ÎCCJ, Decizia nr. 29/2019

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Hotărârea nr. 3P din 3 septembrie 2013, secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior a admis acțiunea disciplinară exercitată de Inspecția Judiciară împotriva doamnei procuror A. și, în baza art. 100 lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor ("Legea nr. 303/2004"), a dispus aplicarea sancțiunii disciplinare constând în "excluderea din magistratură" pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), lit. i), lit. n) și lit. t) din Legea nr. 303/2004.

Împotriva Hotărârii nr. 3P din 3 septembrie 2013, a declarat recurs pârâta A., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, sub nr. x/2013 și a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 38 din 24 martie 2014.

Recurenta A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei menționate la pct. 2, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., susținând că prin Decizia Curții Constituționale nr. 685 din 07.11.2018 s-a statuat că începând cu anul 2014 Completurile de 5 judecători ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au fost constituite nelegal, prin încălcarea prevederilor art. 32 din Legea nr. 304/2004.

În continuare, contestatoarea reia istoricul cauzei și criticile din recurs și din căile de atac extraordinare exercitate anterior în cauză.

Intimata Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția tardivității formulării și excepția inadmisibilității contestației în anulare.

În susținerea excepției tardivității, intimata argumentează că, în speță, contestația în anulare a fost introdusă cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 506 alin. (1) C. proc. civ.

Referitor la excepția inadmisibilității, intimata susține că, pe de o parte, sunt incidente prevederile art. 504 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora hotărârea împotriva căreia s-a exercitat contestația în anulare nu mai poate fi atacată de aceeași parte cu o nouă contestație în anulare, chiar dacă se invocă alte motive, arătând că, în speță, contestatoarea a mai formulat o contestație în anulare, respinsă ca inadmisibilă prin Decizia nr. 68/2014, iar, pe de altă parte, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., întrucât neregularitatea privitoare la alcătuirea instanței nu a fost invocată în cadrul procesual al recursului soluționat prin decizia ce formează obiectul contestației în anulare.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus o cerere, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

La termenul de judecată din 4 februarie 2019, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a rămas în pronunțare cu privire la excepția tardivității contestației în anulare, excepție de procedură prioritară față de celelalte excepții invocate și care urmează a fi admisă, pentru considerentele arătate în continuare.

Reglementarea de către legiuitor, în limitele atribuțiilor sale constituționale, a condițiilor de exercitare a unui drept subiectiv sau procedural, inclusiv prin instituirea unor termene imperative reprezintă o modalitate eficientă de a preveni exercitarea abuzivă a drepturilor, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

Termenele instituite prin lege au în vedere soluționarea procesului cu celeritate, astfel cum este și cel instituit pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac, întrucât în absența lui, contestația în anulare ar putea fi formulată oricând, fapt ce ar fi de natură a genera și întreține o stare de perpetuă incertitudine în ceea ce privește raporturile juridice stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă.

Potrivit art. 506 alin. (1) C. proc. civ., "contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă".

Textul prevede un termen legal, imperativ și absolut de 15 zile, care începe să curgă de la data comunicării (moment subiectiv) și, totodată, prevede și un termen obiectiv de un an de la data la care hotărârea a rămas definitivă, cu aplicabilitate subsidiară, pentru cazul în care o atare comunicare a hotărârii definitive nu a avut loc ori este nulă.

Decizia a cărei retractare se solicită este o decizie definitivă, conform dispozițiilor art. 51 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 coroborat cu art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Pe de altă parte, art. 427 alin. (1) C. proc. civ. prevede că hotărârea se comunică din oficiu părților, în copie, chiar dacă este definitivă, ceea ce explică prevederea cuprinsă în art. 506 alin. (1) conform căreia termenul pentru formularea contestației în anulare începe să curgă de la data comunicării hotărârii atacate.

Termenul de un an de zile (obiectiv), calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii are rolul de a contribui la asigurarea certitudinii raporturilor juridice și de a limita în timp durata unui proces.

În cauză, decizia ce formează obiectul contestației în anulare a fost comunicată contestatoarei la data de 14 aprilie 2014, astfel că termenul de 15 zile prevăzut de art. 506 alin. (1) C. proc. civ. s-a împlinit la data de 30 aprilie 2014.

