ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3367/2022

Cadrul procesual Prin cererea înregistrată sub nr. x/2016, la data de 04.05.2016, pe rolul Curții de Apel București - SCAF, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, a solicitat anularea Ordinului președintelui ANRDR nr. 5/26.02.2016 și a Listei operatorilor economici cu obligație de achiziție de CV și nr. de CV necesare pentru îndeplinirea cotei obligatorii de CV pentru anul de analiză 2015, publicată pe site-ul pârâtei la data de 02.03.2016. Ulterior reclamanta a formulat cerere adițională, solicitând citarea ca pârât și a B. S.A., acesta fiind menționat în cuprinsul Ordinului atacat, pentru opozabilitatea hotărârii. Prin sentința civilă nr. 3661/21.11.2016 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2016 s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B. S.A., s-a admis excepția tardivității și a fost respinsă acțiunea ca tardiv formulată, constatând instanța că ordinul contestat are caracterul unui act administrativ cu caracter individual. Prin decizia civilă nr. 3214/7.07.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016, au fost admise recursurile, s-a casat sentința civilă nr. 3661/21.11.2016 cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare. Instanța de recurs a reținut, pe de o parte, caracterul de act normativ al ordinului atacat și, pe de altă parte, greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B. S.A.. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 14.10.2020, sub nr. x/2016*.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 27 din 8 februarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal – veche în dosarul nr. x/2016, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta B., și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A. S.A. ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. A fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată către pârâta B. în cuantum de 5.000 RON, reprezentând onorariu apărător redus conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. A fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei. Au fost anulate Ordinul Președintelui ANRE nr. 5/26.02.2016 și Lista operatorilor economici cu obligație de achiziție de certificate verzi și numărul de certificate verzi necesare pentru îndeplinirea cotei obligatorii de achiziție de certificate verzi pentru anul 2015.

Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recutate, rejudecarea cauzei și respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. În motivarea recursului, a arătat în esență că instanța de fond, în mod greșit și cu interpretarea eronată a dispozițiilor Legii nr. 220/2008 și ale H.G. nr. 495/2014, precum și cu ignorarea prevederilor Deciziei C(2014) 7287/15.10.2014, a reținut că exceptarea este anuală.

Apărările intimatelor 4.1 Intimata-reclamantă C. S.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. 4.2 Intimatul-pârât Operatorul Pieței de Enegie Electrică și Gaze Naturale – B. S.A. a depus un răspuns la dosar, arătând că Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit prin decizia nr. 3214/07.07.2020 faptul că nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Prin recursul formulat împotriva sentinței civile nr. 27/08.02.2021, ANRE nu a criticat soluția instanței de fond referitoare la lipsa calității procesuale pasive, astfel că, în opinia sa, soluția de admitere a excepției este definitivă.

Alte aspecte procesuale La termenul de judecată din 26 mai 2022, Înalta Curte a admis cererea formulată de către intimatul-pârât Operatorul Pieței de Enegie Electrică și Gaze Naturale – B. S.A. și a dispus scoaterea acestuia din cauză. La același termen de judecată, intimata-reclamantă a depus note de ședință prin care a invocat excepția lipsei de interes a recursului. II. Soluția instanței de recurs Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes în susținerea recursului, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Reclamanta A. S.A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, a solicitat anularea Ordinului Președintelui ANRDR nr. 5/26.02.2016 și a Listei operatorilor economici cu obligație de achiziție de CV și nr. de CV necesare pentru îndeplinirea cotei obligatorii de CV pentru anul de analiză 2015, publicată pe site-ul pârâtei la data de 02.03.2016. Înalta Curte reține că prin sentința nr. 2558/2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel București a dispus anularea ordinului ANRE nr. 5/2016. Prin decizia nr. 3913/24.07.