ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4538/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, la data de 21 iulie 2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Botoșani - prin Președinte a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice București, suspendarea executării actului administrativ fiscal reprezentat de Nota de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Corecțiilor Financiare nr. CSN x din 30 iunie 2016, act emis de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - prin Direcția de Constatare și Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - POR, aferentă proiectului cod SMIS 12156, cu titlul "Reabilitarea Spitalului de Urgență Mavromati Botoșani".

Prin Sentința nr. 205 din 6 septembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal s-au dispus următoarele:

- s-a admis cererea având ca obiect "suspendare executare act administrativ", formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Botoșani - prin Președintele Consiliului Județean Botoșani, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice București și

- s-a suspendat executarea actului administrativ intitulat Nota de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Corecțiilor Financiare nr. CSN x din 30 iunie 2016, emisă de pârât, aferentă proiectului COD SMIS 12156, cu titlul "Reabilitarea Spitalului de Urgență Mavromati Botoșani", până la pronunțarea instanței de fond.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Analizând actele dosarului în raport de susținerile părților și de dispozițiile legale aplicabile în materie, Înalta Curte apreciază că recurentul nu mai justifică un interes legal în judecarea recursului, având în vedere considerentele care vor fi expuse în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond.

Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, prin sentința recurată s-a admis cererea având ca obiect "suspendare executare act administrativ", formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Botoșani - prin Președintele Consiliului Județean Botoșani, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice București și s-a suspendat executarea actului administrativ intitulat Nota de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Corecțiilor Financiare nr. CSN x din 30 iunie 2016, emisă de pârât, aferentă proiectului COD SMIS 12156, cu titlul "Reabilitarea Spitalului de Urgență Mavromati Botoșani", până la pronunțarea instanței de fond.

Prin Sentința nr. 88 din 24 mai 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Botoșani - prin Președintele Consiliului Județean Botoșani, având ca obiect anularea actului administrativ care face obiectul prezentului dosar, respectiv a Notei de Constatare a Neregulilor și de Stabilire a Corecțiilor Financiare nr. CSN x din 30 iunie 2016.

Astfel fiind, în raport de cele expuse anterior, Înalta Curte apreciază că recurentul nu mai are interes în soluționarea căii de atac a recursului, în raport cu soluția pronunțată, deoarece activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate și practica judiciară au statuat că interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Astfel, conform art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiție de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs.

Mai mult, conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Așadar, interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

Pornind de la aceste premise teoretice, rezultă că interesul, definit ca folosul practic pe care partea îl poate obține prin promovarea acțiunii civile, trebuie să se reflecte într-un avantaj material sau juridic în patrimoniul sau persoana reclamanților.

Prin impunerea condiției interesului legitim se urmărește nu numai evitarea declanșării unor litigii lipsite de orice utilitate pentru reclamant, dar și protejarea pârâților de litigii pur vexatorii.

Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în legătură cu exercitarea căilor de atac.

În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes.

În cauza de față, cererea de suspendare a executării a fost formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia suspendarea executării poate fi dispusă până la pronunțarea instanței de fond.

Or, în cauză, recursul promovat de pârât, în acest moment, este vădit lipsit de interes, având în vedere faptul că instanța de fond s-a pronunțat asupra acțiunii în anularea actului administrativ care face obiectul prezentului dosar.

Cum instanța de fond s-a pronunțat asupra acțiunii în anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită prin prezentul demers judiciar, la data de 24 mai 2017, respingând-o, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinței prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actului administrativ contestat nu mai este actual, întrucât a fost depășit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să își producă efectele.

În consecință, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârât ca rămas fără interes, fără a mai analiza motivele invocate prin cererea de recurs, o astfel de analiză fiind inutilă și inoperantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva Sentinței nr. 205 din 6 septembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca rămas fără interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 decembrie 2018.

Procesat de GGC - MM