ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6137/2021

Ședința publică din data de 7 decembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21 martie 2018, pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naționala de Reglementare în Domeniul Energiei, Direcția Generala Eficiență în Domeniul Producerii, Transportului, Distribuției și Furnizării Energiei ("ANRE"), a solicitat:

(i) anularea adresei nr. x/16.10.2017, prin care a fost respinsă cererea nr. x/28.12.2016 privind acreditarea Etapei a II-a din Centrala Electrică Fotovoltaică Darova, pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi;

(ii) anularea deciziei nr. 78646/20.11.2017 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă nr. x/13.11.2017, formulată de reclamantă împotriva soluției de respingere a cererii privind acreditarea etapei a II-a din Centrala Electrică Fotovoltaică Darova, pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi;

(iii) admiterea cererii nr. x/28.12.2016 privind acreditarea Etapei a II-a din Centrala Electrică Fotovoltaică Darova, pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi;

(iv) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.

Prin sentința civilă nr. 4853 din 26 noiembrie 2018, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis excepția inadmisibilității cererilor privind anularea adresei nr. x/16.10.2017 și deciziei nr. 78646/16.10.2017, și, în consecință, a respins aceste cereri, ca inadmisibile;

(ii) a respins excepția inadmisibilității cererii de admitere a cererii nr. x/28.12.2016, ca nefondată;

(iii) a respins cererea de admitere a cererii nr. x/28.12.2016, de acreditare a Etapei a II-a din Centrala Electrică Fotovoltaică Darova, pentru aplicarea sistemului de promovare prin certificate verzi, ca nefondată, în cauza privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naționala de Reglementare în Domeniul Energiei, Direcția Generala Eficiență în Domeniul Producerii, Transportului, Distribuției și Furnizării Energiei.

Împotriva sentinței civile nr. 4853 din 26 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

În motivarea recursului, reclamanta a susținut că instanța de fond a interpretat greșit normele din Regulamentul de acreditare a producătorilor de energie electrică, aprobat prin Ordinul nr. 48/2014, ANRE precum și prevederile art. 3 din Legea nr. 220/2008, fără a avea în vedere Directiva Comisiei Europene C(2011) 4938 și răspunsurile Comisiei Europene venite prin intermediul Consiliului Concurenței.

O primă critică invocată vizează faptul că instanța de fond a apreciat că nu erau îndeplinite două condiții, prevăzute în Regulamentul de acreditare ANRE respectiv, documentația de acreditare nu era completa și licența de producere a energiei electrice produse de societate nu era modificată, instanța de fond făcând trimitere doar la art. 8 al Regulamentului de acreditare ANRE, ignorând Directiva C(2011) 4938. Mai mult, în ceea ce privește răspunsul Consiliului Concurentei, instanța de fond apreciază ca nu are nici o relevanta, deși aceasta instituție este autoritatea care reglementează ajutorul de stat și decide dacă într-un caz sau altul a existat sau nu ajutor de stat.

Sub acest aspect, arată recurenta, norma prevăzută la pct. 9 din Directiva Comisiei Europene C(2011) 4938, arată c singura condiție pentru a intra în schema de certificate verzi, este punerea in funcțiune (PIF) până la data de 31.12.2016, fără ca această normă legală să facă distincție între acreditare preliminară sau acreditare finală. In acest sens, este și interpretarea art. 15 al (2) din Regulamentul de acreditare ANRE care prevede faptul că "în cazul producătorilor de E-SRE, care dețin grupuri/centrale electrice de producere a E-SRE... care au beneficiat de certificate verzi, în baza unor/unei decizii de acreditare/acreditare preliminară/acreditare temporara emise de ANRE, duratele de aplicare prevăzute la alin. (1) se diminuează corespunzător cu perioada in care aceștia au beneficiat de certificate verzi"

Ori textul de lege mai sus menționat, arată că exista posibilitatea acordării de certificate verzi înaintea acreditării finale, și astfel se recunoaște o continuitate în funcționare de la momentul punerii în funcțiune până la momentul acreditării finale, acestea rămânând în continuare eligibile pentru a beneficia de sistemul de certificate verzi.

