ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 440/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Procedura în fața primei instanțe

Cadrul procesual

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, la data de 08.11.2016, sub nr. x/2016, reclamantul Orașul Roznov, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu, a solicitat anularea adresei nr. x/2016, a actului administrativ nr. x/14.10.2016, constatarea faptului că reclamantul nu trebuie să restituie sumele menționate în adresa x/19.07.2016, obligarea pârâtei să dea curs și ultimei cereri de tragere înregistrată sub nr. x, achitarea sumei de 1.360.758 RON în favoarea reclamantului precum, și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

În dosarul nr. x, la data de 18.08.2017 a fost înregistrată cererea de intervenție principală formulată de intervenientul A. S.R.L. în contradictoriu cu Orașul Roznov, cu Administrația Fondului pentru Mediu și cu B. S.R.L., prin care a solicitat obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 506.356,44 RON reprezentând contravaloare lucrări, a sumei de 200.000 RON reprezentând daune - interese și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, A. S.R.L. a arătat că a participat la licitația organizată de Orașul Roznov pentru a executa împreună cu B. S.R.L. obiectivul Înființare rețea de canalizare și stație de epurare ape uzate în satul Chintinici, orașul Roznov. Cele două societăți contractante au executat în bune condiții tehnice obiectivul și au încasat parțial contravaloarea lucrărilor, cu excepția ultimei tranșe ce revenea intervenientului, în valoare de 506.356,44 RON. Deși s-a întocmit proces-verbal la terminarea lucrărilor, fără obiecțiuni, iar potrivit clauzelor contractuale plata trebuia făcută în 5 zile de la încasarea banilor de la finanțator (Administrația Fondului pentru Mediu), până în prezent nu a fost făcută plata, ceea ce a provocat starea de insolvență a societății, precum și un prejudiciu de imagine.

Administrația Fondului pentru Mediu, de care depinde efectiv plata sumei de 506.356,44 RON, speculează înscrierea eronată a numărului unei facturi emise de B. S.R.L., precum și întârzierea în înregistrarea facturii în contabilitatea Orașului Roznov, deși atât beneficiarul, cât și executantul au remediat erorile și au dat explicațiile necesare.

Astfel, A. S.R.L. a precizat că pe calea intervenției principale înțelege să solicite pentru sine o parte din pretențiile ce formează cererea principală. Contractul de finanțare dintre C. și Orașul Roznov trebuie interpretat și executat cu bună - credință. Acest contract de finanțare este opozabil terților potrivit art. 1281 C. civ., terți putându-se prevala de efectele contractului. Contractul de finanțare are pentru executant caracterul stipulației pentru altul, în care promitent este C., stipulant este Orașul Roznov, iar terții în favoarea cărora s-a făcut stipulația sunt executanții. Potrivit art. 1284 alin. (2) C. civ., beneficiarul stipulației dobândește dreptul de a cere direct promitentului executarea prestației.

Cât timp restul de plată cuvenit intervenientului este dependent de efectuarea plății de către pârâta C., aceasta din urmă are o culpă proprie ce a generat dezastrul financiar al A. S.R.L.. Prin urmare, trebuie obligată direct la plată către executant, deși nu există un contract direct încheiat aceasta.

În drept a invocat dipozițiile art. 61, art. 62 și art. 69 din C. proc. civ.

Hotărârea instanței de fond

Curtea de Apel Bacău, prin încheierea din 12 decembrie 2017, a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție principală formulată de A. S.R.L. și prin administrator judiciar D. S.P.R.L și a acordat termen pentru judecarea cauzei la data de 09 ianuarie 2017, ora 10:00, D7, pentru când părțile au termen în cunoștință.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că intervenția este principală când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta, astfel că pentru a putea stabili legătura dintre cererea de intervenție și cererea principală, instanța va analiza obiectul celor două cereri.

Instranța a treținut că prin cererea principală reclamantul Orașul Roznov a formulat contestație împotriva actelor administrative nr. x/19.07.2016 și x/14.10.2016 emise de Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând anularea acestor acte, constatându-se că nu trebuie să restituie sumele indicate în adresa nr. x/2016. De asemenea, reclamantul a solicitat să fie obligată pârâta să dea curs ultimei cereri de tragere nr. x/11.09.2015, adică să achite suma de 1.360.758 RON.

