ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4226/2018

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa Națională de Asigurări de Sănătate și cu Agenția Națională de Administrare Fiscala prin Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, anularea actului administrativ înregistrat sub nr. x/31.07.2014 și implicit a datelor furnizate privitoare la valoarea procentului "P" pentru trimestrul II 2014 de 20,15% din consumul de medicamente suportat de Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferente Deținătorului de autorizație de punere pe piață (DAPP) - Krka,dd, Novo mesto și B., SPZOO.; anularea Actului administrativ nr. P7405/09.09.2014 reprezentând răspunsul dat la contestația formulată de reclamantă și înregistrată la CNAS sub nr. 363/06.08.2104; obligarea intimatei CNAS la rectificarea și recomunicarea datelor referitoare la consumul centralizat de medicamente, prin eliminarea erorilor și adaosurilor comerciale; obligarea intimatelor la restituirea sumei în valoare de 11.423.117 RON, achitată nedatorat către CNAS.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 2923 din 9 noiembrie 2015, a respins capetele de cerere nr. x, 2 formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, pentru lipsa calității procesuale pasive.

Totodată, a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de aceeași reclamantă în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a dispus anularea Adreselor nr. x/31.07.2014 și x/09.09.2014 și obligă pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate la rectificarea erorilor de raportare și la recomunicarea către reclamantă a datelor referitoare la consumul centralizat de medicamente pentru trimestrul II 2014.

De asemenea, a respins cererea de restituire a sumei de 11.423.117 RON, ca neîntemeiată și a admis, în parte, cererea accesorie având ca obiect cheltuielile de judecată, obligând pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate la plata în favoarea reclamantei a sumei de 50 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. și pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, invocându-se motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

3.1. Recursul formulat de reclamanta S.C. A. SRL

3.1.1. Cu privire la includerea nelegală a adaosurilor comerciale în formula de calcul a contribuției prevăzute de O.U.G. nr. 77/2011

Recurenta-reclamantă susține că, în numeroase cauze similare, Curtea de Apel București s-a pronunțat în sensul nelegalității includerii adaosurilor comerciale în consumul declarat de medicamente, iar argumentele primei instanțe sunt contrazise de principiile justei așezări a sarcinilor fiscale și neutralității fiscale.

Recurenta-reclamantă arată faptul că nu poate fi obligată să plătească o taxă pentru adaosul și profitul altor comercianți, deoarece se încalcă disp. art. 56 alin. (2) din Constituția României, cu referire la principiul justei așezări a sarcinilor fiscale.

Se mai arată, prin motivele de recurs, că potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, forma incidentă în speță, contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție.

Deoarece procentul "p" se aplică asupra vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție, or, având în vedere că recurenta-reclamantă vinde doar către distribuitor, aceasta susține că procentul trebuie aplicat la prețul de producător, care nu conține adaosurile.

3.1.2. Cu privire la restituirea sumei plătite nedatorat în cuantum de 11.423.117 RON

Recurenta-reclamantă susține că în virtutea principiului restitutio in integrum și, în raport de anularea actului administrativ atacat, intimata-pârâtă este obligată să restituie suma plătită nedatorat.

3.1.3. Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate în fața instanței de fond

Recurenta-reclamantă arată că prima instanță a diminuat excesiv cuantumul cheltuielilor de judecată, fără să se regăsească în cuprinsul hotărârii niciun considerent prin care să fie justificată soluția și fără să se analizeze dificultatea cauzei, raportată la munca prestată de avocat.

3.2. Recursul formulat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate

3.2.1. Cu privire la greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de Agenția Națională de Administrare Fiscală

Recurenta-pârâtă apreciază că ANAF are calitate procesuală pasivă raportat la modificările legislative ale O.U.G. nr. 77/2011, prin care taxa clawback a fost asimilată în mod expres unei obligații fiscale, administrată de ANAF.