Susține recurenta că în mod greșit instanța de fond, a apreciat că, dat fiind că abia la data de 26.01.2017 prin Decizia ANRE nr. 69, s-a modificat licența 1883 prin includerea și a etapei a II-a Darova în Condițiile specifice anexate licenței nr. 1883, și astfel, din cauză că procesul de acreditare nu a fost realizat până la data de 31.12.2016, reclamanta nu mai poate fi inclusă în sistemul de certificate verzi, fără a fi avută în vedere corelarea art. 3 (4) din Legea nr. 220/2008 cu punctul nr. 9 și 12 din Directiva Comisiei Europene. Sub acest aspect, este deosebit de relevant, punctul de vedere al Consiliului Concurenței care vine de fapt să explice și să clarifice ce a urmărit Comisia Europeană prin Directiva menționată.

O altă critică adusă hotărârii instanței de fond constă în faptul că nu a luat în considerare comunicările făcute de Consiliul Concurenței, comunicări, la care chiar compartimentul juridic al pârâtei a achiesat. Apreciază, că aceste comunicări, pe lângă faptul că vin să explice punctul de vedere al Comisiei Europene sunt și probe în dosar.

Referitor la aceste comunicări, în răspunsul Consiliului Concurentei exprimat prin adresa nr. x/09.03.2017 se expun 3 cazuri care pot face obiectul analizei, reclamanta regăsindu-se în unul dintre acestea, rezultând că singura condiție pentru a putea beneficia de sistemul de Certificate verzi (CV) și pentru a doua etapa era, ca instalația sa fie pusa în funcțiune, situație în care se regăsește reclamanta care a pus in funcțiune etapa a II-a la data de 19.12.2016.

Un alt argument susbsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. vizează greșita admitere a excepției inadmisibilității privind anularea adresei nr. x/16.10.2017 și a deciziei nr. 78646/20.11.2017, câtă vreme aceste acte sunt acte administrative.

Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimata-pârâtă ANRE a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Reclamanta a invocat aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producției de energie din surse regenerabile, în privința realizării obiectivului Construire parc fotovoltaic Darova și racordare la SEN, obiectiv ce urma să parcurgă 3 etape distincte, la finalizarea fiecăreia dintre acestea Autoritatea Naționala de Reglementare in Domeniul Energiei urmând să emită certificatele verzi corespunzătoare, în conformitate cu dispozițiile Ordinului ANRE nr. 48/2014.

Astfel, în cursul anului 2015 reclamanta a finalizat Etapa I a centralei fotovoltaice, conform procesului-verbal de recepție a punerii în funcțiune nr. x/12.11.2015, etapă pentru care a obținut licența de exploatare nr. 1883/2016, conform prevederilor Legii nr. 132/2012.

Pentru Etapa a II a, a cărei finalizare s-a realizat în opinia reclamantei la 19.12.2016, a fost întocmit procesul-verbal de punere in funcțiune nr. x/19.12.2016, fiind depusă totodată și documentația nr. 90823/28.12.2016 aferentă obținerii deciziei de acreditare a acestei etape.

Prin scrisoarea nr. 34337/12.05.2017 pârâta ANRE îi comunică reclamantei că cererea de acreditare nr. x/28.12.2016 nu poate fi soluționată favorabil, motivat de faptul că documentația depusă pentru obținerea acreditării nu a fost completă la data de 03.01.2017(aceasta fiind data limită prevăzută de art. 3 alin. (3) din Legea nr. 220/2008, în condițiile în care ziua de 31.12.2016 a fost declarată zi nelucrătoare). Din corespondența purtată între părți anterior transmiterii refuzului de acordare a acreditării, rezultă că la data de 03.01.2017 reclamanta nu depusese licența de exploatare aferentă etapei a II a și documentele de achiziție pentru echipamente utilizate.

Refuzul soluționării favorabile a cererii de acreditare a fost confirmat ulterior și prin scrisoarea ANRE nr. 52169/01.08.2017.

Critica recurentei reclamante vizând greșita interpretare și aplicare de către instanța de fond a dispozițiilor legale incidente prin prisma prevederilor europene, este nefondată.

