ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3564/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea adresată Curții de Apel Ploiești, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal, din data de 9 aprilie 2015, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 1 octombrie 2014, privind proiectul "Înființare și dosare laborator de testări și analize tehnice" (având număr de înregistrare 33723 din 1 octombrie 2014), precum și a Deciziei de soluționare a Contestației (cu număr de înregistrare 40136 din 21 noiembrie 2014), prin care a fost respinsă contestația reclamantei formulată împotriva procesului-verbal.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 232 din 4 noiembrie 2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea reclamantei SC A. SRL în contradictoriu cu pârâta Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. 232 din 4 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SRL a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta a arătat că prin Procesul-verbal atacat, intimata AFIR a obligat-o la restituirea finanțării primite pentru achiziția unui laborator de testare a materialelor geotextile, aplicând în mod abuziv prevederile art. 4 alin. 8 din Regulamentul CE nr. 65/2011.

Recurenta a criticat sentința instanței de fond, arătând că în mod greșit a considerat ca fiind îndeplinite condițiile de aplicare ale art. 4 alin. (8), care conduc la obligarea recurentei-reclamante la restituirea finanțării primite.

S-a arătat că eroarea esențială a instanței de fond a fost aceea că, aplicând în mod greșit jurisprudența CJUE, a considerat că elementul central pentru aplicarea art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011 constă în pretinsa creare a unor condiții artificiale, dovedite în opinia instanței de fond de îndeplinirea elementelor obiective și a celor subiective.

Recurenta a precizat că în cauza C-434/12, CJUE a statuat că pretinsa creare a condițiilor artificiale nu constituie elementul central către care converg elementul obiectiv și elementul subiectiv, ci pretinsa creare a condițiilor artificiale este parte a elementului subiectiv, insuficient prin el însuși pentru aplicarea art. 4 alin. (8). CJUE a statuat că pentru a se aplica art. 4 alin. 8 din Regulament este necesară îndeplinirea unui element obiectiv, al cărui element central este neatingerea obiectivelor urmărite prin reglementarea care stă la baza ajutorului nerambursabil și, respectiv, a unui element subiectiv, care constă în intenția de a obține un avantaj necuvenit prin crearea condițiilor artificiale.

A precizat recurenta că distincția este esențială, deoarece instanța de fond, considerând pretinsa creare a condițiilor artificiale ca fiind element central, a conchis în mod eronat că existența acestor pretinse condiții artificiale ar fi suficientă pentru a dovedi și elementul obiectiv și cel subiectiv.

Astfel, se arată că o primă eroare a instanței de fond este aceea că a considerat crearea condițiilor artificiale ca elementul central pretins a fi dovedit de elemente obiective și subiective, iar, a doua eroare este aceea că instanța de fond a considerat că elementul obiectiv ar consta în crearea de condiții artificiale, cu încălcarea astfel a practicii CJUE.

În realitate, recurenta a precizat că în conformitate cu Hotărârea pronunțată în cauza C-434/12, elementul obiectiv constă în neîndeplinirea obiectivelor prevăzute de art. 46 și 52 din Regulamentul 1698/2005, iar simpla creare a unor condiții artificiale reprezintă doar elementul subiectiv, insuficient pentru a se aplica prevederile art. 4 alin. 8 și a se dispune restituirea finanțării.

De asemenea, recurenta a susținut că este greșită concluzia instanței de fond referitoare la pretinsa îndeplinire a elementului obiectiv, întrucât aceasta nu a analizat în mod concret dacă în cazul dedus judecății obiectivele finanțării au fost sau nu atinse, ci a tras această concluzie din pretinsa atitudine subiectivă a recurentei-reclamante, or, îndeplinirea elementului obiectiv poate fi verificată numai prin analiza concretă a îndeplinirii sau nu a obiectivelor finanțării.

