T. și T.I., au venit la partea vătămată acasă și, fără știrea mamei sale, au purtat discuții referitoare la plecarea sa în Spania. După ce au obținut pașaportul taxele fiind plătite de inculpatul G.P.R., partea vătămată a plecat la Turnu Măgurele, județul Teleorman, unde a stat trei săptămâni, timp în care au mai fost aduse două fete din Motru. Din Turnu Măgurele, cele trei fete au plecat în Spania, pe ruta Cluj - Borș - Almeria, în Almeria au fost așteptate de D.T. și T.I., care au obligat-o pe partea vătămată să se prostitueze timp de un an și opt luni.

În actul de sesizare a instanței s-a mai reținut că partea vătămată G.G.S., la discoteca din comună, l-a cunoscut pe inculpatul G.P.R., care i-a propus să meargă la muncă în străinătate. Aceasta a acceptat propunerea, dar i-a relatat inculpatului că este minoră și nu are certificat de naștere, act necesar obținerii pașaportului.

Inculpatul G.P.R. s-a oferit să o ajute în obținerea unui duplicat al certificatului de naștere și, ulterior, obținerea pașaportului, plătind taxele aferente. După obținerea pașaportului, în ziua de 3 septembrie 2002, ziua de naștere a părții vătămate, aceasta aplecat cu V.D. la Cluj și, de aici, cu autocarul, prin Vama Borș, până în localitatea Anganda - Spania, unde au fost așteptați de inculpatul G.P.R. Aici, minora a fost obligată de inculpat să practice prostituția.

S-a reținut că, starea de fapt din rechizitoriu a fost stabilită pe baza declarațiilor părților vătămate, a martorilor audiați în cauză și a înscrisurilor aflate la dosar.

Prin Sentința penală nr. 240 din 19 iulie 2007, Tribunalul Mehedinți a dispus achitarea pentru faptele deduse judecății, precum și punerea de îndată în libertate a inculpatului G.P.R. de sub puterea mandatului de arestare preventivă. Pentru a se dispune această soluție s-a reținut în esență că din coroborarea probelor administrate în cauză nu a rezultat vinovăția acestui inculpat.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal s-a declarat recurs de DIICOT - Biroul Teritorial Mehedinți.

Prin Decizia penală nr. 33 din 3 septembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, a dispus respingerea apelului ca inadmisibil, reținându-se în esență că doar Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți putea exercita apel în cauză, deoarece în fața primei instanțe, Ministerul Public a fost reprezentat de un procuror din cadrul acelui parchet, care de altfel a și pus concluzii pe fond.

Împotriva acestei decizii, în termen legal s-a declarat recurs de DIICOT - Biroul Teritorial Mehedinți.

Prin Decizia penală nr. 394 din 5 februarie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, a dispus admiterea recursului, casarea deciziei și sentinței mai sus menționate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mehedinți, reținându-se în esență că în mod greșit a fost admisă excepția inadmisibilității exercitării apelului de către DIICOT - Biroul Teritorial Mehedinți. Întrucât Legea nr. 508/2004 conferă un plus de atribuții acestei structuri fată de atribuțiile Ministerului Public reglementate de Legea nr. 304/2004.

S-a mai reținut în cadrul aceleiași decizii că în fața primei instanțe și a instanței de apel judecarea s-a efectuat fără respectarea procedurilor legate de publicitate a ședinței de judecată, potrivit art. 6 parag. I din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 12 din Legea nr. 304/2004, art. 290 alin. (1) C. proc. pen. și art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți sub nr. 4811/101/2009.

În cauză s-a procedat la audierea inculpatului G.P.R., declarația sa fiind consemnată și atașată la dosar.

Inculpatul a arătat că înțelege să uzeze, potrivit art. 70 alin. (2) C. proc. pen., de dreptul la tăcere.

Deși legal citate, inclusiv conform art. 177 alin. (4) C. proc. pen., cât și cu mandat de aducere, părțile vătămate nu s-au prezentat în vederea audierii. Din procesele-verbale de executare a mandatelor de aducere a părților vătămate a rezultat că acestea sunt plecate de mai multă vreme în locații necunoscute din străinătate.

În cauză, s-a dispus citarea martorilor din rechizitoriu: G.V.A., B.D., S.M.M., E.V., G.G.V. și B.N.I.

La termenul de judecată din 9 noiembrie 2009 s-a prezentat în instanță numita B.M., care a afirmat că este mătușa martorei B.D. și a arătat că această martoră nu se poate prezenta deoarece are probleme de natură medicală fiind internată într-un spital din Franța. În acest sens a depus la dosar o dovadă medicală în limba franceză.

