ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4246/2018

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă la data de 19 august 2016 reclamanta S.C. A. S.R.L. - prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu Primăria municipiului Oradea a solicitat:

- constatarea incidenței art. 36 din Legea nr. 85/2006 și, pe cale de consecință obligarea pârâtei la plata sumei de 8.011.433 RON, reprezentând prejudiciul cauzat.

- în subsidiar, în situația în care se va aprecia că în speță nu sunt incidente prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, constatarea nulității absolute a clauzei penale privind "transmiterea cu titlu gratuit a construcțiilor executate de către reclamantă către pârâtă în caz de neîndeplinire a obligațiilor în termenele stabilite",

- în mod cu totul subsidiar, reducerea cuantumului clauzei penale, întrucât obligația principală a fost executată în parte și această executare a profitat creditorului, iar penalitatea este vădit excesivă față de prejudiciul ce putea fi prevăzut de părți la încheierea contractului.

Prin sentința civilă nr. 85 din 16 mai 2017, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă a respins excepția nelegalității Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Oradea nr. 246 din 21 martie 2013, invocată de reclamanta S.C. A. S.R.L. - prin lichidator judiciar B., precum și cererea privind incidența art. 36 din Legea nr. 85/2006.

A respins excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune privind solicitarea constatării nulității absolute a clauzei penale privind "transmiterea cu titlu gratuit a construcțiilor executate" și a cererii subsecvente, invocată de pârâta Municipiul Oradea prin Primar.

A respins ca neîntemeiată cererea reclamantei S.C. A. S.R.L. - prin lichidator judiciar B., de constatare a nulității absolute a clauzei penale privind "transmiterea cu titlu gratuit a construcțiilor executate" și a cererii subsecvente formulate împotriva pârâtei Municipiul Oradea prin Primar.

A admis excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune privind capătul de cerere referitor la reducerea cuantumului clauzei penale și obligarea la despăgubiri în cuantum de 8.011.433 RON invocată de pârâta Municipiul Oradea prin Primar, și în consecință îl respinge ca fiind prescris. Fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe și a încheierilor de ședință din 8 decembrie 2016 și 9 martie 2017, pronunțate de Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă a declarat apel apelanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B..

Prin decizia civilă nr. 337/C/2017 - A din 2 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respins ca nefondat apelul declarat apelanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. împotriva sentinței civile nr. 85 din 16 mai 2017 și a încheierilor de ședință din 8 decembrie 2016 și 9 martie 2017, pronunțate de Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 337/C/2017 - A din 2 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B..

Prin memoriul de recurs, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin lichidator judiciar B. a invocat motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

În argumentarea motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține că hotărârea instanței de apel este nelegală, întrucât în analiza capătului de cerere privind constatarea incidenței art. 36 din Legea nr. 85/2006 și pe cale de consecință obligarea intimatei la repararea prejudiciului cauzat, respectiv în analiza excepției de nelegalitate a HCL nr. 246 din 21 martie 2013, instanța a constatat în mod greșit, faptul că prin raportare la art. 644 - 645, art. 977, art. 982 și art. 984 C. civ. de la 1864, în esență imobilul "Pod Rutier peste Crișul Repede" nu a fost niciodată în proprietatea reclamantei.

În acest sens recurenta apreciază că instanța de judecată a aplicat dispoziții legale care nu sunt incidente speței și totodată a dat o interpretare greșită textului de lege corespunzător situației de fapt.

Astfel, instanța de judecată analizând conținutul acordului de colaborare nr. x încheiat între S.C. A. S.R.L. și intimată, a reținut că societatea reclamantă este un simplu prestator de servicii care are doar obligația de a realiza pe cheltuiala proprie un bun, care nu e pentru sine, ci pentru altul, apreciind că rezultă cu claritate faptul că A. S.R.L. avea reprezentarea clară a acestui fapt.

