ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 100/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de revizuire adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18 mai 2015, A. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 1371 din data de 6 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, fiind invocat motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 pct. 5 din C. proc. civ.

1.2. Soluția instanței de revizuire

Prin decizia civilă nr. 5003 din 22.10.2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, definitivă, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de A.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii definitive pronunțate de instanța de revizuire a formulat recurs A., fiind invocat, în susținerea căii de atac formulate, motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin raportul întocmit la data de 2 noiembrie 2017, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., completul de filtru învestit cu soluționarea dosarului a apreciat că, în cauza de fața, calea de atac formulată de recurent nu este prevăzută de lege, având în vedere dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prin încheierea din 2 noiembrie 2017, completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3), raport prin care s-a propus soluția de respingere a recursului ca inadmisibil.

Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte constată că, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, calea de atac exercitată în cauză nu este prevăzută de lege.

Astfel, Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea unui recurs declarat împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, prin care s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul A.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ.: hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită, iar conform prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: sunt hotărâri definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

În concluzie, instanța de control judiciar constată că recurentul nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, pentru că aceasta a fost îndreptată împotriva unei hotărâri definitive, hotărâre care nu face parte din categoria celor supuse recursului.

Recurentul a urmărit, prin cererea cu care a învestit instanța, reiterarea căii de atac a recursului, ceea ce nu este admisibil potrivit principiului unicității dreptului de a folosi o cale de atac.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul A. ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 5003 din 22.10.2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 ianuarie 2018.