Recurenta a arătat că este greșită concluzia instanței de fond referitoare la pretinsa îndeplinire a elementului subiectiv, întrucât instanța de fond a procedat în mod profund nelegal când a analizat doar existența legăturilor cu alte societăți, dar nu a analizat care condiție pentru obținerea finanțării ar fi fost în mod artificial îndeplinită.

S-a precizat că recurenta nu a săvârșit niciuna dintre încălcările la care se face referire la pagina 11 a Procesului-verbal atacat. S-a arătat că nici reclamanta, nici societățile din grupul domnului B. nu au accesat fonduri peste suma de 200.000 de euro în ultimii trei ani și nici nu au proiecte în derulare finanțate din fonduri FEADR.

Recurenta a adus critici cu privire la faptul nereal reținut de intimată cu privire la sediul recurentei-reclamante situat în comuna Izvoarele, sat Homorâciu, str. x, precum și cu privire la faptul că beneficiarii unei părți importante a analizelor efectuate de recurentă sunt societăți controlate de tatăl unicului asociat al societății reclamante.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la motivele de recurs formulate, intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii instanței de fond.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 16 noiembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 1 februarie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor ce se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul reclamantului este fondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta SC A. SRL a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 1 octombrie 2014, privind proiectul "Înființare și dosare laborator de testări și analize tehnice" (având număr de înregistrare 33723 din 1 octombrie 2014), precum și a Deciziei de soluționare a Contestației (cu număr de înregistrare 40136 din 21 noiembrie 2014), prin care a fost respinsă contestația reclamantei formulată împotriva procesului-verbal, ambele acte fiind emise de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Prin sentința atacată, instanța de fond a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că reclamanta a fost beneficiara contractului de finanțare din data de 11 aprilie 2011 cu valoare totală eligibilă de 562.343 RON, iar valoarea maximă a finanțării nerambursabile este în sumă de 393.639 de RON (70% din valoarea totală eligibilă a proiectului). Au fost decontate cheltuieli totale în valoare de 393.089,58 de RON, ultima plată fiind efectuată la data de 17 august 2012.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor 33723 din data de 1 octombrie 2014 s-a stabilit o creanță bugetară datorată autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene în cuantum de 393.089,58 de RON. În cuprinsul acestui act s-a reținut că urmare a primirii unei petiții înregistrate sub numărul 20760 din data de 23 iunie 2014 prin care se aduceau la cunoștința sa posibile nereguli săvârșite de reclamantă în derularea contractului de finanțate x din 11 aprilie 2012 "înființare și dotare laborator de testări și analize tehnice" s-au efectuat verificări pe teren la beneficiar. Urmare a acestui control experții din cadrul CRFIR 3 Sud Muntenia au transmis către DCA adresa x din data de 1 iulie 2014 însoțită de documentele justificative. Având în vedere cele precizate de experți, echipa de control din cadrul DCA a procedat la analizarea punctuală a celor menționate în petiție constatându-se următoarele:

- sediul firmei SC A. SRL este declarat fictiv întrucât în camera închiriată din clădirea ce aparține C. SA nu a lucrat și nu lucrează nicio persoană (contabila societății - D. - angajată part-time) lucrează și pentru C. SA la sediul acesteia din comuna Măneciu;

- toate testele și analizele făcute în cadrul laboratorului - într-un număr foarte mic față de cele prevăzute în proiect-au fost executate doar pentru SC E. SRL și fără ca activitatea să fie facturată sau încasată

În motivarea în fapt a procesului-verbal constatare nereguli s-a constatat că beneficiarul finanțării nerambursabile nu a respectat în perioada de valabilitate a contractului angajamentele asumate în cererea de finanțare și că din informațiile avute la dispoziție de membrii echipei de control a rezultat faptul că SC A. SRL a fost creată pentru a deservi un grup de societăți comerciale controlate, direct sau indirect, de dl. B., situația în care se constată existența unui caz de obținere a unui avantaj nejustificat rezultat din accesarea de finanțare nerambursabilă prin FEADR. S-a apreciat că dl F. a creat condiții artificiale pentru obținerea de ajutor financiar nerambursabil în cadrul măsurii 312. Program FEADR, prin înființarea SC A. SRL; datorită faptului că, așa cum rezultă din facturi beneficiarii de fapt ai investiției sunt societăți comerciale controlate de d-l B., tatăl domnului F., fapt ce contravine art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE 65/2011