Din această perspectivă, recurenta-reclamantă arată că nu poate fi de acord cu soluția instanței de apel, apreciind că aceasta este rezultatul aplicării unor dispoziții legale care nu sunt aplicabile în speță, sens în care, pentru considerentele expuse în memoriul de recurs consideră că rezultă fără urmă de îndoială faptul că imobilul în curs de execuției la acea vreme Podul Rutier peste Crișul Repede a fost în proprietatea S.C. A. S.R.L., fiind preluat de către UAT Municipiul Oradea cu nerespectarea dispozițiilor legale.

În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, recurenta apreciază că esența problemei este stabilirea momentului de la care prescripția a început să curgă, astfel, în condițiile legii prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul de acțiune.

În aceste condiții, recurenta susține că în patrimoniul societății reclamante s-a născut un prejudiciu în momentul în care Municipiul Oradea a început să exercite acte de dispoziție asupra construcției aflată în patrimoniul S.C. A. S.R.L. și în mod greșit s-a arătat că la data de 30 aprilie 2012 a început să curgă termenul de prescripție, întrucât UAT Municipiul Oradea a efectuat acte de dispoziție efectivă asupra construcției realizată de S.C. A. S.R.L. abia începând cu luna iulie 2014, ori, doar la acel moment se poate vorbi despre crearea unui prejudiciu în patrimoniul societății reclamante și nașterea dreptului corelativ de a cerere acoperirea prejudiciului.

Totodată se susține faptul că prejudiciul a cărei acoperire se solicită s-a născut doar în momentul în care pârâtul MUNICIPIUL ORADEA, fără a uzita de dispozițiile privind exproprierea și cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 și-a însușit în mod nelegal bunul aflat în patrimoniul societății S.C. A. S.R.L., în cursul lunii iulie a anului 2014, astfel, doar de la acel moment se poate aprecia că începe să curgă împotriva recurentei termenul de prescripție pentru a apela la forța de constrângere a statului în vederea acoperirii prejudiciului cauzat.

Mai mult decât atât, chiar și după împlinirea termenului pentru care acordul a fost prelungit - 30 aprilie 2012 - S.C. A. S.R.L. a continuat lucrările de construcție, UAT Municipiul Oradea manifestându-și acordul în mod tacit pentru continuarea lor, iar aceste lucrări au continuat și după data intrării în procedura generală a insolventei, în acest sens putând fi pusă în discuție inclusiv prelungirea tacită a perioadei de execuție a lucrării, fiind un drept de care părțile puteau dispune în mod liber.

Cu referire la nulitatea absolută a clauzei cuprinsă în acordul de colaborare, în speță, alin. (9) din rubrica obligațiilor prevăzute în sarcina reclamantei "în cazul în care S.C. A. S.R.L. nu realizează investiția pod rutier peste Crișul Repede în termenele și în condițiile stabilite, se obligă să predea Municipiului Oradea suprafața de teren deținută cu titlu de concesiune și să transmită cu titlu gratuit construcțiile executate până la data respectivă", care, privită prin prisma dispozițiilor art. 1066 C. civ. de la 1864 este o clauză penală, întrucât părțile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestație în cazul neexecutării obligației principale.

Astfel legiuitorul a reglementat clauza penală pentru a da posibilitatea părților de a aprecia, la încheierea contractului, valoarea compensației - a daunelor interese - pe care, creditorul le suferă din neexecutarea obligației principale, clauza penală cuprinzând astfel pierderea suferită și beneficiul de care a fost lipsit, așa cum acestea au fost apreciate de părți, însă, clauza penală nu trebuie să cuprindă decât ceea ce este o consecință directă și necesară a neexecutării obligațiilor.

Raportându-se la aceste aspecte, recurenta apreciază că această clauză penală are o cauză imorală, nefiind rezonabil a se pretinde că preluarea cu titlu gratuit a construcției în orice stadiu s-ar afla, dacă se întârzie termenul de finalizare, ar reprezenta echivalentul prejudiciului suferit de pârâtă.

În această situație, recurenta susține caracterul vădit excesiv al acestei clauze penale ce poate fi constatat pentru cauză ilicită și imorală și sancționat cu nulitatea absolută, în conformitate cu prevederile art. 966 coroborat cu art. 968 C. civ. de la 1864, iar acceptarea tezei contrare ar permite creditorului să preia un bun în valoare de milioane de euro și la 99,99% din stadiu de finalizare dacă nu s-ar fi terminat exact la termen.

