ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7095/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați, sub nr. 5251/233/2012, creditoarea SC M.R.L.I. SA a solicitat învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin emis la data de 13 noiembrie 2009 de către SC G. SA Galați, scadent la 03 ianuarie 2012, pentru suma de 1.010,65 euro. În drept, creditoarea a invocat art. 376 alin. (1) C. proc. civ., art. 61 alin. (1) și 106 din Legea 59/1934. La termenul din 20 aprilie 2012, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale. Prin Sentința civilă nr. 4017 din 20 aprilie 2012 a Judecătoriei Galați a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5. Pentru a pronunța soluția de declinare, instanța a reținut că potrivit art. 61 alin. (2) din Legea 58/1934, competentă pentru a învesti cambia cu formulă executorie este judecătoria.

Pe de altă parte, conform pct. 320 lit. f) din Norma B.N.R. nr. 6/1994, procedura de executare silită se va efectua la judecătoria în a cărei rază de competență se află locul de plată al cambiei. Din interpretarea acestor dispoziții legale, Judecătoria Galați a apreciat că rezultă că cererile învestire cu formulă executorie a biletelor la ordin competența de soluționare aparține judecătoriei în circumscripția căreia se află locul plății. S-a constatat că în cauză, potrivit biletului la ordin, locul plății se află în București, astfel că s-a procedat la declinarea competenței soluționării cererii în favoarea Judecătoriei sector 5, având în vedere că M.R.B.

- Sucursala Unirea București, are sediul în Municipiul București, sector 5. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 5 București la data de 17 mai 2012. La termenul din data de 30 mai 2012, această din urmă instanță, la rândul său a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale pe care a admis-o prin Sentința civilă nr. 4896 din 30 mai 2012. Pentru declinarea competenței, Judecătoria sector 5 a reținut că biletul la ordin a fost emis la data de 13 noiembrie 2009 de către SC G. SA Galați, în Galați, pentru suma de 1.010,65 euro, în favoarea SC M.R.L.I. SA. Scadența biletului la ordin a fost stabilită la data de 03 ianuarie 2012, locul plății fiind prevăzut în București.

Potrivit art. 376 alin. (1) C. proc. civ. se învestesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. (1) (…) orice alte hotărâri sau înscrisuri pentru ca acestea să devină executorii, în cazurile anume prevăzute de lege. Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, aplicabilă în cauză, ca normă specială, prevede la art. 106 alin. (1) rap. la art. 61 alin. (1) că biletul la ordin are valoare de titlu executor pentru capital și accesorii, dar numai în urma învestirii acestuia cu formulă executorie, astfel cum rezultă din prevederile art. 61 alin. (2), conform cu care competența pentru a învesti cambia [biletul la ordin] cu formulă executorie este judecătoria. Dispozițiile anterior menționate prevăd competența materială a cererii de învestire cu formulă executorie, fără să precizeze însă și o competență teritorială specială a instanței.

Ca atare, Judecătoria sector 5 a apreciat că ele vor fi completate cu dispozițiile de drept comun. Conform art. 5 și art. 10 pct. 3 C. proc. civ., în cauzele ce au ca obiect învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin, este instituită o competență teritorială de drept comun, respectiv alternativă, între instanța de la domiciliul pârâtului (care în cauză nu poate fi considerat a fi decât emitentul biletului la ordin) și instanța de la locul plății. Or, s-a constatat că debitoarea SC G. SA are sediul în localitatea Galați, locul emiterii biletului la ordin fiind, de asemenea, localitatea Galați, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 5 C. proc. civ., creditoarea a învestit prima instanță - Judecătoria Galați, cu soluționarea cererii.

Judecătoria sector 5 a mai constatat că deși, conform art. 10 pct. 3 C. proc. civ., este competentă, în soluționarea cererilor izvorâte dintr-un bilet la ordin, instanța locului de plată, fiind vorba de o competenta teritorială alternativă, Judecătoria Galați a omis să facă aplicarea dispozițiilor art. 159 și 159 1 , art. 159 alin. (2) și art. 159 1 alin. (3) C. proc. civ. S-a apreciat, totodată, că în speță nu este vorba despre o procedură referitoare la executarea silită a unui titlu executoriu pentru a fi aplicabile prevederile din Norma B.N.R. invocată de Judecătoria Galați. Astfel, considerând că dosarul a fost declinat în mod greșit, dată fiind incidența art. 5 teza ultimă, art. 12 rap.

la art. 159 1 alin. (3) C. proc. civ., Judecătoria sector 5 a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Galați, instanța inițial învestită. Constatând intervenit conflictul negativ de competență, în baza art. 21 și 22 alin. (3) C. proc. civ. s-a trimis cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Înalta Curte constată că în cauză, competența de soluționare a cererii revine Judecătoriei sector 5, potrivit celor ce succed. Cererea dedusă judecății are ca obiect învestirea cu formulă executorie a biletului la ordin emis la data de 13 noiembrie 2009 de către SC G. SA Galați, scadent la 03 ianuarie 2012, pentru suma de 1.010,65 euro, cerere întemeiată pe prevederile art. 376 C. proc.