S-a mai reținut că urmare a analizării facturilor pentru serviciile prestate comparativ cu facturile de achiziție a materialelor consumabile și utilităților necesare desfășurării în condiții optime a activității cofinanțate se constată că încasările sunt infinit mai mari decât plățile pentru utilități și materiale consumabile (anul 2012 încasări 186.659, 33 de RON, plăți pentru utilități, materii prime și materiale consumabile: 5.760,41 de RON; anul 2013 încasări 126.668,72 de RON, plăți pentru utilități, materii prime și materiale consumabile: 1.426,76 de RON; anul 2014 încasări 21.602,40 de RON, plăți pentru utilități, materii prime și materiale consumabile: 117, 72 de RON;

Prin Decizia 40136 din data de 21 noiembrie 2014 contestația formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor 33723 din data de 1 octombrie 2014 a fost respins ca neîntemeiat.

Instanța de fond a apreciat drept neîntemeiate susținerile reclamantei pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește sediul firmei SC A. SRL, curtea de apel a reținut că reclamanta își are sediul social în comuna Izvoarele, sat Homorâciu, str. x (camera 1), județul Prahova. Reclamanta SC A. SRL a încheiat cu pârâta SC C. SRL contractul de închiriere 185 din data de 31 mai 2010 prin care reclamanta a închiriat de la SC C. SRL un imobil situat în intravilanul comunei Măneciu, sat Măneciu-Pământeni, județul Prahova, tarla x, parcele C. civ. 126/1 cu număr cadastral provizoriu 10159 compus din suprafața de 2.329 mp curți construcții și din construcția C1 - școală (parte și etaj) în suprafață construită de 330,31 mp. S-a menționat că în urma implementării proiectului SC A. SRL își va desfășura activitatea în imobilul prezentat la parter (aspecte care rezultă din raportul asupra verificării din teren și raportul de control și aspecte de fapt care nu au fost contestate de către reclamantă și anume sediul social și existența contractului de închiriere). Spațiul pentru laboratorul de încercări funcționa în clădirea închiriată de la SC A. SRL.

De asemenea rezultă că SC A. SRL a fost înființată în anul 2010 și are ca asociat și administrator unic pe dl. F., iar SC A. SA are ca asociat pe dl B. (în proporție de 70,981%), tatăl domnului F. (aspect necontestat de către reclamantă).

În ceea ce privește numărul analizelor efectuate în laborator și beneficiarii acestor analize Curtea reține că potrivit raportului de control și procesului-verbal de constatare nereguli rezultă că analizele efectuate în cadrul laboratorului au avut ca beneficiari societatea SC E. SRL, SC C. SA, SC G. SRL (90%), aspect necontestat de reclamantă.

În urma verificării acestor societăți la ORC au rezultat următoarele; SC C. SA are următorul acționariat: B. 70,9819%, H. 6,9034%m I. 8,993%, are sediu social în județul Prahova, cod CAEN construcții hidrotehnice; societatea SC E. SRL are ca asociați MECEN IPC cu 0,005% și C. SA 99,995%, sediul social județul Prahova, cod CAEN fabricarea fibrelor sintetice și artificiale; SC G. SRL are ca acționari pe B.- 90%, F. (10%), cod CAEN activități de consultanță pentru afaceri și management (aspecte necontestate de reclamant).