Astfel fiind, contestația în anulare depusă la oficiul poștal la data de 23 noiembrie 2018 a fost introdusă cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art. 506 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește termenul limită de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă (termen obiectiv), prevăzut de art. 506 alin. (1) teza finală C. proc. civ., se reține că acest termen nu presupune dreptul de opțiune al părții pentru exercitarea căii de atac fie în termenul de 15 zile de la comunicare, fie în termenul de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Rațiunea instituirii acestui termen este justificată de necesitatea asigurării certitudinii raporturilor juridice și de a limita în timp durata unui proces, în sensul că hotărârea definitivă nu mai poate forma obiectul acestei căi de atac după împlinirea termenului în discuție.

Or, în cauză, se constată că recurenta A. a introdus contestația în anulare la data de 23 noiembrie 2018, cu depășirea și a termenului de un an de la data rămânerii definitive a deciziei atacate, care a rămas definitivă la data pronunțării - 24 martie 2014 - conform art. 51 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 coroborat cu art. 634 alin. (2) C. proc. civ.

Susținerile contestatoarei din concluziile scrise depuse la dosar în sensul că termenul de introducere a contestației în anulare se calculează, în speță, de la data de 29 noiembrie 2018, când Decizia Curții Constituționale nr. 685/2018 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, sunt neîntemeiate.

În principal, se reține că art. 506 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează termenul de introducere a contestației în anulare, prevede lipsit de orice echivoc și fără excepție faptul că acest termen se calculează de la data comunicării hotărârii atacate.

Subsecvent, este de observat că data publicării în Monitorul Oficial al României a deciziei Curții Constituționale este prevăzută de art. 511 alin. (3) C. proc. civ. ca moment de la care începe să curgă termenul de introducere a cererii de revizuire formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

Prin urmare, chiar dacă prin motivare se susține că retractarea hotărârii atacate este determinată de pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 685 din 7 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1021/29.11.2018, acesta nu poate constitui un argument pentru depășirea termenului-limită de un an prevăzut de lege.

De altfel, chiar instanța de contencios constituțional a reținut, în considerentele acestei decizii, că "prezenta decizie se aplică de la data publicării sale, atât situațiilor pendinte, respectiv în cauzele aflate în curs de judecată, precum și în cele finalizate în măsura în care justițiabilii sunt încă în termenul de exercitare a căilor de atac extraordinare corespunzătoare (...)" (parag. 198).

De asemenea, referirile contestatoarei din concluziile scrise la prevederile art. 186 C. proc. civ. ce vizează instituția repunerii în termen nu au nicio relevanță în speță, întrucât, pe de o parte, contestatoarea nu a solicitat și repunerea sa în termenul de declarare a căii extraordinare de atac odată cu contestația în anulare formulată, astfel cum prevede textul legal menționat, iar, pe de altă parte, repunerea în termen din cadrul concluziilor scrise a fost formulată după închiderea dezbaterilor.

Astfel, potrivit art. 394 C. proc. civ., închiderea dezbaterilor are loc atunci când instanța se socotește lămurită în privința împrejurărilor de fapt și a temeiurilor de drept ale cauzei. Norma prevede că, după acest moment, nu este posibilă depunerea la dosarul cauzei a niciunui înscris, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă.

În cauză, se reține că a fost acordat termen de judecată la 4 februarie 2019, când a avut loc dezbaterea publică a excepției tardivității contestației în anulare invocată, din oficiu, de către instanță, dispunându-se și amânarea pronunțării la 11 februarie 2019 pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise.

Contestatoarea a depus după închiderea dezbaterilor concluzii scrise, înregistrate la dosar la data de 6 februarie 2019, prin care a invocat și prevederile art. 186 C. proc. civ.

În acest context, manifestarea de voință a contestatoarei, exprimată prin cererea privind repunerea în termenul de declarare a căii de atac, formulată în termenul de amânare a pronunțării acordat acesteia pentru a depune concluzii scrise, nu poate fi luată în considerare, fiind o cerere depusă după închiderea dezbaterilor, în termenul de amânare a pronunțării, prin care se invocă aspecte noi care nu au format obiectul dezbaterilor.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la ar. 506 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca tardiv introdusă, contestația în anulare formulată de către A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv formulată, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Deciziei civile nr. 38 din 24 martie 2014, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2013.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV