ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 314/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 314/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița sub numărul x/190/2018, petenta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier - ISCTR, anularea Procesului-verbal de contravenție nr. x/19.02.2018 întocmit de I.S.C.T.R. Inspectoratul Teritorial nr. 8 Sibiu și înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment.
În motivarea acțiunii, petenta a susținut că fapta contravențională a fost săvârșită prin omisiunea unuia dintre angajați care nu a transmis în formularul electronic disponibil pe site-ul A.R.R. situația conducătorului auto B., însă acesta a fost înregistrat în REVISAL.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin Sentința civilă nr. 1682 din data de 14 iunie 2018 a Judecătoriei Bistrița s-a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de intimatul ISCTR cu privire la soluționarea plângerii contravenționale formulate de petenta A. S.R.L. și, în consecință, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.
În motivarea soluției, Judecătoria Bistrița a reținut că prin procesul-verbal de contravenție, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 4000 RON pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 4 pct. 28 din H.G. nr. 69/2012, iar potrivit mențiunilor din cuprinsul procesului-verbal, contravenția reținută în sarcina petentului a fost săvârșită pe raza localității Vestem, județul Sibiu.
2.2. Prin Sentința civilă nr. 4957 din data de 01 noiembrie 2018 a Judecătoriei Sibiu s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sibiu, invocată de instanță din oficiu, și s-a declinat competența soluționării cauzei civile formulate de petenta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimatul I.S.C.T.R., în favoarea Judecătoriei Bistrița.
Constatând ivit conflict negativ de competență, s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut că subiectul calificat al contravenției constatate este societatea în cauză, iar fapta constă într-o omisiune, respectiv o inacțiune, iar nu într-un act comisiv, într-o acțiune. Or, faptele săvârșite prin omisiune se consumă în momentul în care obligația trebuia a fi executată, dar nu a fost îndeplinită, respectiv în locul în care societatea, subiect activ, își are sediul.
Așadar, locul săvârșirii contravenției este locul unde petenta ar fi trebuit să facă demersurile pentru intrarea în legalitate.
Având în vedere diferența dintre locul săvârșirii faptei și locul constatării faptei, precum și faptul că locul săvârșirii faptei omisive este sediul A. S.R.L., instanța a reținut că, în speța dedusă judecății, competența teritorială trebuie a fi stabilită în funcție de sediul acesteia.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.
Petenta a învestit instanța cu plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a săvârșirii contravențiilor prevăzute de art. 4 pct. 28 din H.G. nr. 69/2012 privind stabilirea încălcărilor cu caracter contravențional ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 și ale O.G. nr. 27/2011, cu modificările și completările ulterioare.
Conform art. 4 pct. 28 din H.G. nr. 69/2012:
"Art. 4 - Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni:
nerespectarea de către operatorul de transport rutier/întreprinderea de transport rutier în cont propriu a obligației de a transmite Autorității Rutiere Române - A.R.R., prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării."
H.G. nr. 69/2012 nu conține o normă derogativă de competență a judecării plângerilor contravenționale, ci face trimitere la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, prin art. 59, potrivit căruia:
"Contravențiilor prevăzute le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare."
Astfel fiind, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 32 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, potrivit cărora competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Față de dispozițiile legale a căror încălcare a fost constatată prin procesul-verbal de contravenție contestat, se reține că fapta contravențională reținută în sarcina petentei este faptă omisivă, săvârșită la sediul operatorului de transport care, în sensul art. 4 pct. 28 din H.G. nr. 69/2012, nu a respectat obligația de a transmite Autorității Rutiere Române - A.R.R., prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situația conducătorilor auto angajați, în termen de cel mult 15 zile de la apariția modificării.
În raport cu aspectele expuse, locul săvârșirii contravenției nu este locul în care a fost oprit și verificat în trafic angajatul societății, ci sediul societății petente situat în localitatea Șieu-Odorhei, jud. Bistrița-Năsăud, aflat în raza de competență a Judecătoriei Bistrița.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistrița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta A. S.R.L. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul Transportului Rutier în favoarea Judecătoriei Bistrița.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2019.
Procesat de GGC - NN