Curtea reține că la data de 28 noiembrie 2013 SC A. SRL și SC C. SA s-a încheiat protocolul de colaborare prin care reclamanta s-a obligat să efectueze toate probele de laborator la un tarif diminuat cu 50% față de terți conform tarifelor de încercări anexate. Odată cu extinderea autorizației laboratorului SC A. SRL toate contractele în derulare se transferă de la laboratorul SC C. SA grad II la laborator SC A. SRL grad II. Se menționează de asemenea că SC C. SA predă suprafață de 150 mp clădire destinată pentru birou și laborator utilat cu aparatură necesară pentru efectuarea probelor, inclusiv utilități și cu acces la dependințe în mod gratuit pe o perioadă de 10 ani.

Potrivit memoriului justificativ investiția a constat în "înființare și dotare laborator de testări și analize tehnice", în spațiul rural, comuna Măneciu, sat Măneciu - Pământeni, proiectul urmând a se implementa în imobilul închiriat de la SC C. SA. Principalele analize de laborator sunt: fibre chimice: determinarea frecvenței ondulațiilor, a gradului de ondulare și stabilității ondulațiilor; fibre textile: determinarea lungimii și distribuției lungimii fibrelor discontinue (prin măsurarea fibrelor individuale), determinarea forței de rupere și a alungirii la rupere pentru fibrele individuale, determinarea densității de lungime prin metoda prin metoda gravimetrică și metoda cu vibroscop; materiale textile: determinarea conținutului de substanțe solubile în solvenți organici.

Obiectivele proiectului au fost următoarele: crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural prin constituirea de noi locuri de muncă, prin creșterea și diversificarea activității precum și prin menținerea celor existente, creșterea valorii adăugate în activități non-agricole prin realizări de testări de analize pentru produse rezultate din material reciclate (fibre și geotextile). Obiectivele operaționale sunt următoarele: dezvoltarea microîntreprinderilor existente în sectorul non-agricol în spațiul rural, încurajarea inițiativelor de afaceri promovate în special de tineri și femei, reducerea gradului de dependență față de agricultură.

Potrivit art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011 procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare/Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare constituie titlu de creanță și se emite în vederea stingerii acestei creanțe.

Acordarea ajutoarelor financiare nerambursabile persoanelor private din țările membre ale Uniunii Europene se realizează prin intermediul încheierii unor contracte de finanțare între autoritatea statală competentă și persoana solicitantă .

Potrivit art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți în scopul obținerii unui avantaj ce contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Potrivit art. 5 în cazul efectuării unei plăți necuvenite, beneficiarul rambursează suma respectivă împreună cu dobânda aferentă calculată în conformitate cu alin. (2).

Curtea de apel a reținut că în conformitate cu hotărârea C-434/2012 în speța de față există elemente obiective cât și subiective care conduc la concluzia creării de reclamantă a unor condiții artificiale.

Astfel elementul obiectiv constă în crearea unor condiții artificiale pentru obținerea plăților cu consecința ca finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul FEADR să nu poată fi atinsă, iar elementul subiectiv constă în urmărirea de către candidatul la acordarea unei astfel de plăți a obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Prima instanță a reținut că măsura 312 se încadrează în axa III "calitatea vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale și are ca obiectiv general dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale iar ca obiective specifice: crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural, creșterea valorii adăugate în activitatea non-agricolă, crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către micro-întreprinderi, iar obiectivele operaționale vizează crearea de microîntreprinderi precum și dezvoltarea celor existente în sectorul non-agricol în spațiu rural, încurajarea inițiativelor de afaceri promovate în special de tineri și de către femei, încurajarea activităților meșteșugărești și a altor activități tradiționale, reducerea gradului de dependență față de agricultură.

Or, față de modul cum au înțeles să acționeze beneficiara contractului de finanțare nu se poate reține că aceasta a avut ca obiectiv creșterea valorii adăugate în activitatea non-agricolă, crearea și diversificarea serviciilor pentru populația rurală prestate de către micro-întreprinderi având în vedere activitatea de analize laborator relativ redusă și numărul mic de beneficiari ai acestor analize, beneficiari care sunt alte societăți comerciale controlate de tatăl asociatului reclamantei.