Martora G.V.A. a declarat că menține declarațiile date anterior în cauză, că nu-l cunoaște pe inculpatul G., că în urmă cu mai mulți ani a plecat în Spania cu numita G.G., unde a locuit la o persoană numită I.P.; că în acel loc numitul P. i-a reținut pașaportul și a condiționat restituirea acestuia de prestarea a diverse munci în folosul altor persoane, precum și că din discuțiile avute de numitul P. cu o altă persoană a înțeles că acesta intenționa să o vândă pe numita G.G., care însă a reușit să fugă cu un văr de-al ei cu mașina.

Martora S.M.M. a declarat că menține declarațiile date anterior în cauză, că pe inculpatul G. nu-l cunoaște, că știe că de intermedierea persoanelor pe ruta Spania se ocupa un bărbat din Motru poreclit S.; că a plecat în Spania în luna iunie 2005, aflând de posibilitatea de a lucra în agricultură de la o vecină a sa numită L. Martora a mai declarat că sumele de bani necesare în vederea procurării documentelor necesare plecării au fost avansate de numitul A. zis E., căruia i-au fost trimise în acest scop sume de bani din Spania de către D.T.; că după procurarea celor documente a plecat din Drobeta-Turnu Severin în Teleorman, unde a locuit aproximativ trei săptămâni la rude ale numitului D.; că ajunsă în Spania a locuit într-o locație aparținând numitei T.I., unde i s-a reținut pașaportul și vreme de mai multe luni nu i s-a permis să plece decât însoțită; că în acea locație din Almeria locuiau 3 - 4 fete în mod periodic, că inițial a lucrat într-un bar, apoi pe stradă întreținând relații intime cu diverse persoane contra cost; precum și că deși obținea între 800 și 1.200 Euro pe zi, cea mai mare parte a sumelor obținute erau reținute de D.T., martorei fiindu-i puse la dispoziție doar alimente, medicamente, sume mici de bani - în jur de 20 Euro - și 5 Euro pentru fiecare convorbire telefonică în țară. Martora a mai declarat că ulterior i s-a permis să revină în țară, că numita T.I. i-aș oferi suma de 500 Euro cu acea ocazie sub promisiunea că-i va găsi alte fete care să practice prostituția în interesul său.

Având în vedere mențiunile făcute, în procesele-verbale de executare a mandatelor de aducere emise pe numele martorilor B.D., E.V., G.G.V. și B.N.I. În baza art. 327 alin. (3) C. proc. pen., instanța a constatat că audierea acestora nu mai este posibilă, motiv pentru care s-a procedat la citirea declarațiilor făcute de aceștia în cursul urmăririi penale.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Prin Rezoluția din 26 mai 2006 a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinți, dată în Dosarul nr. 148/D/P/2005, s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul G.P.R. și alții, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 pct. 2, lit. a), comb. cu art. 2 pct. 2, lit. e) din Legea nr. 678/2001, art. 13 pct. 1 din Legea nr. 678/2001 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, reținându-se că, în perioada 2002 - 2006, aceștia au racolat mai multe fete, dintre care două minore, pe care le-au transportat în Spania, sub promisiunea unor locuri de muncă, dar, în realitate, le-au exploatat sexual, sumele de bani obținute fiind încasate de către T.I. și D.T.

Prin Ordonanța din 5 februarie 2007 a D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinți, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului G.P.R., pentru infracțiunile prev. de art. 12 pct. 2, lit. a), comb. cu art. 2 pct. 2, lit. e) din Legea nr. 678/2001, art. 13 pct. 1 din Legea nr. 678/2001 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, reținându-se că, în perioada iulie 2002 - iunie 2003, acesta, atât singur, cât și împreună cu T.C.S., au recrutat pe minora G.G.S. și pe numitele P.C., P.M.,V.I. și G.A.D., pe care le-au transportat în Spania - Almeria, fiind găzduite la familia D., unde au fost obligate să practice prostituția. Cele cinci părți vătămate, din care una minoră, au fost înșelate (mințite) că în Spania vor lucra ca ospătar la un bar, fie în agricultură, la cules de portocale.

