ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 571/2019

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1/PI/ C. civ. din 15 ianuarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 110 alin. (1) - (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. x din 17 decembrie 2015.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, obiectul excepției de neconstituționalitate trebuie să îndeplinească, printre altele, și cerința imperativă stabilită prin legea organică a Curții Constituționale de a fi o lege sau ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță. Prin urmare, reținând că doar actele cu caracter legislativ fac obiectul controlului de constituționalitate, nu și normele cuprinse în acte administrative precum cele indicate în cauză, cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost respinsă.

Împotriva acestei sentințe, recurenta A. a declarat recurs, pentru următoarele motive:

Recurenta invocă faptul că doamnei judecător B. i s-a repartizat spre soluționare cererea de recuzare a domnului judecător C., colegul său, astfel că se consideră discriminată în soluționarea cererii.

Recurenta susține, de asemenea, că i-au fost încălcate drepturile prevăzute de art. 16 și art. 21 din Constituția României, precum și dreptul la un proces echitabil.

Pentru a fi evitată o asemenea situație, cererea de recuzare ar trebuit să fie soluționată de o instanță superioară sau de o instanță de același nivel, dar din altă localitate.

Dosarul nr. x/2018 are ca obiect și cererea de strămutare a dosarului nr. x/2015, cauză în care președinte al completului de judecată este domnul judecător C..

Apreciază recurenta că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția de neconstituționalitate: a fost invocată în fața unei instanțe judecătorești și anume la Curtea de Apel Timișoara; are ca obiect o hotărâre în vigoare și anume Hotărârea C.S.M. nr. x din 17 decembrie 2015; are legătură cu soluționarea cauzei; excepția a fost invocată de reclamantă și nu a fost soluționată printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Analizând motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia."

Sesizarea Curții Constituționale nu se face direct, Legea nr. 47/1992 stabilind un veritabil filtru, în virtutea căruia instanța efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, în funcție de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Instanța nu are atribuții de jurisdicție constituțională, așa încât verificarea condițiilor de admisibilitate nu echivalează cu o analiză a conformității prevederii atacate cu Constituția și nici cu soluționarea de către instanță a unui aspect de contencios constituțional, fiind verificată numai admisibilitatea acesteia.

În cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale sunt prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, respectiv: "1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale."

Înalta Curte constată că cererea de sesizare a Curții Constituționale nu îndeplinește condiția impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv nu vizează neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, ci dispozițiile art. 110 alin. (1) - (5) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. x din 17 decembrie 2015.

Aspectele invocate de către recurentă care vizează fondul cauzei nu pot face obiectul sesizării Curții Constituționale.

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva Sentinței civile nr. 1/PI/ C. civ. din 15 ianuarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva Sentinței civile nr. 1/PI/ C. civ. din 15 ianuarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 martie 2019.

Procesat de GGC - MM