ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4418/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 17.02.2016 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate - Autoritatea de Management pentru POSCCE, a solicitat instanței de contencios administrativ suspendarea executării titlului de creanță reprezentat de Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, privind proiectul "Mărire capacitate de distribuție și creștere grad de siguranță în alimentare cu energie electrică a consumatorilor zona Rânca - Novaci", cod SMIS 27672 înregistrată la Ministerul Fondurilor Europene DGPC sub nr. x/12.01.2016 prin care s-a aplicat o corecție financiară de 10% din valoarea eligibilă a Contractului nr. x DJ/21732103.07.2012 și s-a stabilit că reclamanta datorează autorității cu competență în gestionarea fondurilor europene un debit în valoare de 335.735,22 RON.

Prin Sentința nr. 1951 din 7 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Ministerul Fondurilor Europene - Direcția Generală Programe Competitivitate - Autoritatea de Management pentru POSCCE, ca neîntemeiată.

Curtea de apel a dispus restituirea către reclamantă a cauțiunii în cuantum de 33.5673 RON consemnate cu Recipisa nr. x/03.03.2016 emisă de B.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta A. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea cererii de suspendare.

Motivele de recurs invocate conform art. 483 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ca normă de drept material.

Se arată că soluția de respingere a cererii de suspendare este dată cu interpretarea greșită a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, recurenta-reclamantă apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile cumulative ale cererii de suspendare, atât condiția existenței unor cazuri bine justificate cât și iminența producerii unei pagube.

În ceea ce privește condiția existenței unor cazuri bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. "t" din Legea nr. 554/2004, condiție analizată de prima instanță recurenta-reclamantă arată că această condiție este îndeplinită în cauză.

Aceasta deoarece Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/12.01.2016 a cărei suspendare se solicită este vădit nelegală existând îndoieli serioase în privința legalității celor constatate ca fiind nereguli în sensul procedurii de atribuire a proiectului "Mărire capacitate de distribuție și creștere grad de siguranță în alimentare cu energie electrică a consumatorilor zona Rânca - Novaci", cod SMIS 27672.

Recurenta-reclamantă arată că nota de constatare în mod greșit apreciază anumite elemente ale procedurii de atribuire ca fiind nereguli în raport de dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, cele constatate fiind vădit nelegale și neconforme cu realitatea de fapt.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând, admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 25 aprilie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 iunie 2018 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs formulate îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursurile ca fiind admisibile în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ. și a fixat termen de judecată.

În cadrul raportului efectuat în cauză s-a menționat că în dosarul de fond, având ca obiect acțiunea în anulare, prin Sentința civilă nr. 3323/01.12.2016 acțiunea precizată formulată de reclamanta-recurentă a fost admisă dispunându-se anularea actelor contestate - dosar recurs.

Sentința nu este definitivă până la data judecării prezentului recurs.

La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat iar reclamanta-recurentă a depus răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivului de recurs prevăzut de art. 488 (1) pct. 6 C. proc. civ., soluția de respingere a cererii de suspendare pronunțată la 7 iunie 2016 fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 (1) din Legea nr. 554/2004.

În opinia Curții, ca instanță de recurs, faptul că ulterior pronunțării prezentei sentințe având ca obiect cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 4 (1) din Legea nr. 554/2004, acțiunea în anulare a fost admisă nu reprezintă un argument determinant în ceea ce privește îndeplinirea condiției existenței unui caz bine justificat, îndeplinirea acestei condiții urmând a fi finalizată în raport de sentința atacată.

Sub acest aspect Curtea apreciază că prima instanță a apreciat corect în sensul că nu există o aparență vădită de nelegalitate a notei de constatare, criticile formulate având ca obiect nota de constatare nefiind de natură a răsturna prezumția de legalitate a actului a cărui suspendare se solicită, fără a se analiza pe fond conținutul notei de constatare.

Atât în cererea de suspendare cât și în recurs recurenta-reclamantă invocă motive de nelegalitate care privesc fondul cauzei, aspect corect reținut și de prima instanță. Or, clarificarea acestor aspecte care țin de interpretarea dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006 și de valoarea probatorie a actelor din dosarul de atribuire în sensul existenței unor nereguli nu se poate realiza pe calea sumară a procedurii reglementate de art. 14 alin. (1) C. proc. civ. ci doar în cadrul acțiunii având ca obiect anularea notei de constatare.

În mod corect prima instanță a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile existenței unor cazuri bine justificate în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. "t" din Legea nr. 554/2004. Jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal este în sensul că nu orice dubiu în privința legalității unui act administrativ demonstrează îndeplinirea cazului bine justificat ci numai cele care sunt de natură a determina o îndoială serioasă și anume nemotivarea actului, emiterea de către un organ necompetent sau întemeierea pe o dispoziție legală abrogată sau declarată neconstituțională, ceea ce nu este cazul în speță.

În mod corect prima instanță nefiind îndeplinită condiția existenței unor cazuri bine justificate nu a mai analizat îndeplinirea condiției existenței unei pagube iminente, cele două condiții fiind necesar a fi îndeplinite cumulativ.

Față de cele expuse mai sus, Curtea, în baza art. 496 (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 1951 din 7 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 decembrie 2018.

Procesat de GGC - NN