Prin rechizitoriul din 30 martie 2007 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinți, nr. 148/D/P/2005, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului G.P.R., pentru infracțiunile prev. de art. 12 pct. 2, lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 13 pct. 1 din Legea nr. 678/2001 și art. 2 și 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. art. 33 - 34 C. pen., și disjungerea cauzei față de inculpații D.T. și T.I., învinuiții S.D.A. și S.C., precum și față de făptuitorii V.D. și T.C.S. în vederea continuării cercetărilor pentru infracțiunile prev. de art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, reținându-se, în fapt, că inculpații D.T. și T.I. se aflau în relații de concubinaj și au domiciliul stabil în România. Cei doi, în urmă cu mai mulți ani, împreună cu fiul lor "M.", s-au stabilit, ca rezidenți, în orașul Almeria - Spania. Aici, cei trei, ajutați de alți cetățeni români, au pus bazele unei rețele de traficanți de persoane. Fie direct, fie prin intermediari, inculpații au recrutat fete fără posibilități materiale de trai și transportat din România în Spania - orașul Almeria, sub promisiunea unui loc de muncă bine plătit, dar, în realitate, le-au exploatat sexual.

La acest grup constituit în Spania, a aderat și inculpatul G.P.R., care, în perioada 2002 - 2003, a recrutat mai multe fete, pe care le-a transportat în Almeria, unde au fost exploatate sexual.

Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 "(1) Constituie infracțiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane, și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi,", iar potrivit art. 13 din Legea nr. 678/2001 "(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor în scopul exploatării acestuia, constituie infracțiunea de trafic de minori și se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) este săvârșită prin amenințare, violență sau alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea minorului de a se apăra ori de a-și exprima voința sau prin oferirea, darea, acceptarea ori primirea de bani sau de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra minorului, pedeapsa este închisoare de la 7 ani la 18 ani și interzicerea unor drepturi."

Din interpretarea logico-juridică a acestor texte de lege rezultă că în ambele cazuri este necesar să existe un anumit scop (cel al exploatării unei persoane), însă pentru săvârșirea acestor infracțiuni de trafic de persoane nu este necesar ca scopul să fie și realizat efectiv.

Prin exploatarea unei persoane se înțelege potrivit art. 1 pct. 2 lit. e) din același act normativ obligarea la practicarea prostituției, la reprezentări pornografice în vederea producerii și difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală.

În cazul majorilor, pe lângă cerința realizării oricăreia dintre acțiunile ce compun elementul material al infracțiunii prev. de art. 12 (recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane), este necesar ca acestea să se realizeze printr-o anumită modalitate (amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere; prin răpire, fraudă ori înșelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani, ori de alte foloase pentru obținerea consimțământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane), în caz contrar fapta neconstituind infracțiunea prevăzută art. 12 din Legea nr. 678/2001.

În cazul minorilor, realizarea elementului material (recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor), fără utilizarea mijloacelor de constrângere mai sus amintite, constituie infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, iar utilizarea oricăruia din acele mijloace de constrângere atrage aplicarea agravantei prevăzute de alin. (2) al aceluiași act normativ.

Legea 678/2001 prevede drept formă calificată a infracțiunii de trafic de persoane, potrivit art. 12 alin. (2) lit. a), situația în care aceasta este săvârșită de două sau mai multe persoane.

Din ansamblul probatoriului administrat în cauză a rezultat că în urma unor investigații polițienești desfășurate de către Brigăzile Provinciale de Străini și Documente din Valencia și Almeria desfășurate în lunile mai - decembrie 2006 s-a realizat dezmembrarea parțială a unui grup infracțional organizat de mai mulți ani, ce se ocupa cu transportarea femeilor de origine română din România în Spania în vederea exploatării lor sexuale în cluburi sau pe străzi, în provincia Valencia și Almeria.

Liderul grupului era D.T. - zis P. - care, între altele, se ocupa cu traficul femeilor, era destinatarul câștigurilor obținute de acestea prin practicarea prostituției, călătorea în mod regulat din provincia Valencia în provincia Almeria, unde folosea amenințările, inclusiv cu moartea prin împușcare, față de unele dintre femei.

Concubina acestuia, T.I., se ocupa de găzduirea unor persoane de sex feminin venite în localitatea Badajos, din provincia Almeria, le reținea documentele de identitate, le forța să practice prostituția în diverse locații aparținând rețelei și în special în C.E. și pe autostrada S.A., efectua un control strict asupra veniturilor obținute de acestea, venituri ce erau ulterior predate numitului D.T.