Legea nr. 220/2008 instituie sistemul de promovare a energiei electrice produse din surse regenerabile de energie iar potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (3) sistemul de promovare se aplică producătorilor pentru energia electrică produsă din surse regenerabile, inclusiv pentru energia electrică produsă pe perioada de probă, în baza deciziei de acreditare emise de ANRE potrivit prevederilor art. 6 alin. (6), dacă punerile în funcțiune, respectiv retehnologizările de grupuri/centrale se realizează până la sfârșitul anului 2016.

Prevederile art. 6 alin. (6) din Legea nr. 220/2008 reglementează atributul ANRE de a acredita grupurile/centralele electrice care beneficiază de schema de promovare prin certificate verzi, în temeiul Regulamentului de acreditare a producătorilor de energie electrică din surse regenerabile de energie pentru aplicarea schemei de promovare.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Regulamentul de acreditare, în situațiile în care legea impune obligația obținerii licenței de exploatare comercială a capacității de producere a E-SRE, acreditarea se acordă de ANRE în condițiile prezentului regulament după obținerea de către solicitant a acestei licențe, pentru o perioadă care nu poate depăși durata de valabilitate a licenței.

Așadar, accesul unui producător de energie electrică din surse regenerabile în sistemul certificatelor verzi se realizează în baza deciziei de acreditare care se emite de către ANRE dacă sunt îndeplinite următoarele condiții prevăzute de lege:

- centrala să fie pusă în funcțiune până la sfârșitul anului 2016

- societatea să dețină licență de producere a energiei electrice

Recurenta invocă faptul că Decizia Comisiei Europene C(2011)4938 privind ajutorul de stat SA33134(2011/N)pentru România – certificate verzi pentru promovarea producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie, care a autorizat sistemul de promovare prin certificate verzi instituit prin Legea nr. 220/2008, coroborată cu adresele Consiliului Concurenței, impun o singură cerință anume aceea a punerii în funcțiune a obiectivului, celelalte două condiții prevăzute de Lege și Regulament, adăugând Deciziei în mod nepermis.

Înalta Curte reține că la pct. 6, 7 și 76 din Decizia Comisiei Europene se prevede că:

"6. Temeiul juridic este Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie. Schema de sprijin stabilită de Legea 220/2008 (astfel cum a fost modificată) este un sistem de promovare prin certificate verzi, în temeiul căruia sunt eliberate certificate verzi producătorilor de energie electrică din surse regenerabile, furnizorilor de electricitate fiindu-le impusă obligația (printr-o cotă obligatorie) de a achiziționa certificate verzi.

Așadar, Decizia Comisiei Europene se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 220/2008 pe care le analizează și le validează ca fiind conforme, așa încât nu poate fi reținută susținerea recurentei că acestea, ar adăuga prevederilor europene prin impunerea unor condiții restrictive suplimentare. De altfel, această ipoteză nici nu ar fi posibilă în contextul în care dispozițiile interne sunt anterioare celor europene.

Totodată, în Decizia Comisiei Europene se prevede la pct. 9 că "Durata măsurii notificate este până la 31 decembrie 2016, care este data limită până la care noii beneficiari vor putea intra în sistem" iar la pct. 12 se precizează că "Beneficiarii sunt instalațiile care produc energie din surse regenerabile de energie și biomasă".

Așadar, din coroborarea prevederilor punctului 9 cu cele ale punctului 12 din Decizie rezultă că sistemul de sprijin prin certificate verzi se aplică beneficiarilor producători de energie electrică din surse regenerabile, pentru centralele/grupurile/instalațiile care au intrat în sistemul de sprijin prin certificate verzi până la 31 decembrie 2016.

Or, în dezacord cu argumentele recurentei, Inalta Curte apreciază că cerința ca producătorii să fi intrat în sistemul de sprijin până la 31 decembrie 2016, la care se referă Comisia Europeană, nu echivalează cu impunerea de către Comisie a unicei condiții ca centrala să fi fost pusă în funcțiune până la finalul anului 2016.

Astfel cum s-a arătat anterior, Decizia Comisiei Europene s-a întemeiat pe prevederile Legii nr. 220/2008. Or legea dispune neechivoc că pentru intrarea în sistem nu este suficientă punerea în funcțiune a centralei ci, este necesară și obținerea licenței de exploatare și ulterior a deciziei de acreditare a acesteia.