În argumentarea motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta apreciază că prin decizia pronunțată s-a încălcat autoritatea de lucru judecat.

Astfel, bunul reprezentând "Pod peste Crișul Repede" se afla în proprietatea S.C. A. S.R.L. la data deschiderii procedurii de insolvență, aspect ce rezultă din sentința nr. 1990/F/2013 din 25 iunie 2013 a Tribunalului Bihor din dosarul x/2012 și din decizia Curții de Apel Oradea nr. 610/C/2013-R din 26 noiembrie 2013 dată în recurs.

Obiectul dosarului nr. x aflat pe rolul Tribunalului Bihor era reprezentat de cererea creditoarei S.C. C. S.R.L. de ridicarea suspendării prevăzute de art. 36 din Legea nr. 85/2006 asupra bunurilor S.C. C. S.R.L. asupra cărora are instituite garanții și dreptul de retenție afectat garanției, respectiv: Teren intravilan în suprafață de 4.338 mp înscris în CF x Oradea, nr. cadastral x, teren intravilan în suprafață de 4.338 mp cu construcții în suprafață de 1257 mp înscrise în CF x Osorhei, nr. cadastral x și Pod rutier peste Crișul Repede.

Prin sentința nr. 1990/F/2013 din 25 iunie 2013 a Tribunalului Bihor s-a admis cererea, în baza art. 39 din Legea nr. 85/2006 și s-a dispus ridicarea suspendării prevăzute de art. 36 din Legea nr. 85/2006 asupra bunurilor menționate aflate în patrimoniul S.C. A. S.R.L., în vederea valorificării acestora în procedura de insolvență în conformitate cu prevederile art. 116-118 din Legea nr. 85/2006 cu respectarea art. 121 din aceeași lege, constatându-se fără echivoc existența podului rutier peste Crișul Repede în patrimoniul S.C. A. S.R.L. la data deschiderii procedurii insolvenței.

Prin decizia Curții de Apel Oradea nr. 610/C/2013-R din 26 noiembrie 2013 pronunțată în recurs s-a constatat același lucru, respectiv faptul că podul rutier de peste Crișul Repede se afla în proprietatea S.C. A. S.R.L., iar faptul că Municipiul Oradea are calitate de creditor în dosarul nr. x, fiind parte în această cauză, recurenta consideră că hotărârile mai sus menționate sunt opozabile și Municipiului Oradea.

Prin întâmpinarea depusă la data de 11 ianuarie 2018, intimatul-pârât Municipiul Oradea prin Primar a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu menținerea deciziei atacate ca fiind legală.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 29 martie 2018, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 10 aprilie 2018.

În cauză, părțile nu au depus puncte de vedere asupra raportului de admisibilitate în principiu.

Prin încheierea din 10 mai 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. - prin lichidator judiciar B. împotriva deciziei civile nr. 337/C/2017 - A din 2 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a acordat termen la data de 11 octombrie 2018, cu citarea părților.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, reține că recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. - prin lichidator judiciar B. este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărârii se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, context în care, recurenta susține că în speță ar fi incidente prevederile 36 din Legea nr. 85/2006.

Această critică nu poate fi primită, întrucât art. 36 din Legea nr. 85/2006, prevede că "de la data deschiderii procedurii insolvenței (în speță data de 20 noiembrie 2012) se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția acțiunilor exercitate în cadrul unui proces penal", iar art. 3 pct. 2 din același act normativ prevede că "averea debitorului reprezintă totalitatea bunurilor și drepturilor sale patrimoniale care pot face obiectul executării silite, în condițiile reglementate de C. proc. civ..".

În speța de față, lucrările realizate de S.C. A. S.R.L. asupra unui bun care urma să intre în domeniul public al Municipiului Oradea nu puteau face obiectul unei executări silite, bunul în cauză fiind inalienabil, imprescriptibil și insesizabil. Dreptul de proprietate publică asupra podului aflat în construcție se dobândește de către Municipiul Oradea pe măsura încorporării materialelor în lucrarea respectivă.

