ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 833/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 7 septembrie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară - Sectorul Instrumentelor și Investițiilor Financiare, a solicitat anularea Deciziei nr. 1834/05.08.2015 privind respingerea plângerii prealabile și a Deciziei nr. 720/16.04.2015 emise de pârâtă.

Prin Sentința civilă nr. 2 din 20 ianuarie 2016, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară - Sectorul Instrumentelor și Investițiilor Financiare, ca nefondată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 1.2, a formulat recurs reclamanta A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Recurenta arată că a fost sancționată de către intimata ASF în calitatea sa de membru al Consiliului de Administrație, întrucât a votat "împotrivă" pentru toate punctele de pe ordinea de zi. În cauză, nu poate fi reținută incidența art. 210 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital.

Astfel, cu privire la lista de candidați pentru funcția de administrator, recurenta-reclamantă arată că în cadrul ședinței Consiliului de Administrație au fost luate în analiză adresele conținând propuneri de candidatură, respectiv adresa nr. x/11.07.2014 a acționarului B. SA, adresa nr. x/07.08.2014 a acționarului C. și informarea președintelui CA privind opțiunea de a nu mai candida pentru funcția de administrator.

Arată recurenta că a propus introducerea pe lista de candidați a domnului D., cu atât mai mult cu cât propunerea venea de la acționarul majoritar B. SA. Propunerea sa a fost supusă votului, recurenta votând "pentru", iar președintele CA, "împotrivă". În aceste condiții, s-a respins propunerea de a fi înscris pe listă dl. D., acesta nefiind înscris pe listă.

Or, în circumstanțele concrete arătate, în mod nelegal instanța de fond a considerat că recurenta-reclamantă nu a depus diligențele necesare în vederea respectării dispozițiilor legale și a dispus sancționarea acesteia cu amendă de 10.000 RON, conform prevederilor art. 273 alin. (1) lit. b) pct. i) din Legea nr. 297/2004.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 28 martie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 16 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 6 februarie 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Intimata-pârâtă ASF a invocat în cuprinsul întâmpinării excepția nulității recursului pentru nemotivare, susținând că cererea de recurs formulată de către reclamanta A. nu arată motivele de drept pe care se întemeiază, nu arată motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nu critică în niciun fel sentința recurată, iar așa-zisele motive de recurs reprezintă, în realitate, copia fidelă a cererii de chemare în judecată.

Verificând cererea de recurs din perspectiva excepției nulității sale, prin raportare la cerințele instituite la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține caracterul neîntemeiat al excepției respective, ce va fi, în consecință, respinsă, pentru următoarele argumente.

În cererea de recurs din dosarul de față a fost indicat motivul de casare ce reprezintă temeiul de drept al căii de atac declarate în cauză, respectiv prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, se reține că, trecând peste istoricul speței și peste chestiunile de identificare a legislației aplicabile, din perspectiva normelor de drept material incidente în soluționarea litigiului, recurenta-reclamantă a formulat, la pct. 2.4 din cerere, critici punctuale asupra sentinței pronunțate de prima instanță, ce pot fi încadrate în temeiul de casare indicat de către titularul căii de atac de față.

Prin urmare, nu poate avea un caracter întemeiat excepția invocată de către intimata-pârâtă ASF, cât timp au fost formulate critici de nelegalitate a sentinței recurate, iar aceste critici pot fi încadrate în motivul de casare reglementa de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Cât privește însă concluziile scrise depuse de recurenta-reclamantă la termenul din 6.02.2019, Înalta Curte constată că în cuprinsul lor sunt inserate critici noi, distincte, ce constituie veritabile completări ale motivelor de recurs inițial formulate, fapt pentru care ele nu vor fi analizate, fiind depuse la dosar cu depășirea termenului procedural până la care se putea realiza motivarea în fapt și în drept a căii de atac a recursului [art. 487 alin. (1) C. proc. civ.].

În consecință, vor fi verificate doar criticile regăsite la pct. 2.4 din cererea de recurs a recurentei-reclamante A., urmare soluției de respingere ca neîntemeiată a excepției nulității recursului pentru nemotivare, ce a fost invocată prin întâmpinarea depusă la dosar de intimata-pârâtă ASF.