Conform dispozițiilor art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, modificată și completată, procedurile de administrare a creanțelor reprezentând contribuția trimestrială datorată de deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanții legali ai acestora, sunt continuate de ANAF, care se subrogă în drepturile și obligațiile Ministerului Sănătății - Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în calitate de creditor bugetar, pe care le succedă de drept în această calitate.

ANAF are calitatea de parte în proces, având în vedere și faptul că, în speță, această calitate corespunde celei de titular al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material, iar hotărârea pronunțată urmează să-i fie opozabilă.

Prin O.U.G. nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare se stipulează faptul că această contribuție se plătește la organul fiscal competent, în contul de venituri al bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, iar formularele și instrucțiunile necesare aplicării ordonanței se aprobă prin ordin al ministrului finanțelor publice.

De asemenea, prin O.U.G. nr. 69/2014 privind stabilirea unor măsuri financiare în domeniul sănătății și pentru modificarea unor acte normative în vigoare, începând cu data de 05.12.2014 se prevede în mod expres că ANAF administrează contribuțiile trimestriale referitoare la taxa clawback.

3.2.2. Cu privire la reținerile instanței de fond în sensul că există unele neconcordanțe în legătură cu corectitudinea consumului de medicamente și imposibilitatea reclamantei de a putea verifica aceste date

Primul aspect referitor la corectitudinea consumului de medicamente înregistrat în sistemul de asigurări sociale de sănătate, recurenta-pârâtă învederează că valoarea vânzărilor de medicamente totale trimestriale de referință, adică a medicamentelor suportate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, este valoarea finală la care medicamentele ajung la pacienți prin farmacii, spitale și centre de dializă, conform art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011.

Se mai arată că recurenta-pârâtă a comunicat reclamantei consumul de medicamente aferent trimestrului II 2014, cu respectarea prevederilor legale incidente, respectiv O.U.G. nr. 77/2011, art. 270 alin. (1

1

) din Legea nr. 95/2006, forma în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat, art. 267 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006, H.G. nr. 400/2014, Ordinul comun nr. 619/360/2014, Ordinul comun nr. 1518/890/2011 și opiniile Consiliului Concurenței.

Astfel, casele de asigurări de sănătate raportează consumul centralizat către CNAS, în baza raportărilor făcute de farmaciile cu circuit deschis, unitățile sanitare cu paturi și centrele de dializă care utilizează medicamente, astfel că datele comunicate reclamantei și puse la dispoziția instanței de judecată sunt raportări efectuate de furnizorii de servicii existente în SIUI, ce reprezintă sistemul informativ de raportare și decontare a serviciilor specifice, astfel că aceste date sunt corecte și întăresc convingerea asupra prezumției de legalitate a actului administrativ contestat.

Se mai arată că prin Decizia nr. 204/31.03.2015, Curtea Constituțională s-a pronunțat în sensul constituționalității prevederilor art. 270 alin. (1

1

) din Legea nr. 95/2006.

Recurenta-pârâtă învederează și faptul că valoarea consumului de medicamente aferent trimestrului II 2014 nu este identică cu valoarea medicamentelor vândute de reclamantă în trimestrul II 2014, deoarece între data achiziției medicamentului de către furnizorii de servicii medicale și medicamente și data eliberării către consum (pacient) poate exista un decalaj în timp.

Astfel, cu privire la codurile CIM - x, x, x și x, cu privire la care reclamanta susține că nu le-a comercializat pe teritoriul României, se arată prin motivele de recurs că acestea se regăsesc în declarațiile date pe propria răspundere depuse de societate și înregistrate la CNAS, în baza prevederilor art. 4 din Legea nr. 77/2011, ce cuprinde lista medicamentelor pentru care se datorează contribuția trimestrială.

Aceleași coduri au avut aprobate prețuri în CANAMED și au fost raportate prin canelele de eliberare prevăzute de lege.