civ. și art. 61 alin. (1) și 106 din Legea 58/1934. Din punct de vedere material, competența este atribuită judecătoriei, sens în care prevede art. 106 alin. (1) rap. la art. 61 alin. (1) din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, lege specială aplicabilă în cauză, conflictul ivit între cele două instanțe privind competența teritorială în soluționarea cererii de învestire. Potrivit art. 106 rap. la art. 47 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin și după cum reiese și de la pct. 510 rap.

la art. 320 pct. b), c) și f) din Norma cadru nr. 6/1994 privind comerțul făcut de instituțiile de credit cu cambii și bilete la ordin, posesorul cambiei (sau biletului la ordin, pct. 320 fiind normă de trimitere și în cazul biletului la ordin), după cum reiese și din următoarele drepturi în ceea ce privește o cambie pe care debitorul cambial nu o onorează la scadență: - Să intenteze o acțiune cambială prin care să obțină o hotărâre judecătorească asupra cambiei neplătite la scadență; - Să procedeze la executarea cambială. „Pe baza cambiei ajunse la scadență și neplătită de debitorul cambial, posesorul acesteia poate cere judecătoriei învestirea ei cu formulă executorie (pct. 320 lit. c). Odată ce cambia a fost învestită cu formulă executorie, posesorul ei va putea proceda la îndeplinirea formalităților de executare, pe toată perioada de timp cât dreptul său nu a fost prescris.

(..). Procedura de executare silită se va efectua de judecătoria în a cărei rază se află locul de plată al cambiei (pct. 320 pct. f).” Astfel cum rezultă fără dubiu din cererea adresată Judecătoriei Galați, SC M.B.R.L.I. SA (creditor) nu a optat pentru intentarea unei acțiuni prin care să obțină o hotărâre judecătorească asupra biletului la ordin neonorat la termen, ci a optat pentru executarea silită a acestui titlu de credit și instrument de plată pe care debitoarea sa SC G. SA i l-a emis, și al cărui beneficiar este (biletul la ordin din cauză). Or, învestirea cu formulă executorie reprezintă tocmai formalitatea prealabilă declanșării efective a procedurii executării silite, astfel că, cererea de învestire va trebui adresată judecătoriei în raza căreia urmează a se realiza executarea silită însăși, procedură ce va fi realizată de judecătoria în a cărei rază se află locul de plată al biletului la ordin, astfel cum pct. 320 lit. f) din Norma cadru a B.N.R.

nr. 6/1994 dispune în mod expres. Ca atare, norma citată consacră o competență teritorială exclusivă, ceea ce se circumscrie unei norme de competență absolută, de ordine publică conform art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., ce poate fi invocată și din oficiu la prima zi de înfățișare, astfel cum art. 159 1 alin. (2) C. proc. civ. dispune. Înalta Curte constată că Judecătoria sector 5 a calificat această excepție ca fiind una de ordine privată, cenzurând, cu depășirea normelor de procedură, raționamentul primei instanțe învestite (Judecătoria Galați), în condițiile în care nu era instanță de control judiciar. În plus, astfel cum s-a arătat, incidența dispozițiilor art. 5 și 10 pct. 3, cu atragerea incidenței art. 12 C. proc.

civ. (în ce privește alegerea instanței dintre una sau mai multe instanțe deopotrivă competente), nu poate fi reținută în etapa execuțională, procedura executării silite (în principiu, ulterioară - excepțiile privesc situația altor titluri executorii decât hotărârile judecătorești, dar întotdeauna distinctă de etapa jurisdicțională), având norme proprii atât de competență materială, cât și de competență teritorială. Cât timp creditorul SC M.R.L.I. SA nu a optat pentru formularea unei cereri de chemare în judecată potrivit art. 109 C. proc. civ., posibilitatea care exista la îndemâna sa, astfel cum se prevede în mod explicit la art. 106 rap. la art. 47 din Legea nr. 58/1934, precum și la pct. 320 lit. b) prima teză din Norma-cadru B.N.R.

nr. 6/1994, prin soluționarea căreia să tindă la obținerea unei hotărâri judecătorești, ci a ales modalitatea alternativă a învestirii cu formulă executorie a biletului la ordin, în mod cert trebuiau observate regulile de competență corespunzătoare acestei etape execuționale, atât pentru determinarea competenței materiale, dar și a celei teritoriale. Cum în această materie este prevăzută o normă de competență teritorială exclusivă, cea de la locul plății biletului la ordin, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii de învestire cu formulă executorie în favoarea Judecătoriei sector 5.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 5 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2012. Procesat de GGC - AS