Prin cererea reconvențională, pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a solicitat obligarea reclamantului - pârât Orașul Roznov la plata sumei de 1.351.000,90 RON plus dobânda legală, reprezentând sume avansate în baza contractului de finanțare.

Cu alte cuvinte, litigiul principal dintre părțile originare se poartă în temeiul contractului de finanțare nr. x/22.03.2012 încheiat între Administrația Fondului pentru Mediu, în calitate de finanțator, și Orașul Roznov, în calitate de beneficiar, instanța urmând a verifica dacă beneficiarul și-a îndeplinit corect obligațiile ce îi incumbă în temeiul acestui contract, iar pe cale de consecință dacă solicitarea finanțatorului de restituire a valorii deja finanțate este întemeiată. Orașul Roznov nu pretinde obligarea finanțatorului la plata vreunei sume, ci se opune cererii de restituire formulate de Administrația Fondului pentru Mediu (solicitând implicit și constatarea caracterului nejustificat al refuzului finanțatorului de a onora ultima cerere de tragere).

Pe de altă parte, A. S.R.L. pretinde contravaloarea unor lucrări despre care afirmă că le-a executat (împreună cu B. SRL) în folosul beneficiarului Orașul Roznov în temeiul contractului de lucrări nr. x/18.07.2012.

Instanța a constatat că pretențiile formulate de intervenient nu pot fi considerate ca reprezentând o parte din pretențiile din cererea principală, așa cum se motivează în cererea de intervenție. Deși există o legătură între executarea contractului de lucrări și executarea contractului de finanțare, această legătură nu poate fi interpretată ca fiind o strânsă legătură (în înțelesul art. 61 C. proc. civ.) ce justifică formularea unei cereri de intervenție principală în prezentul dosar.

Nici pretențiile pe care intervenientul le întemeiază direct pe contractul de finanțare nu pot fi cercetate împreună cu cererea principală, întrucât chestiunea stabilirii persoanei care trebuie să suporte contravaloarea lucrărilor executate de A. S.R.L. este subsecventă lămuririi chestiunii privind temeinicia actelor administrative contestate de reclamant.

Mai mult, prin cererea de intervenție se încearcă atragerea în proces a unui nou pârât, B. S.R.L., ce nu are calitatea de parte în litigiul inițial, chestiune ce depășește limitele intervenției reglementate de art. 61 - 62 C. proc. civ.

Calea de atac execitată

Împotriva încheierii din 12 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a III-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de apel intervenianata S.C. A. S.R.l prin administrator provizoriu judiciar D. S.R.L,, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 64 alin. (4) C. proc. civ.

În motivarea cererii formulate se arată, în esență, că respingerea cererii este netemeinică și nelegală întrucât instanța nu a observat că cererea de intervenție are legătură cu prezenta cauză întrucât interveninata trebuie să primească suma de 506.356,44 RON din cei 1,360.758 RON ce fac obiectul ultimei cereri de tragere. Apelanta solicită admiterea cererii de apel, casarea în tot a încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție în cauză, reținerea cauzei spre judecare și admiterea cererii de intervenție.

Arată apelanta că, în această situație, încheierea de ședință este nulă de drept, deoarece instanța a încălcat termenele prevăzute de art. 64 alin. (4) C. proc. civ.

Subliniază apelanta că instanța nu a luat în considerare probele depuse în susținerea cererii de intervenție și nu s-a pronunțat cu privire la acestea, iar probele dovedeau interesul său în cauză, în susținerea argumentelor sale de a pretinde pentru sine incompatibilitatea care este contestată în dosar.

Cererea de apel a fost recalificată drept cerere de recurs având în vedere conținutul Procesului-verbal al ședinței din 28 octombrie 2013 a Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care au decis că, întrucât calea de atac a apelului este incompatibilă cu specificul materiei contenciosului administrativ, cauzele având ca obiect cereri de apel formulate în temeiul dispozițiilor noului C. proc. civ. împotriva hotărârilor pronunțate în primă instanță de curțile de apel, ca instanțe de contencios administrativ, se califică și se vor înregistra ca cereri de recurs.