În cursul anului 2002 la acest grup infracțional a aderat și inculpatul G.P.R., inculpat care în perioada anilor 2002 - 2003 a racolat pe numitele P.C., P.M.,V.I., G.A.D. și G.G.S., ultima fiind minoră în acea perioadă, în scopul exploatării lor sexuale în folosul clanului D. ce activa în provincia Almeria din Spania.

Deși inițial în fața procurorului din cadrul DIICOT - Biroul Teritorial Gorj inculpatul G. a recunoscut parțial săvârșirea infracțiunilor mai sus menționate, ulterior acesta a arătat că nu-și mai menține acele declarații, deoarece au fost date sub presiunea exercitată de procuror și nu ar corespunde adevărului.

Din înscrisul de la dosarul parchetului a rezultat că în perioada 27 mai - 11 septembrie 2002 inculpatul G.P.R. a încasat prin W.U. suma de 1.750 dolari SUA, unul dintre persoanele care i-au trimis sume de bani fiind însăși numitul D.T..

Inculpatului G. i-au fost trimise sume de bani din Spania inclusiv de numitul T.C.S. (235,87 dolari SUA în 14 august 2002).

La aceste sume se adaugă suma menționată în adresa din 6 martie 2003 a SC B.P. SA, de 516,62 dolari SUA trimisă aceluiași inculpat în perioada 30 august - 11 septembrie 2002 din Spania de către numitul C.S. - ginerele lui D.T.

De remarcat a fost faptul că sumele respective de bani au fost transmise inculpatului de diverse persoane, din localitatea Badajos, din provincia Almeria - Spania. Privitor la aceste sume de bani, în cursul procesului, anterior inculpatul G. a declarat că acestea reprezentau partea sa din contravaloarea unor bunuri pe care le sustrăsese în Spania alături de diverse persoane din clanul D.

Această afirmație a fost în parte eronată, deoarece din extrasele de cont și ordinele de plată, din adresa din 6 iulie 2007 a IJPF Mehedinți (Dosar 4516/101/2007 - Tribunal Mehedinți) și din copia pașaportului acestui inculpat, a rezultat că parte din sumele de bani amintite au fost trimise din.Spania anterior primei date de ieșire a acestui inculpat din țară.

Astfel, din adresa din 6 iulie 2007 al JPF Mehedinți a rezultat că inculpatul G.P.R., în cursul anului 2002, a ieșit din țară la data de 18 iulie 2002 și a revenit în țară la 6 august 2002; apoi a ieșit din țară la 15 august 2002 și a revenit în țară la 27 august 2002; apoi a ieșit din țară la 12 septembrie 2002 prin vama Borș, a revenit la aceeași dată prin același punct de frontieră și a părăsit țara prin PTF Salonta la aceeași zi. De remarcat a fost faptul că acestui inculpat i-au fost trimise din Spania cu puțin timp înainte de data fiecărei plecări următoarele sume de bani din localitatea Badajos:- înainte de 18 iulie 2002: 47,54 + 291,09 dolari SUA = 338,63 dolari SUA; 466,67 dolari SUA + 235,87 dolari SUA = 702,54 dolari SUA; respectiv 285,44 dolari SUA + 140,46 dolari SUA + 516,62 dolari SUA = 942,52 dolari SUA.

Din coroborarea tuturor declarațiilor date de părțile vătămate P.C., P.M., V.I. și G.G.S. pe parcursul procesului penal de față a rezultat că în vara anului 2002 inculpatul le-a cunoscut pe acestea și le-a propus să plece în Spania sub pretextul găsirii unui loc de muncă. Ajunse în Spania, în localitatea Badajos, din provincia Almeria, cele patru persoane mai sus menționate au fost cazate într-o locație aparținând numitei T.I., concubina lui D.T., unde li s-au reținut actele de identitate și au fost obligate să se prostitueze, sumele obținute fiind gestionate de T.I., fiind remise apoi lui D.T..

Potrivit art. 75 C. proc. pen. "Declarațiile părții vătămate, ale părții civile și ale părții responsabile civilmente făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză."

În cauză declarațiile date pe parcursul procesului de către părțile vătămate, s-au coroborat între ele, se coroborează cu mențiunile din înscrisurile depuse la dosarul cauzei și cu mențiunile din depozițiile martorilor audiați în cauză.

Astfel, surorile P. au declarat că l-au cunoscut pe inculpatul G. în vara anului 2002, prin intermediul lui T.C.S.; că la data de 27 iunie 2002 au ieșit din țară prin vama Borș împreună cu acesta din urmă (fapt ce se coroborează și cu mențiunile din adresa IGPFR).