Așadar, obiectivul "podul rutier peste Crișul Repede" nu putea fi vândut silit, scopul acordului de colaborare nr. x din 11 noiembrie 2009 fiind de a realiza respectiva investiție - lucrare de interes public major - astfel că vânzarea silită către o altă persoană apare ca fiind lipsită de orice utilitate practică.

Tot în același context, se reține că nu sunt incidente nici prevederile art. 86 din Legea nr. 85/2006, privind menținerea contractelor în derulare la data deschiderii procedurii, întrucât în speță, deschiderea procedurii generale de insolvență față de societatea A. S.R.L. s-a dispus prin încheierea nr. 2783/F/2012 din 20 noiembrie 2012 a Tribunalului Bihor, pronunțată în dosarul nr. x, iar acordul de colaborare nr. x din 11 noiembrie 2009 a încetat de drept cu aproape un an în urmă, la data de 15 decembrie 2011.

Conform prevederilor art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, creditorul nu poate solicita rezoluțiunea/rezilierea judiciară a unui contract aflat în curs de executare pentru obligații scadente înainte de deschiderea procedurii, ori în cazul contractului de colaborare nr. x din 11 noiembrie 2009, acesta a încetat la data de 15 decembrie 2011, anterior deschiderii procedurii insolvenței față de debitoare, respectiv 20 noiembrie 2012.

Astfel, analizând cauza de față din perspectiva regulilor de interpretare a convențiilor, prevăzute de art. 977, 982 și 984 C. civ. vechi, reiese cu claritate că, societatea A. S.R.L. urma să dobândească, ca și contraprestație pentru podul construit, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 6951 mp situat în Oradea str. x nr. topo x din CF nr. x, proprietatea privată a Municipiului Oradea, însă numai după realizarea podului rutier peste Criș, cu excepția terenului necesar utilizării podului, investiție de interes public, or, acest lucru nu s-a realizat, aspect necontestat de apelantă.

O altă critică a recurentei vizează excepția de nelegalitate a HCL nr. 246 din 21 martie 2013, în cadrul căreia susține că instanța a constatat în mod greșit, faptul că prin raportare la dispozițiile C. civ. de la 1864, imobilul "Pod Rutier peste Crișul Repede" nu a fost niciodată în proprietatea reclamantei.

Prin HCL nr. 246/2013, Consiliul Local Oradea a luat act de rezilierea de drept a Acordului de colaborare nr. x din 11 noiembrie 2009, reziliere care s-a produs la data de 15 decembrie 2011, în temeiul pactului comisoriu de gradul IV convenit de părți.

Astfel, prin HCL nr. 246/2013 - act administrativ cu caracter individual nu s-a dispus rezilierea acordului de colaborare menționat, ci doar s-a luat act de respectiva reziliere, Consiliul Local Oradea aprobând demararea procedurii de preluare în proprietatea publică a Municipiului Oradea a investiției pod rutier peste Crișul Repede.

Totodată se reține că obiectul excepției de nelegalitate îl constituie numai actele administrative cu caracter individual care dau naștere, modifică sau sting obligații determinate care se dispută în cadrul procesului, ori în cazul de față întrucât acordul de colaborare a încetat la data de 15 noiembrie 2011 se constată că nu este îndeplinită această condiție.

Potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, efectul admiterii excepției de nelegalitate nu îl constituie anularea actului administrativ ce a făcut obiectul excepției, ci înlăturarea lui de la soluționarea fondului cauzei în care a fost invocată excepția, iar acordul de colaborare intervenit între Municipiul Oradea și S.C. A. S.R.L. a încetat de drept la data de 15 decembrie 2011, anterior adoptării HCL nr. 246/2013.

Prin urmare, criticile aduse de către recurentă cu privire la nelegalitatea și netemeinicia HCL nr. 246/2013 sunt nefondate.

Într-o altă critică, recurenta susține că în mod greșit instanța de apel a menținut soluția de admitere a excepției prescripției extinctive a dreptului material la acțiune privind capătul de cerere referitor la reducerea cuantumului clauzei penale și obligarea la despăgubiri în cuantum de 8.011.433 RON.