În ceea ce privește elementul subiectiv, curtea de apel a constatat că există legături legale între societatea reclamantă și societățile beneficiare ale analizelor de laborator, între societatea reclamantă și societatea cu care a încheiat protocolul de colaborare, legături geografice (firmele își au sediul în comuna Măneciu, județul Prahova), legături funcționale, protocolul de colaborare și contractul de închiriere e încheiat cu SC C. SA.

Or,având în vedere faptul că reclamanta și-a desfășurat activitatea de laborator într-o încăpere închiriată de la societatea SC C. SRL, legătura de rudenie dintre acționarul reclamantei și acționarul SC C. SRL; natura legăturilor reclamantei cu societățile SC E. SRL, SC C. SA, SC G. SRL (beneficiare în proporție de 90% a analizelor de laborator, domeniul de activitate a acestor societăți conform codului CAEN; consumul de materiale consumabile și utilități pentru efectuarea analizelor de laborator, așa cum sunt reliefate în balanțele de verificare este foarte mic (deși reclamanta a precizat că va depune înscrisuri care să dovedească susținerea că pentru efectuarea analizelor de laborator nu se consumă materiale într-o cantitate mare, nu a făcut această dovadă), faptul că analizele de laborator efectuate pentru SC C. SA au beneficiat de reducere de 50% reducere, iar facturile pentru beneficiarii de servicii de încercări de laborator au fost încasate parțial, iar în SC C. SA și A. sunt înregistrate operațiuni de compensare prin emiterea de ordine de compensare; faptul conținutul protocolului de colaborare 4154 din 28 noiembrie 2013 încheiat dintre SC C. SA și A. SRL, rezultă că sunt îndeplinite condițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE.

În ceea ce privește susținerea reclamantei referitoare la culpa autorității publice prin neidentificarea avantajului necuvenit în faza premergătoare finanțării, instanța de apel a apreciat-o drept neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 5 alin. (3) din Regulamentul UE 65/2011 obligația de rambursare prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul în care plata a fost efectuată ca urmare a unei erori a autorității competente sau a unei alte autorități și atunci când eroarea nu ar fi putut fi depistată de beneficiar în mod rezonabil. Însă, că nu se poate aplica acest text la situația de față, întrucât acest text are în vedere erori săvârșite de autoritate și nedepistarea acesteia de către beneficiar într-un termen rezonabil, nu atunci când se analizează o serie de informații comunicate de la început autorității contractante și a altor informații suplimentare pentru a constata o neregulă.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor de drept material incidente în cauză, în considerarea celor ce vor fi expuse în continuare.

Înalta Curte are în vedere că, astfel cum rezultă din interpretarea gramaticală și logică a prevederilor art. 4 alin. (8) ale Regulamentului (UE) nr. 65/2011 din 27 ianuarie 2011, nu se poate proceda la recuperarea sprijinului financiar acordat în cadrul măsurii 312 decât dacă avantajul obținut prin crearea condițiilor artificiale contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Această interpretare a fost confirmată prin hotărârea din 12 septembrie 2013 pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-434/12, instanța europeană statuând în sensul că aplicarea prevederilor menționate necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței naționale să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței naționale să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate.

De asemenea, instanța europeană a statuat că articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare.

Înalta Curte apreciază că instanța de fond a reținut în mod eronat că nu au fost îndeplinite obiectivele schemei de ajutor, în condițiile în care aceste obiective au fost îndeplinite; astfel cum rezultă din prevederile art. 3 și 4 din anexa 1 la Ordinul MADR nr. 567/2008, obiectivul general ale schemei de ajutor de minimis instituite prin măsura 312 îl constituie dezvoltarea durabilă a economiei rurale prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale, iar obiectivele specifice vizează, între altele, crearea și menținerea locurilor de muncă în spațiul rural, precum și creșterea valorii adăugate în activități non-agricole. În cauză, Înalta Curte constată că laboratorul finanțat prin schema de ajutor funcționează efectiv într-o localitate din mediul rural, iar recurenta-reclamantă are un număr de 4 angajați. După cum în mod corect arată recurenta, au fost respectați astfel indicatorii de monitorizare asumați prin cererea de finanțare, respectiv înființarea unei micro-întreprinderi, realizarea unei investiții într-o activitate non-agricolă (achiziționarea laboratorului de testare a materialelor geo-textile) și crearea a 4 noi locuri de muncă.

Totodată, contrar susținerilor intimatei, Înalta Curte constată că, din conținutul indicatorilor de monitorizare, nu rezultă că recurenta și-ar fi asumat obligația de a presta servicii către populația rurală.

Chiar dacă s-ar reține că la sediul social al recurentei nu lucrează nicio persoană (deși din actele dosarului rezultă că în locația din comuna Izvoarele recurenta desfășoară o altă activitate economică), această împrejurare nu este relevantă, în condițiile în care laboratorul finanțat prin schema de ajutor este situat la punctul de lucru din comuna Măneciu. În opinia Înaltei Curți, desfășurarea efectivă de către recurentă a activității economice pentru care a fost acordată finanțarea nu poate fi contestată, în condițiile în care, după cum se arată chiar în cuprinsul procesului-verbal a cărui anulare se solicită, recurenta a obținut venituri din funcționarea laboratorului de testări și analize tehnice, iar angajații acesteia și-au păstrat locurile de muncă.

Totodată, Înalta Curte reține că operațiunile de compensare efectuate cu SC C. SA, precum și obligația asumată față de aceeași societate de a efectua probele de laborator la un tarif diminuat, atestă prin ele însele desfășurarea efectivă de către recurentă a unei activități economice, în cadrul căreia nu sunt excluse operațiunile fără numerar și reducerile de prețuri pentru serviciile oferite, în condițiile obținerii unor avantaje echivalente.

Nu poate fi reținut nici argumentul intimatei conform căruia cuantumul nesemnificativ al cheltuielilor cu materiile prime, consumabilele și utilitățile în raport cu încasările este de natură să ateste caracterul fictiv al acestora. Aceasta în condițiile în care nu s-a făcut dovada că recurenta nu ar fi încasat efectiv contravaloarea serviciilor prestate, iar conform susținerilor sale, necontestate de intimată, testele efectuate în cadrul laboratorului finanțat nu presupun utilizarea de materii prime, ci doar a unor consumabile - substanțe uzuale.

Nici legăturile comerciale existente între recurentă și firmele controlate de tatăl asociatului unic al acesteia nu sunt suficiente pentru a determina concluzia creării unor condiții artificiale pentru obținerea finanțării, atâta timp cât obiectivele schemei de ajutor au fost îndeplinite în bună măsură ca efect al serviciilor prestate acestor firme, neexistând dispoziții legale care să condiționeze obținerea ajutorului de inexistența unor asemenea legături.

Înalta Curte apreciază că în cauză nu poate fi reținută nici existența elementului subiectiv, dat fiind că, conform celor arătate mai sus, îndeplinirea obiectivelor schemei de ajutor este de natură a înlătura concluzia unei intenții exclusive de a obține un avantaj ce contravine acestor obiective. Aceasta este, de altfel, și motivul pentru care aplicarea prevederilor art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 impune coexistența elementului obiectiv și a celui subiectiv.

Față de cele mai sus arătate, Înalta Curte apreciază că actele atacate sunt nelegale, întrucât prin acestea s-a reținut în mod eronat crearea de către recurentă a unor condiții artificiale în sensul art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE menționat.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și, rejudecând cauza, va anula Decizia nr. 40136 din 21 noiembrie 2014 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 1 octombrie 2014 emise de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC A. SRL împotriva sentinței nr. 232 din 4 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Admite acțiunea reclamantei SC A. SRL

Anulează Decizia nr. 40136 din 21 noiembrie 2014 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 1 octombrie 2014 emise de pârâtă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 octombrie 2018.

Procesat de GGC - LM