ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 295/2018

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal la data de 24.04.2017, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, constatarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii de acreditare a Centralei Electrice A. pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, refuz exprimat prin adresele nr. x, nr. y/18.01.2017 și nr. z/21.03.2017, anularea acestor adrese și recunoașterea dreptului pretins, prin obligarea pârâtei la emiterea deciziei de soluționare favorabilă a cererii.

Prin sentința nr. 275/18.09.2017, Curtea de Apel Cluj a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată prin întâmpinare și a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, apreciind că aceasta este competentă teritorial exclusiv, în temeiul dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 9 alin. (5) din Legea nr. 123/2012 potrivit cărora "refuzul acordării unei autorizații sau licențe (….) poate fi atacat la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, în condițiile legii".

Prin sentința civilă nr. 4528 din data de 23 noiembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a fost declinată competența teritorială de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, cu motivarea că pricinii nu-i sunt aplicabile prevederile Legii nr. 123/2012 ci prevederile Legii nr. 220/2008, care nu cuprinde reguli speciale de competență. A mai reținut Curtea de Apel București că nu sunt aplicabile nici disp. art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007, nefiind atacată în cauză o decizie/un ordin a Președintelui ANRE (act administrativ tipic). Obiectul cererii îl constituie constatarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii de acreditare a Centralei Electrice A. și recunoașterea dreptului pretins (act administrativ asimilat, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004).

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, s-a suspendat judecata și s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului.

II. Decizia ICCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a-VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

În cauză, s-a creat un conflict negativ de competență tipic, în sensul dispozițiilor art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, conform cărora:" există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces".

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ a Curții de Apel Cluj cu o acțiune ce are ca obiect refuzul nejustificat al A.N.R.E., exprimat cu exces de putere, de soluționare a cererii sale de acreditare a Centralei Electrice A., pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, cu consecința anulării adreselor de răspuns emise de autoritate și obligării pârâtei Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei la emiterea deciziei de soluționare a cererii de acreditare pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal."

Natura juridică de act administrativ asimilat este expres menționată de dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, atât în cazul nesoluționării în termenul legal a unei cereri cât și în cazul refuzului nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Acțiunea în contencios administrativ îndreptată împotriva refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri referitoare la un drept sau la un interes legitim urmează regulile de competență aplicabile în cazul atacării actului administrativ tipic.

Or, competența teritorială de soluționare a cererilor îndreptate împotriva ordinelor și deciziilor președintelui A.N.R.E., în exercitarea atribuțiilor sale, este reglementată de dispozițiile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007.

Conform dispozițiilor art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007, versiune consolidată la data de 31.07.2013:

"Ordinele și deciziile emise de președinte în exercitarea atribuțiilor sale pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel București, în termen de 30 de zile de la data publicării acestora în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv de la data la care au fost notificate părților interesate."

Cererea de chemare în judecată are ca obiect constatarea refuzului nejustificat al Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei de soluționare a cererii de acreditare a Centralei Electrice A. pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, iar actul prin care se soluționează cererea de acordare este, conform dispozițiilor Legii nr. 220/2008, coroborate cu dispozițiile Ordinului A.N.R.E. nr. 48/2014, Decizia președintelui A.N.R.E.

În concluzie, Înalta Curte reține că art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007 stabilește competența de soluționare a cererilor având ca obiect anularea ordinelor și deciziilor emise de Președintele A.N.R.E., emise în exercitarea atribuțiilor sale și se aplică și în privința cererilor având ca obiect refuzul nejustificat de emitere de către Președintele A.N.R.E. a unui ordin sau a unei decizii, în exercitarea atribuțiilor sale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel București, secția a-VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta societatea A. S.A. și pe pârâta AUTORITATEA NAȚIONALĂ DE REGLEMENTARE ÎN DOMENIUL ENERGIEI, în favoarea Curții de Apel București, secția a-VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2018.