În acest context, în cauză, sunt necontestate două aspecte, și anume că reclamanta A. S.R.L. a completat documentația de acreditare cu copia facturii fiscale care demonstrează achiziționarea panourilor fotovoltaice din etapa a II-a din CEF Darova în data de 5.01.2017, ulterior datei limită de intrare în schema de certificate verzi (3.01.2017) și că, prin Decizia ANRE nr. 69/26.01.2017 urmare a solicitării înregistrată sub nr. x/03.01.2017, s-a procedat la includerea etapei a II-a, cu puterea electrică instalată de 0,48 MW în Condițiile specifice anexate licenței de exploatare nr. 1883/2016.

Așadar, deși recurenta reclamantă a prezentat pentru Etapa a II a a centralei electrice procesul-verbal de punerea în funcțiune nr. x/19.12.2016, acesta nu a fost însoțit de documentele care fac dovada achiziționării echipamentelor implementate și nici de licența de exploatare actualizată, cu capacitatea electrică aferentă acestei etape.

În aceste condiții, Înalta Curte constată întemeiată concluzia instanței de fond în sensul că nu se poate reține refuzul nejustificat al ANRE de a acorda acreditarea solicitată, având în vedere că la data de 3.01.2017 documentația era incompletă, nefiind întrunite condițiile emiterii de către ANRE a deciziei de acreditare în termenul legal stabilit pentru accesarea sistemului de promovare prin certificate verzi.

Nefondată este și opinia recurentei în sensul că dispozițiile art. 15 al (2) din Regulamentul de acreditare ANRE arată că există posibilitatea acordării de certificate verzi înaintea acreditării finale, și astfel se recunoaște o continuitate în funcționare de la momentul punerii în funcțiune până la momentul acreditării finale, acestea rămânând în continuare eligibile pentru a beneficia de sistemul de certificate verzi.

Aceasta pentru că, Legea nr. 220/2008 prevede la art. 3 alin. (4) că, În vederea aplicării sistemului de promovare stabilit prin prezenta lege, acreditarea centralelor electrice se poate face etapizat, pe măsura punerii în funcțiune a fiecărui grup electric individual din cadrul unei capacități energetice conținând mai multe astfel de grupuri electrice, caz în care perioada de aplicare a sistemului de promovare reglementat prin prezenta lege se va aplica diferențiat în funcție de momentul acreditării.

Or, este evident în opinia Inaltei Curți că o astfel de reglementare nu face altceva decât să confirme interpretarea conform căreia în situația unei capacități energetice conținând mai multe grupuri electrice, acreditarea se realizează pentru fiecare dintre acestea, etapizat, în raport de momentul punerii în funcțiune, și în consecință, intrarea în sistemul de certificate verzi operează diferit în raport de data acreditării și fără a opera vreo distincție între acreditarea preliminară și cea finală.

Totodată, constată instanța de control judiciar că adresele nr. x/09.03.2017 și nr. y/07.06.2017 emise de Consiliului Concurenței reprezintă corespondența acestei instituții cu pârâta intimată, conținând opinii exprimate de emitent, fără însă ca acestea să fie în măsură să producă efecte juridice cu privire la raportul juridic stabilit între reclamantă și pârâtă, instanța de fond reținând corect că, sub acest aspect, nu prezintă relevanță. Cu atât mai mult cu cât, din conținutul acestora, nu rezultă că ar exista vreo divergență evidentă între conduita pârâtei intimate și punctul de vedere al Consiliului Concurenței pe problema acreditării unor producători de energiei conform Legii nr. 220/2008.

În ceea ce privește modul de soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii în anulare a adresei nr. x/16.10.2017 și a adresei nr. x/20.11.2017 emise de pârâtă, Inalta Curte îl apreciază ca fiind judicios în condițiile în care aceste adrese nu pot fi considerate acte administrative tipice sau asimilate (refuz soluționare cerere), nu sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice. Aceste adrese reprezintă răspunsuri la solicitările reclamantei și fac parte, alături de corespondența electronică, din corespondența anterioară exprimării de către pârâta intimată a refuzului de a soluționa favorabil cererea de acreditare, astfel cum a fost transmis prin scrisoarea nr. 34337/12.05.2017.

Având în vedere aceste considerente, apreciind că, în raport de criticile invocate nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se va respinge recursul declarat ca nefondat, în baza prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 4853 din 26 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 decembrie 2021.