Această critică este nefondată, având în vedere că ambele instanțe au reținut în mod corect că atât dreptul material la acțiune prin care se solicită despăgubiri pentru partea executată a lucrării, cât și în ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită reducerea cuantumului clauzei penale este prescris.

Astfel, prima instanță a apreciat că termenul de prescripție de 3 ani începe să curgă de la data de 21 martie 2013, aceasta fiind data emiterii Hotărârii Consiliului Local nr. 246, motivat de faptul că acesta este momentul în care s-a luat act de rezilierea acordului de colaborare.

În schimb, instanța de apel a apreciat că termenul de prescripție de 3 ani începe să curgă de la data expirării contractului, respectiv 30 aprilie 2012 dată la care își producea efect pactul comisoriu de gradul IV, câtă vreme reclamanta a consimțit la încheierea lui.

Prin urmare, raportat la data formulării acțiunii - 19 august 2016 și ținând seama de dispozițiile art. 2501 C. civ. coroborate cu cele ale art. 2523 și art. 2517 C. civ. nu au relevanță datele la care s-au raportat instanțele, întrucât dreptul la acțiune era oricum prescris.

Așadar, în mod corect s-a constatat prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune privind capătul de cerere prin care se solicită reducerea cuantumului clauzei penale și obligarea Municipiului Oradea la despăgubiri în cuantum de 8.011.433 RON.

Cu referire la nulitatea absolută a clauzei cuprinsă în acordul de colaborare, în cadrul căreia recurenta apreciază că această clauză penală are o cauză imorală, se constată că această critică este nefondată.

Critica recurentei cu privire la nulitatea absolută a clauzei contractuale se constată că este nefondată, întrucât pactul comisoriu de gradul IV convenit de părți nu este afectat de nicio cauză de ineficacitate.

Astfel, faptul că lucrarea nu a fost finalizată de către recurenta-reclamantă, aceasta obligându-se să predea cu titlu gratuit construcția în stadiul în care se afla, nu poate conduce la concluzia că această clauză este ilicită și imorală, mai cu seamă că, prin această clauză, părțile nu au făcut decât să anticipeze de comun acord contravaloarea prejudiciului suferit de către pârât în cazul neîndeplinirii obligației.

Prin urmare, se constată că în mod legal, instanța de apel a apreciat ca fiind nefondată cererea apelantei cu privire la constatarea nulității absolute a clauzei penale privind transmiterea cu titlu gratuit a construcției, deoarece aceasta nu a dovedit în mod concret caracterul imoral și ilicit al clauzei.

Critica întemeiată pe dispozițiile art. 488 pct. 7 C. proc. civ., vizează încălcarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri pronunțate într-un alt litigiu.

Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că recurenta nu se poate prevala cu temei nici de decizia nr. 610 din 26 noiembrie 2013 pronunțată Curtea de Apel Oradea în dosarul nr. x pentru a-și dovedi calitatea de proprietar al bunului, deoarece intimatul-pârât Municipiul Oradea nu a fost parte în acest litigiu, chiar dacă a fost parte în dosarul de insolvență.

Astfel, obiectul acestui dosar viza ridicarea suspendării prevăzută în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 asupra unor bunuri cu privire la care S.C. C. avea instituite garanții și drept de retenție afectat garanției, printre care și podul rutier peste Criș, însă nici în considerentele acestei hotărâri și nici în dispozitivul acesteia nu se retine că Podul Rutier peste Cris ar fi proprietatea recurentei, sens în care nu se poate considera că această chestiune de drept a fost clarificată în cadrul unui al litigiu, pentru a nu mai putea fi reluată în cauza de față.

Din această perspectivă, criticile susținute doar în mod formal și circumscrise prevederilor art. 488 pct. 7 și 8 C. proc. civ. nu corespund exigențelor căii de atac a recursului în reglementarea sa legală, ce a fost concepută ca un mijloc procesual menit să asigure un control în legalitate asupra hotărârilor instanței de apel.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. - prin lichidator judiciar B. împotriva deciziei civile nr. 337/C/2017 - A din 2 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. - prin lichidator judiciar B. împotriva deciziei civile nr. 337/C/2017 - A din 2 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2018.