Recurenta deși nu invocat în susținerea recursului declarat niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., se apreciază că argumentele prezentate în susținerea recursului promovat se pot încadra în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu a depus întâmpinare la cererea de recurs formulată prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza și încheierea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 12 decembrie 2017 cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție în interes propriu formulată de petenta A. S.R.L., instanța a respins-o ca inadmisibilă, apreciind că, așa cum a fost aceasta formulată de intervenientă, nu sunt îndeplinite cerințele pentru admisibilitatea acesteia, în principiu, prevăzute de dispozițiile art. 62 alin. (1) C. proc. civ.

Așa cum s-a menționat în practicaua prezentei decizii obiectul cauzei cu care a fost investită instanța de fond este o acțiune care derivă din contractul de finanțare neramburabilă nr. x/22.03.2012 încheiat între Administrația Fondului pentru Mediu, în calitate de finanțator, și Orașul Roznov, în calitate de beneficiar.

Este de menționat că intervenția este principală când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecății sau un drept strâns legat de acesta art. 60 alin. (2) C. proc. civ.

Întrucât prin intervenția principală, terțul poate invoca un drept propriu, fără a fi necesar să existe identitate între dreptul pretins de terț și dreptul ce formează obiectul cererii de chemare în judecată, se pune tocmai în evidență ipoteza că este vorba de o acțiune veritabilă, dar pentru faptul că trebuie îndeplinită și condiția interesului terțului, a fost calificata ca o acțiune civilă specială.

Mai mult decât atât, între cele două cereri și anume cererea inițială și intervenția principală trebuie să existe o strânsa legătură de conexiune, impusă de de dipozițiile mai sus-menționate și are în esență, să justifice rezolvarea împreună a acestora.

De aceea în contextul analizei admisibilității cererii de intervenție, instanța verifică dacă între cele doua cereri exista acestă legătură plecând de la dreptul subiectiv pretins de părțile din proces și de intervenienți deopotrivă.

Astfel, dreptul pretins de către reclamant prin cererea principala vizează contractul de finanțare neramburabilă nr. x/22.03.2012 încheiat între Administrația Fondului pentru Mediu, în calitate de finanțator, și Orașul Roznov, în calitate de beneficiar.

Prin cererea de intervenție formulată în cauză de interveninata A. S.R.L. pretinde contravaloarea unor lucrări despre care afirmă că le-a executat (împreună cu B. SRL) în folosul beneficiarului Orașul Roznov în temeiul contractului de lucrări nr. x/18.07.2012.

Or, văzând și configurația juridică a cererii principale, pretențiile concrete invocate de către reclamantă și starea de fapt dedusă judecății, o astfel de concluzie este justificată.

În acest context, este evident faptul că Încheierea instanței de fond este temeinică și legală.

Nu în ultimul rând, în speță, Înalta Curte constată că cererea de intervenție în interes propriu formulată de petentă a fost respinsă la fond ca inadmisibilă astfel că, analizând doar admisibilitatea cererii, se reține că nu sunt îndeplinite ipotezele reglementate de art. 61 alin. (2) C. proc. civ., astfel că este corectă soluția instanței de fond.

Cu alte cuvinte soluția instanței în sensul reținerii că intervenienta nu a justificat un interes propriu, legitim, actual, concret de a interveni în proces este corectă.

Prin urmare, pentru a fi admisibilă cererea de intervenție, fie trebuie să existe o identitate de drepturi pretinse, fie între cele două drepturi să existe o strânsă legătură suficientă pentru a justifica rezolvarea împreună a celor două cereri.

În concluzie, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și urmează să dispună, în temeiul art. 496 din acest act normativ, respingerea recursului, ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de intervenientul S.C. A. S.R.l prin administrator provizoriu judiciar D. S.R.L împotriva încheierii din 12 decembrie 2017 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 februarie 2018.