Ajunse în Spania în locația mai sus amintită, cele două surori au fost duse într-un club de noapte din apropiere - C.E. - unde li s-a solicitat să se prostitueze. Partea vătămată P.M. a declarat că la scurt timp după ce au ajuns în Badajos - Spania și-a făcut apariția și inculpatul G., "persoană căreia îi plăcea să spună că este mare boxior și că se impune prin forța sa." Această afirmație se coroborează cu mențiunile din adresa din 6 iulie 2007 a IJPF Mehedinți și din adresa din 6 februarie 2007 emisă de C.S.M. Motru (Dosarul 4516/101/2007 al Curții de Apel Craiova).

Ambele părți vătămate au declarat că refuzând propunerea mai sus amintită, au fost amenințate cu exercitarea de acte de violentă asupra lor și asupra membrilor familiei lor de către persoane din clanul D. Au mai arătat că inculpatul G. obișnuia să le pună să se dezbrace de haine și să le bată cu un prosop ud peste tot corpul, deoarece au refuzat să se prostitueze.

Instanța a constatat că există unele contradicții în cuprinsul declarațiilor date de către aceste părți vătămate, în special legate de momentul sosirii inculpatului în Spania (partea vătămată P.C. afirmând la dosar că inculpatul G. a ajuns înaintea lor în Spania), însă aceste contradicții minore sunt firești, dat fiind faptul că de la data sosirii lor în acea țară și până la data luării declarațiilor a trecut o perioadă mare de timp. Relevant a fost faptul că ambele părți vătămate au declarat că în același timp și în același loc l-au cunoscut pe inculpatul G., precum și că acesta a exercitat acte de amenințare și de violență fizică asupra celor două persoane mai sus menționate, în scopul determinării acestora de a practica prostituția, în privința surorilor P., s-a reținut că inculpatul G., nu numai că le-a indus în eroare la momentul racolării, promițându-le că le va găsi un loc de muncă în agricultură, dar a și exercitat acte de amenințare și de violență în scopul determinării lor să practice prostituția în folosul clanului D.

Instanța a reținut că din coroborarea declarațiilor date în cursul urmăririi penale de către părțile vătămate V.I. și G.G.S. rezultă că tot în vara anului 2002 inculpatul G. le-a propus acestora să plece în Spania, sub pretextul oferirii unui loc de muncă.

Din actele de la dosarul cauzei a rezultat că inculpatul locuia în comuna L., județ G., comună ce se învecinează cu localitatea de domiciliu a părților vătămate V.I. și G.G. (comuna S.).

Din adresa din 16 martie 2003 a IGPF și anexele la aceasta, a rezultat că numita V.I. a părăsit țara prin vama Borș la data de 12 septembrie 2009, în același mijloc de transport în care se aflau între alții inculpatul G. și numita M.I., precum și că partea vătămată G.G.S. a părăsit țara la data de 3 octombrie 2002, cu același mijloc de transport folosit la aceeași dată de numitul V.D.

Instanța a constatat că declarațiile date de partea vătămată G.G.S. se coroborează cu declarațiile date inițial de inculpatul G., precum și cu declarațiile date de partea vătămată V.I. ulterior datei de 23 februarie 2004, când a fost întocmit procesul-verbal de confruntare.

S-a apreciat ca lipsit de relevanță sub aspectul dovedirii faptelor deduse judecății faptul că în luna februarie 2004, numita V.I. a declarat că nu-l cunoaște pe inculpatul G.P.R. și pe numita G.G.S., atâta timp cât declarațiile date ulterior de aceasta s-au coroborat cu declarațiile celor două persoane mai sus menționate și cu restul probelor de la dosar. În aceste condiții depozițiile date de aceasta în luna februarie 2004 s-au apreciat ca nesincere și au fost înlăturate. La dosar se află declarațiile date de numita V.I. la data de 16 iunie 2005, declarații din care a rezultat că l-a cunoscut pe inculpatul G., prin intermediul numitului G., că acesta este aceeași persoană cu care a fost anterior confruntată, că acesta le-a relatat că va suporta toate cheltuielile legate de obținerea documentelor și transportul său și a numitei M.I. din România în Spania, unde urma să le ofere loc de muncă ca ospătărițe într-un bar. Aceeași persoană a mai declarat că inculpatul G. a discutat cu numitul G. despre posibilitatea de a o lua cu ei în Spania și pe numita G.G.S., o fată minoră din același sat cu ei, că acest lucru nu a mai fost posibil, deoarece acea persoană nu a avut clarificată situația actului său de identitate; că ea, împreună cu M.I. și cu inculpatul au părăsit țara prin vama Borș, dar că ulterior inculpatul G. a fost dat jos din autocar, din câte-și amintește la frontiera cu Austria.