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul formulat de ANRE, sentința Curții de Apel București rămânând definitivă. Prin decizia menționată, Înalta Curte a validat considerentele instanței de fond - Curtea de Apel București, menționate prin sentința nr. 2558/23.06.2017, vizând viciile de nelegalitate a Ordinului: "Prin Ordinul nr. 5/2016, ANRE a stabilit cota finală obligatorie de achiziție de certificate verzi pentru anul 2015, luând în calcul un consum exceptat raportat la datele de emitere a acordurilor de exceptare în primul an de implementare a schemei de sprijin. Stabilirea acestei cote anuale obligatorii de achiziție de certificate verzi (stabilite procentual ca fiind raportul dintre numărul de certificate verzi emise și consumul final de energie electrică realizat, diminuat cu consumul final exceptat) a fost influențată de valoarea mai mică a consumului exceptat, în sensul că a fost mult mai mică decât dacă valoarea consumului exceptat era calculată prin raportare la întreg anul 2015, în acord cu actul normativ de rang superior în forma în vigoare atât la data cererii de exceptare, cât și la data emiterii acordului de exceptare pentru intimata reclamantă. Efectul vătămător la adresa intimatei-reclamante nu rezultă direct din cota anuală obligatorie de achiziție, ci din stabilirea acesteia pe baza unei valori mai mici a consumului exceptat, care se corelează cu o valoare mai mare a consumului neexceptat, pentru care se menține obligația de achiziție de certificate verzi. Există, astfel, o strânsă interdependență între cota anuală obligatorie de achiziție de certificate verzi și consumul neexceptat, datorită împrejurării că, în formula de calcul a cotei, un element îl reprezintă consumul exceptat. Prin urmare, Înalta Curte reține că ordinul contestat, ca act de punere în aplicare a normei din art. 3 alin. (1) al H.G. nr. 495/2014, la nivelul anului 2015, este nelegal, aducând atingere principiului securității juridice și restrângând nejustificat drepturile câștigate ale intimatei reclamante, în condițiile în care acordul era reglementat ca act administrativ care doar constata îndeplinirea condițiilor de eligibilitate pentru acordarea ajutorului de stat, efectele sale fiind cele reglementate de H.G. nr. 495/2014. Potrivit art. 8 alin. (8) din Legea nr. 220/2008, întregul mecanism de exceptare, ca și cantitatea exceptată și formula de calcul au fost lăsate în câmpul de normare al hotărârii de guvern care aprobă schema de sprijin notificată Comisiei Europene și autorizată de aceasta. Exceptarea este prevăzută de lege procentual, raportat la cantitatea de anergie furnizată și care intră sub efectele acordului de exceptare, în condițiile legii. Așa cum se arată expres în preambulul său, Ordinul nr. 5/2016, contestat în speță, a fost emis la data de 26.02.2016 în aplicarea în concret a prevederilor legale mai sus menționate și a art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 495/2014, în conformitate cu care "Exceptarea prevăzută la art. 1 alin. (1) se aplică la cota obligatorie de achiziție de certificate verzi care se aplică furnizorilor de energie, comunicată de ANRE, începând cu anul în care a fost obținut acordul de exceptare. Respectiva exceptare nu afectează calculul privind atingerea obiectivului național prevăzut la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 220/2008, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în consumul final brut de energie al anului 2020. Or, în speță, valoarea diminuată a consumului exceptat nu a fost stabilită prin hotărârea de guvern menționată, ci prin Ordinul nr. 5/2016." Efectul pozitiv al lucrului judecat prin sentința nr. 2558/2017 a Curții de Apel București, definitivă, se impune a fi reținut și în prezenta cauză, dat fiind obiectul identic, în ceea ce privește solicitarea de anulare a Ordinului ANRE nr. 5/2016. Potrivit art. 431 alin. (2) din C. proc. civ.: "Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă". După cum s-a arătat în doctrină, efectele autorității de lucru judecată prezintă, pe lângă efectul negativ, peremptoriu, manifestat prin excepția autorității de lucru judecat, și un aspect pozitiv pentru partea care a câștigat procesul, în sensul că aceasta se poate prevala într-o nouă judecată de dreptul recunoscut printr-o hotărâre judecătorească. Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Reglementarea puterii de lucru judecat sub forma efectului pozitiv vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerii considerentele hotărârilor judecătorești. În jurisprudența CEDO s-a arătat că "Principiul securității raporturilor juridice impune ca atunci când o contestație civilă este analizată pe fond, ar trebui decisă o dată pentru totdeauna." Trebuie subliniat că "problema soluționată", nu este numai problema de fond tranșată în hotărâre (de regulă în dispozitiv), ci și problemele a căror rezolvare, de regulă dată în considerente sprijină soluția din dispozitiv. Altfel spus, chiar și considerentele unei hotărâri pot prezenta putere de lucru judecat în măsura în care soluționează anumite probleme necesare pentru dezlegarea cauzei. Conform jurisprudenței CEDO, există putere de lucru judecat și atunci când părțile din al doilea proces sunt diferite de cele din primul proces. Cum s-a arătat anterior, dosarul nr. x/2016 a avut ca obiect inclusiv o cerere de anulare a Ordinului ANRE nr. 5/2016, cerere care a și fost admisă, hotărârea rămânând definitivă. Pe cale de consecință, instanța învestită cu soluționarea prezentei cauze trebuie să țină seama de faptul că Ordinul ANRE nr. 5/2016, act administrativ normativ, este nelegal, fapt stabilit deja în mod definitiv. În ceea ce privește Lista operatorilor economici cu obligație de achiziție de CV și numărul de CV necesare pentru îndeplinirea cotei obligatorii de CV pentru anul de analiză 2015, Înalta Curte are în vedere că prin decizia nr. 676/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în dosarul nr. x/2016, au fost validate reținerile instanței de fond, în sensul că această listă este o anexă a ordinului, emisă în termen de 3 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a ordinului ANRE, nesupusă publicării în Monitorul Oficial și cuprinzând efectiv o enumerare a operatorilor economici cu obligație de achiziție de CV și numărul de CV necesare pentru îndeplinirea cotei obligatorii de achiziție de CV pentru anul de analiză 2015. Totodată, a reținut instanța că tabelul cu operatorii economici care au obligația de achiziție certificate verzi pentru îndeplinirea cotei obligatorii aprobată prin Ordinul nr. 5/2016 nu poate fi încadrat în categoria actelor administrative normative. Pe de altă parte, a subliniat Înalta Curte în cadrul aceluiași dosar amintit anterior, în fapt, lista, anexă a Ordinului, nu poate avea o existență de sine stătătoare, atât timp cât ordinul A.N.R.E. nr. 5/2016 a fost anulat, între cele două acte existând evident o legătură de subsecvențialitate. Așadar, a concluzionat Înalta Curte că nu pot subzista măsurile dispuse în temeiul unui ordin anulat, impunând-se a se da eficiență efectelor hotărârii judecătorești de anulare a acestuia. În consecință, și în ceea ce privește Lista operatorilor economici cu obligație de achiziție de CV și numărul de CV necesare pentru îndeplinirea cotei obligatorii de CV pentru anul de analiză 2015, se impune a se avea în vedere ceea ce s-a reținut în mod definitiv prin decizia nr. 676/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosarul nr. x/2016. Nu în ultimul rând trebuie avute în vedere prevederile art. 23 din Legea nr. 554/2004: "Hotărârile judecătorești definitive prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor. Acestea se publică obligatoriu după motivare, la solicitarea instanțelor, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau, după caz, în monitoarele oficiale ale județelor ori al municipiului București, fiind scutite de plata taxelor de publicare." Recurenta-pârâtă a formulat apărări în ceea ce privește excepția lipsei de interes în sensul că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3913/2020 pronunțată în dosarul nr. x/2016 și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 676/2021 pronunțată în dosarul nr. x/2016 nu au fost publicate în Monitorul Oficial și, ca urmare, acesta nu produc efecte erga omnes. Dat fiind faptul că, în dosarele nr. x/2016 și nr. y/2016, recurenta-pârâtă ANRE a fost parte, astfel că nu poate susține cu temei faptul că nu ar avea cunoștință de soluția de anulare a ordinului, soluția menționată produce efectele juridice invocate de către intimata-reclamantă în sensul lipsirii de interes a recursului declarat de pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 raportat la art. 248 alin. (1), art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din același act normativ din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului declarat de ANRE, excepție invocată de C. S.A. (fostă A.). Va respinge recursul declarat de Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei împotriva sentinței civile nr. 27 din 8 februarie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal – veche, ca fiind lipsit de interes.