3.2.3. În ceea ce privește obligarea CNAS la plata către reclamantă a sumei de 50 RON cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru

Recurenta-pârâtă consideră că nu se află în culpă procesuală, iar cuantumul cheltuielilor de judecată este nejustificat.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 iunie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Ulterior, procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. nu a mai fost parcursă, acordându-se termen de judecată în ședință publică, potrivit încheierii din 18 octombrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor formulate

Analiza motivelor de casare

Judecătorul fondului a apreciat, în mod corect că ANAF nu are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece autoritatea fiscală nu este emitenta actelor administrative atacate, ci are doar atribuția administrării creanței care este într-adevăr, o creanță fiscală în urma modificărilor aduse O.U.G. nr. 77/2011.

Înalta Curte reamintește faptul că prezentul litigiu se desfășoară în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, modificată și completată privind contenciosul administrativ, iar calitate procesuală pasivă are emitentul actului administrativ atacat.

Agenția Națională de Administrare Fiscală nu este emitentul actelor administrative atacate în cauză, fiind doar administratorul contribuției.

Procedurile de administrare și rolul Agenției intervin ulterior stabilirii obligației de plată, prin încasarea acesteia și virarea la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.

Prezenta cauză privește etapa anterioară încasării contribuției prin care reclamanta a contestat consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, aferent trimestrului II 2014, comunicat către aceasta.

La stabilirea consumului centralizat de medicamente, ANAF nu are nicio atribuție prevăzută de legislația în vigoare, astfel că aceasta nu are calitate procesuală pasivă, nu este parte a raportului juridic dedus judecății și nu este necesar ca hotărârea să-i fie opozabilă.

În consecință, critica formulată de reclamanta-pârâtă sub acest aspect, va fi respinsă ca nefondată.

Recurenta-reclamantă critică hotărârea fondului sub acest aspect, însă motivele de casare se referă la nemulțumirea din textele legale ce au inclus adaosurile comerciale în calculul consumului de medicamente.

Atâta timp cât dispozițiile art. 1, 3 și 5 din O.U.G. nr. 77/2011 includ aceste adaosuri în formula de calcul, se constată legalitatea actelor administrative atacate.

Curtea Constituțională, prin deciziile pronunțate, în cadrul cărora a analizat excepții de neconstituționalitate ale dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011, respectiv Deciziile nr. 665/2014 sau nr. 789/2015, a arătat că formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuției dă expresie unui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acestuia și avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deținătorilor de autorizații de punere pe piață a medicamentelor.

În acest sens a soluționat cauza și prima instanță, care a constatat caracterul legal al formulei de calcul al consumului, astfel că nu există niciun motiv de înlăturare a prevederilor legale incidente sau de nerespectare a principiului justei așezări a sarcinilor fiscale, iar motivul de recurs este nefondat.

Instanța de fond a considerat că datele și informațiile privind vânzarea de medicamente nu provin de la plătitorii contribuției clawback, întrucât aceștia au obligația de a depune la CNAS doar o listă ce cuprinde medicamentele pentru care se datorează contribuția și pe care este posibil să le și vândă.

Aceste date provin de la canalele de eliberare menționate la art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011, respectiv farmacii cu circuit deschis, unități sanitare cu paturi și centre de dializă, care le transmit lunar caselor județene de sănătate și sunt centralizate de CNAS.

A mai reținut prima instanță că acest capăt de cerere este întemeiat, deoarece pârâta nu a depus la dosar toate datele, ci doar consumul total centralizat și este în imposibilitate să facă toate verificările necesare în vederea stabilirii cu exactitate a medicamentelor comercializate de reclamantă în România, inclusiv a cantităților vândute.

Critica recurentei-pârâte este întemeiată, avându-se în vedere că modul de raportare a consumului de medicamente compensate este prevăzut de art. 5 din O.U.G. nr. 77/2011, modificată și completată.

Reclamanta a susținut prin acțiunea introductivă, cu privire la medicamentul Ciprinol, soluție perfuzabilă 100 mg/50 m., identificat prin CIM x că este imposibilă vânzarea a 51 de unități la valoarea suportată de CNAS pentru anul 2014, deoarece exporturile către România au avut loc exclusiv în anul 2007.