Ajunse în Spania, au cunoscut mai multe persoane, inclusiv din județul Gorj, cum ar fi surorile S. (cu S.F. inculpatul G. plecase din țară cu același mijloc de transport în data de 18 iulie 2002) și numita P.M. (ce a plecat din țară în data de 15 august 2002 cu același mijloc de transport folosit de inculpatul G. și de numita S.E.); a doua zi de la sosire D.T. le-a făcut morală acelor fete că nu au strâns bani suficienți și le-a solicitat să le explice și lor ce au de făcut, ocazie în care au aflat că urmau să se prostitueze.

A mai declarat că fetele erau împărțite între proxeneți, M.I. și surorile S. lucrau pentru inculpatul G., care ajunsese între timp în Spania și a locuit o vreme împreună cu acestea; că M.I. urma să lucreze pentru C.S. - ginerele lui D. - că nu au avut de ales și au trebuit să se prostitueze; că 70% din profit revenea proxeneților și că la aproximativ o lună și-a făcut apariția și G.G.S. însoțită de un colaborator al inculpatului, V.D.. Numita V., a relatat că G.G.S. a fost exploatată de inculpatul G., care i-a aplicat mai multe corecții deoarece nu a vrut să i se supună, precum și că de la fetele cu care a lucrat a aflat că și surorile P. ar fi fost exploatate. La rândul ei, numita G.G.S. a declarat la dosar, la data de 1 februarie 2006, că l-a cunoscut pe inculpatul G. la o discotecă din comuna Slivilești, că acesta i-a relatat că poate să-i găsească un loc de muncă în Spania, în agricultură; că fiind minoră, trebuiau ca părinții săi să-și dea acordul pentru plecarea sa din țară; că o vreme a locuit în apartamentul inculpatului G. din Motru; că acesta s-a ocupat de procurarea pașaportului, ca și în cazul altor consătene ale sale, M.I. și V.I. (prima fiind verișoară a sa), că între timp inculpatul a plecat cu acestea în Spania, că i-a lăsat o sumă de bani în acest scop și i-a relatat că va fi transportată în acel loc de numitul V.D., consătean al ei.

Martora a mai relatat că în timpul cât a locuit în Motru, împreună cu inculpatul și soția sa C., acesta se întâlnea în dese rânduri cu T.C.S., cu care discuta despre fete și despre plecarea în Spania; că a ajuns în acea țară împreună cu V.D.; că ajunsă la destinație a văzut într-o casă închiriată de grupul lui D.T. mai multe fete, recunoscându-le pe surorile S., pe M.I., V.I. și P.M.; precum și că aflând la destinație că urma să practice prostituția, nu a fost de acord, motiv pentru care inculpatul G.R. a lovit-o și a obligat-o să practice prostituția.

De altfel, instanța a reținut că procesul-verbal de confruntare nu reprezintă un mijloc de probă, în sensul legii penale și că dată fiind natura infracțiunilor deduse judecății, nu era firesc ca victima traficului de persoane să fie pusă față în față cu inculpatul. Pe de altă parte, dat fiind faptul că din declarația dată de inculpatul G. și din declarația numitei V.I., neconfirmate însă de vreun act emis în acest sens, rezultă că aceasta s-a căsătorit în Spania, era firesc ca aceasta să încerce să "uite" trecutul său.

Instanța a mai reținut că în declarația de la dosar, la data de 4 februarie 2004, inculpatul a recunoscut că le cunoștea pe numitele V.I., G.G.S. și pe surorile P., declarație ce se coroborează cu depozițiile acestor persoane.

