ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 430/2018
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 430/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 10.02.2015, ulterior completată, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională De Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 5 a Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, a contestat Decizia nr. 181 emisă la data de 28.06.2013 de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, solicitând anularea actelor fiscale contestate, respectiv Decizia de impunere nr. x privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală emisă în baza Raportului de Inspecție Fiscală nr. x/30.10.2009 încheiat de către organele de inspecție fiscală din cadrul Administrației Finanțelor Publice Sector 5 București.
Pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității.
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 2665 din 20 octombrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în Reprezentarea Administrației Sector 5 A Finanțelor Publice și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, ca tardiv formulată.
Cererea de recurs
Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând ca temei în drept al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Apărările formulate în cauză
Intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați a depus întâmpinare la data de 15.01.2016.
Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus la dosar răspuns la întâmpinare la data de 29.01.2016.
II.Procedura derulată în recurs
Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 iunie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Prin încheierea de ședință din 10 octombrie 2017, completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de recurentul -reclamant și, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. a acordat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică.
Motivele de fapt și de drept care au stat la baza soluției
Recurenta a susținut că instanța de fond a interpretat și a aplicat în mod eronat dispozițiile O.G. nr. 92/32003 privind Codul de procedură Fiscală, care reglementează modalitatea de comunicare a actului administrativ fiscal și domiciliul fiscal al contribuabilului.
Astfel, la data formulării și înregistrării contestației la sediul A.N.A.F., respectiv 16.11.2009, sediul social al societății A. S.R.L. se afla în București, str. x nr. 2, bloc 29 bis, ap. 59.
Actele de control contestate, respectiv Decizia de Impunere nr. 271/30.10.2009 și Raportul de Inspecție Fiscală nr. x/30.10.2009 fiind emise de către Administrația Finanțelor Publice a sectorului 5, contestația a fost înregistrată la această entitate din cadrul A.N.A.F., care avea cunoștință despre sediul social al societății.
Soluționarea contestației a fost suspendată, potrivit Deciziei nr. 174/15.06.2010,în temeiul art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Pocedură Fiscală, față de împrejurarea că în cauză a fost dispusă începerea urmăririi penale împotriva administratorului societății, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 a evaziunii fiscale.
La data de 27.04.2012, sediul social a fost schimbat în București, Bd. x, mențiunea fiind înregistrată la O.R.C.T.B. sub nr. x De asemenea, la sediul Administrației Finanțelor Publice a sectorului 2 a fost depusă declarația 050, societatea îndeplinindu-și obligațiile legale privind înregistrarea noului sediu social.
Cu toate acestea, intimata D.G.R.F.P. Galați a dispus comunicarea Deciziei nr. 181/28.06.2013 la sediul social la care societatea nu mai funcționa din data de 27.04.2012, în str. x nr. 2, bloc 29 bis, ap. 59.
Ulterior, a dispus comunicarea deciziei prin publicitate, apreciind că în speță ar fi incidente dispozițiile art. 44 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură Fiscală.
Totodată s-a invocat și faptul că la data de 29.05.2013 a fost deschisă procedura insolvenței împotriva societății, notificarea privind deschiderea procedurii fiind publicată în Buletinul procedurilor de Insolvență nr. 10.428/12.06.2013.
Potrivit dispozițiilor Legii nr. 85/2006 (în vigoare la data deschiderii procedurii), toate actele privind societatea debitoare se îndeplinesc prin administratorul/lichidatorul numit de către instanță.
Intimata D.G.R.F.P. Galați avea obligația comunicării Deciziei nr. 181/28.06.2013 la sediul lichidatorului judiciar numit prin încheierea de deschidere a procedurii falimentului din data de 29.05.2013. Decizia contestată a fost comunicată prin poștă, la sediul social la care nu mai funcționa, la data de 15.07.2013, ulterior a fost afișată la sediul intimatei, la data de 17.07.2013, în mod evident după deschiderea procedurii și publicarea în Monitorul Procedurilor de Insolvență.
Recurenta își susține poziția raportat la excepția tardivității formulării contestației împotriva Deciziei nr. 181/28.06.2013 a ANAF - DGRFP Galați pe afirmația că nu există niciun text de lege care să instituie această obligație în sarcina contestatorului, singurele obligații legale fiind acelea de a înregistra noul sediu social la Oficiul Registrului Comerțului și la Administrația Finanțelor Publice, obligații pe care noi le-am îndeplinit.
În realitate, faptul înregistrării noului sediu la Oficiul Registrul Comerțului a Municipiului București și la Administrația Finanțelor Publice nu reprezintă o opozabilitate erga omnes a acestei modificări.
În speță între părți se derulao procedură de verificare, ce se finalizează cu o decizie de impunere ce eventual poate fi contestată la autoritatea superioară în procedura grațioasăiar apoi pe calea contenciosului administrativ, la instanța de judecată.
În cadrul acesteia, verificările și schimbul de înscrisuri s-au realizat cu reclamanta - recurentă indicând adrese din București, str. x nr. 2.
În aceste condiții, Decizia nr. 181/28.06.2013 emisă de intimata a fost comunicat la această adresă potrivit art. 44 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, prin poștă, cu confirmare de primire, prin adresa nr. x/2013, ulterior, fiind înapoiată cu mențiunea "lipsă domiciliu, avizat, expirat termen de păstrare" și nu cu mențiunea "destinatar mutat de la adresă".
Drept urmare, s-a procedat conform prevederilor art. 44 alin. (5) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, la comunicarea prin publicitate pe site-ul A.N.A.F. și la sediul D.G.F.P. Buzău, prin adresa nr. x/2013 și prin procesul-verbal de îndeplinire a procedurii nr. x/07.08.2013, înscrisuri depuse la dosar.
În mod corect instanța de fond a apreciat că există obligația contestatorului de a notifica schimbarea de adresă în raport de dispozițiile art. 206 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură fiscală, situația fiind practic similară cu cea prevăzută la art. 172 C. proc. civ.
Cât privește deschiderea procedurii insolvenței împotriva recurentei, și neîndeplinirea obligației de comunicare a Deciziei nr. 181/2013 a intimatei către lichidatorul judiciar, o astfel de problemă nu poate fi ridicată decât de către cel eventual prejudiciat, respectiv lichidatorul judiciar.
În concluzie, în mod legal și temeinic instanța de fond a admis excepția tardivității formulării acțiunii de către reclamantă.
Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs
Cum motivele de recurs invocate nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2665 din 20 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 februarie 2018.