La rândul său, medicamentul Kamiren XL, 4 mg, comprimate cu eliberare prelungită, CIM x, 83 de ambalaje, la valoarea suportată de CNAS a fost exportat exclusiv în perioada 2007 - 2009, ultimele cutii având termen de expirare în luna martie 2010.

Pentru medicamentele Prenessa 2 mg, CIM x, 43 ambalaje la valoarea suportată de CNAS și Oprymea 0,088 mg., comprimate, CIM x, 7 ambalaje la valoarea suportată de CNAS, s-a invocat că nu au fost niciodată importate în România.

Înalta Curte reține că medicamentele sus-menționate se regăsesc în declarațiile date chiar de către reclamantă pe proprie răspundere, ce se referă la medicamentele pentru care se datorează contribuția clawback.

Recurenta-reclamantă deține autorizație de punere pe piață valabilă pe teritoriul României.

Ceea ce se raportează prin canalele menționate la art. 5 alin. (4) lit. a) din O.U.G. nr. 77/2011, respectiv consumul de medicamente, cuprinde ceea ce s-a eliberat prin farmacii cu circuit deschis, unități sanitare cu paturi și centre de dializă, acestea având posibilitatea să le comande direct de la distribuitori, fără ca producătorul să efectueze el însuși exportul.

Cele trei canele de eliberare pot face stocuri sau să achiziționeze direct medicamentele, astfel că, recurenta-reclamantă datorează contribuția clawback pentru trimestrul când acestea au fost eliberate/consumate.

Recurenta-reclamantă nu a solicitat administrarea unor probe care să dovedească cele afirmate, iar pârâta, conform dispozițiilor legale, are numai obligația dovedirii consumului total centralizat.

Cu privire la cele reținute prin Decizia nr. 2750/21.10.2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2013, pentru trimestrul I 2013, se constată că la acea dată instanța a avut în vedere doar ipoteza expirării valabilității medicamentelor și astfel a imposibilității de eliberare a acestora pentru consum.

În cauza de față, s-a invocat un alt argument, necontestat de recurenta-reclamantă, cel al achizițiilor directe de către farmacii, spitale, centre de dializă, astfel încât decizia sus-menționată nu poate avea putere de lucru judecat cu privire la consumul de medicamente pentru trimestrul II 2014.

Prima instanță a respins acest capăt de cerere pentru lipsa dovezilor care să ateste plata efectivă a sumei.

Recurenta-reclamantă nu a adus niciun argument în plus față de cele constatate prin sentința atacată, și, întrucât, Înalta Curte a considerat ca fiind întemeiată critica recurentei-pârâte analizate la pct. 3 din prezentele considerente, urmează să se respingă motivul de recurs ca nefondat.

Prin sentința recurată, a fost obligată pârâta la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru.

Cererea reclamantei după analizarea celorlalte motive de casare este, în prezent, nefondată, nemaifiind îndeplinite dispozițiile art. 453 C. proc. civ.

În consecință, se vor admite criticile recurentei-pârâte cu privire la faptul că aceasta nu datorează cheltuieli de judecată, nefiind în culpă procesuală.

Față de acestea, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, coroborat cu art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.

În temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, coroborat cu art. 496 C. proc. civ., se va admite recursul pârâtei.

Se va casa, în parte, sentința atacată, în sensul respingerii în întregime a acțiunii reclamantei.

Se va respinge cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate, cu referire la respingerea capetelor 1 și 2 ale cererii de chemare în judecată pentru lipsa calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și la respingerea cererii de restituire a sumei în cuantum de 11.423.117 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva Sentinței nr. 2923 din 9 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței nr. 2923 din 9 noiembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința atacată, în sensul respingerii în întregime a acțiunii reclamantei. Respinge cererea de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - NN