Din adresa din 17 mai 2003 a Serviciului de Evidență Informatizată a Persoanei - Gorj a rezultat că inculpatul G. a fost returnat în Spania la data de 7 martie 2003, iar din declarația părții vătămate G.A.D. rezultă că în primăvara anului 2003 aceasta s-a întâlnit la discoteca din comuna Corcova, județul Mehedinți, cu inculpatul G.P.R., care "i-a propus să meargă în Spania, pentru a lucra ca menajeră". Neavând posibilități materiale de întreținere și mama bolnavă, partea vătămată a acceptat propunerea. După două zile, inculpatul G.P.R., însoțit de inculpații D.T. și T.I. au venit la partea vătămată acasă și, fără știrea mamei sale, au purtat discuții referitoare la plecarea sa în Spania. După ce au obținut pașaportul, taxele fiind plătite de inculpatul G.P.R. partea vătămată a plecat la Turnu Măgurele, județul Teleorman, unde a stat trei săptămâni, timp în care au mai fost aduse două fete din Motru. Din Turnu Măgurele, cele trei fete au plecat în Spania, pe ruta Cluj - Borș - Almeria. În Almeria au fost așteptate de D.T. și T.I., care au obligat-o pe partea vătămată să se prostitueze timp de un an și opt luni. Depoziția părții vătămate, G.A.D. s-a coroborat cu depoziția părții vătămate G.G.S. care a afirmat că în Spania a întâlnit-o în aceleași împrejurări pe această persoană.

Martorii audiați în cauză, deși nu au relatat aspecte menite a-l acuza pe inculpatul G., au relatat aspecte menite a contura o imagine asupra modului în care acționau membrii clanului D.; cum ar fi depozițiile martorilor B.D. și S.M.M., care au avut o experiență asemănătoare cu cea a părții vătămate G.A.D., privind modalitatea prin care a ajuns în Spania, după o "escală" în casa familiei D. din Teleorman.

Instanța a apreciat că este lipsită de relevanță sub aspect probatoriu, calitatea sub care au fost audiate în cauză numitele P.C., P.M., V.I., G.G.S. și G.A.D. (martore sau părți vătămate), atâta timp cât din coroborarea depozițiilor acestora cu ansamblul probatoriului la care s-a făcut referire în rândurile de mai sus, au reieșit faptele de care este acuzat inculpatul G. și vinovăția acestuia. S-a mai reținut că potrivit art. 82 C. proc. pen. "Persoana vătămată poate fi ascultată ca martor, dacă nu este constituită parte civilă sau nu participă în proces ca parte vătămată. "Din acest punct de vedere, la aprecierea probelor, nu trebuie omisă nici natura infracțiunilor deduse judecății, situația specială în care se află victimele infracțiunilor de trafic de persoane, traumele la care în mod evident au fost supuse acestea.

Față de toate aceste aspecte, instanța a apreciat că inculpatul a comis cu intenție directă faptele de racolare a patru persoane majore și a unei persoane minore în scopul exploatării lor, persoane care ajunse în Spania au fost obligate să practice prostituția în folosul clanului D., prin amăgire, prin amenințare și prin exercitarea de acte de violență.

Fapta inculpatului G.P.R. de a o racola pe minora G.G.S., în scopul practicării prostituției în interesul său, constituie infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, fapta fiind săvârșită cu intenție directă, în sensul că inculpatul a prevăzut și a urmărit producerea rezultatului scontat.

Deși din probele mai sus menționate a rezultat că uneori inculpatul a exercitat acte de violență asupra acestei părți vătămate, care la data plecării sale din România avea 17 ani, instanța a apreciat că în cauză se reține față de inculpat doar forma simplă a infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001, iar nu cea calificată, dat fiind faptul că exercitarea de acte de violență a avut loc după realizarea acțiunilor ce constituie elementul material al acestei infracțiuni, iar potrivit declarațiilor inculpatului, acesta a fost arestat în Portugalia în cursul lunii noiembrie 2002, deci la scurt timp de la sosirea părții vătămate G. în Spania.

Cu privire la această infracțiune, s-a mai reținut că la data comiterii acelor fapte, deși elementul material al infracțiunii prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 era identic cu acela din reglementarea actuală, limitele pedepsei erau mai mici; astfel că sub acest aspect s-a făcut aplicația art. 13 C. pen.

De asemenea, în cauză nu se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 rap. la art. 13 C. pen., deoarece acțiunile ce constituie elementul material al acestei infracțiuni sunt identice în reglementarea actuală cu cele din reglementarea în vigoare la data săvârșirii faptelor, astfel că în fapt avem de-a face cu aceeași reglementare/încadrare juridică a faptelor.

Instanța a apreciat că faptele aceluiași inculpat, care împreună cu alte persoane a recrutat prin înșelăciune și a transportat în Spania, direct sau prin persoane interpuse, pe părțile P.C., P.M., V.I. și G.A.D. în scopul practicării prostituției, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fiind săvârșite cu intenție directă în aceeași perioadă de timp și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale.

În cauză faptele comise de inculpat constituie infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 și 13 din Legea nr. 678/2001, iar nu infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 (alin. (1) și (2) C. pen., deoarece victimele au fost obligate să practice prostituția în folosul clanului D. prin înfrângerea libertății lor de voință, iar după cum s-a menționat de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul Legii nr. XVI/2007, distincția dintre aceste infracțiuni este dată de obiectul lor juridic generic, de valoarea socială protejată de legiuitor prin incriminarea unor anumite fapte: în cazul infracțiunilor de trafic de persoane obiectul juridic generic este dat de apărarea dreptului la libertatea de voință și acțiune a persoanei, iar în cazul infracțiunii de proxenetism obiectul juridic specific este dat de apărarea bunelor moravuri în relațiile de conviețuire socială și necesitatea asigurării licite a mijloacelor de existență.

Prin actul de sesizare s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G. și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute, de art. 2 și art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Probele administrate în cauză au demonstrat că în cursul anului 2002 inculpatul G.P.R. a aderat la un grup infracțional organizat din Spania, condus de D.T., care se ocupa între altele de exploatarea sexuală a unor persoane de sex feminin aduse în acest scop din România. Din grupul respectiv mai făceau parte, între alții, T.I. - concubina lui D.T. - și C.S. - ginerele lui D.T.

Prin "grup infracțional organizat" se înțelege potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material; nu constituie grup infracțional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracțiuni și care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului; iar potrivit art. 2 lit. b) prin "infracțiune gravă" se înțelege între altele și infracțiunea de trafic de persoane.

Instanța a reținut că grupul infracțional organizat, în sensul Legii nr. 39/2003 există ori de câte ori se face dovada că trei sau mai multe persoane, desfășoară o acțiune conjugată, coordonată în scopul comiterii unor anumite infracțiuni grave în diferite grade de participație, dobândind astfel un folos material sau de altă natură.

În cauza de față, inculpatul G., alături de alte persoane, se ocupa de racolarea unor persoane de sex feminin din România, sub pretextul, găsirii unui loc de muncă în Spania, precum și de transportul acestora, direct sau prin interpuși; numita T.I. se ocupa de găzduirea, de determinarea acelor persoane să practice prostituția și de supravegherea activității acestora, prin controlul strict al sumelor de bani astfel obținute; iar D.T. se ocupa de coordonarea activității întregului grup infracțional.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 "Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi."

Dat fiind faptul că art. 2 din Legea nr. 39/2003 nu incriminează o infracțiune distinctă, ci definește doar unii termeni utilizați în acest act normativ, instanța a apreciat că se impune schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 2 și art. 7 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prev. de art. 7 rap. la art. 2 din Legea nr. 39/2003.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, pentru fiecare dintre cele trei infracțiuni reținute în sarcina acestuia, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 52 și 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsa prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptelor, urmările produse, vârsta inculpatului, conduita acestuia, care s-a prezentat la termenele de judecată, având un comportament decent în fața instanței; anterior săvârșirii faptelor deduse judecății nu a mai suferit nici o condamnare definitivă pentru săvârșirea unor fapte de natură penală; iar ulterior eliberării din starea de arest preventiv nu a mai săvârșit fapte de natură penală și potrivit înscrisurilor de la Dosarul 4516/101/2007 al Curții de Apel Craiova a manifestat o conduită conformă valorilor sociale, încadrându-se în muncă, căsătorindu-se și având doi copii minori în întreținere, apreciindu-se că aplicarea unor pedepse privative de libertate sub minimul prevăzut de lege pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina inculpatului G.P.R. este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

În privința laturii civile a cauzei, s-a reținut că partea vătămată P.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 RON din cursul urmăririi penale, iar date fiind suferințele de natură fizică și psihică cauzate acesteia prin faptele inculpatului, în baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999 C. civ. s-a constatat că acestea sunt parțial întemeiate, motiv pentru care s-a dispus admiterea în parte a acțiunii civile formulate de partea civilă și obligarea inculpatului G.P.R. la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de daune morale către aceasta.

S-a mai reținut că, la rândul ei, P.C., s-a constituit parte civilă în cursul judecății la data de 28 iunie 2007 (conform mențiunilor din încheierea de la Dosarul 4516/101/2007 al Tribunalului Mehedinți), însă instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri deoarece prin Decizia penală nr. 394 din 5 februarie 2010 Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, între altele, menținerea actelor procedurale efectuate până la termenul din 3 mai 2007 (termen care este anterior datei la care această parte vătămată s-a constituit

§ Cauze similare