A pretins titulara căii de atac de față că a fost greșit sancționată pentru faptul că, în calitate de membru în consiliul de administrație al E. SA, a votat "împotrivă" pentru toate punctele de pe ordinea de zi pentru care ASF a reținut incidența prevederilor art. 210 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, iar în cadrul ședinței CA (nu s-a arătat de la ce dată) recurenta a propus introducerea pe lista de candidați pentru funcția de administrator la E. SA pe numitul D., propunere trimisă de acționarul majoritar B. SA, însă această propunere a fost respinsă prin votul "împotrivă" exercitat de președintele CA al Societății E. SA.

În atare condiții a considerat recurenta-reclamantă că nu a avut nicio culpă pentru felul în care s-a votat în cadrul ședinței la care a participat, respectându-și, totodată, obligațiile ce-i reveneau în calitate de membru al consiliului de administrație la societatea respectivă.

În dezacord cu acest punct de vedere al recurentei A., reține Înalta Curte că persoana sancționată prin Decizia nr. 720/16.04.2015, în calitate de membrul al consiliului de administrație, organism societar căruia îi revenea obligația de a convoca adunarea generală ordinară a asociaților din cadrul Societății E. SA, nu a prezentat în cadrul ședințelor anterioare datei de convocare a acestei adunări toate propunerile formulate pentru funcția de administrator la entitatea juridică în cauză, conduită de natură a nesocoti drepturile asociatului majoritar B. SA, ceea ce a determinat incidența normei prevăzute de art. 210 alin. (1) din Legea nr. 297/2004.

Așadar, contrar susținerilor recurentei-reclamante, ceea ce a sancționat ASF și a menținut prima instanță, în cercetarea legalității deciziei de sancționare nr. 720/2015, este tocmai această conduită manifestată de numita A., de ignorare a adresei trimise de către B. către Societatea E. SA, prin care au fost nominalizate persoanele propuse pentru alegerea în calitate de administrator la societate, conform convocatorului aprobat în cadrul ședinței CA din 25.07.2014.

În fapt, anterior datei pentru care a fost convocată AGOA pentru alegerea noilor membri ai consiliului de administrație (7/8.09.2014), au avut loc două ședințe ale consiliului de administrație, în 25.07.2014 și în data de 13.08.2014, ocazie cu care nu s-au înregistrat de către membrii consiliului de administrație decât propunerile formulate cu privire la numitul D. (solicitare B.), fiind ignorate celelalte persoane nominalizate în adresa B. de la dosarul de fond.

În legătură cu această adresă, în cererea de chemare în judecată a susținut reclamanta A. că respectivul înscris, cu nr. 6070/07.08.2014, a fost înaintat direct Adunării Generale Ordinare a Asociaților, fiindu-i adresat acestei adunări, astfel încât, nefiind prezentată consiliului de administrație, nu s-a putut analiza și decide asupra ei.

Adresa emisă de B. sub nr. x/07.08.2014 cuprinde lista cu cele cinci persoane nominalizate pentru ocuparea funcției de administrator la Societatea E. SA, fiind înaintată persoanei juridice în cauză, cu mențiunea "în atenția" AGOA, propunerile fiind efectuate în termenul prevăzut de art. 117

1

alin. (2) din Legea nr. 31/1990, iar aspectul referitor la trimiterea unei astfel de cereri către consiliul de administrație, regăsit la alin. (2) al art. 117

1

din Legea nr. 31/1990 nu poate conduce la ignorarea unei adrese ce a fost înaintată Societății E. SA, nefiind un motiv de nulitate greșita arătare a organismului societar care inventariază aceste propuneri, în scopul publicării și aducerii acestora la cunoștința celorlalți acționari.

Aceste propuneri urmau a fi luate în discuție, în vederea stabilirii listei finale de candidați pentru funcția de administrator, fiind în atribuția membrilor consiliului de administrație să întocmească formalitățile de publicare și de aducere la cunoștința celorlalți acționari a respectivelor propuneri de candidaturi. Lipsa de pe ordinea de zi a conținutul adresei înaintate de B. SA pentru ședința AGOA din 7/8.09.2014 a condus la prejudicierea drepturilor sale de acționar, fapt ce a atras sancționarea corespunzătoare a membrilor consiliului de administrație care au ignorat solicitările formulate în termen pentru nominalizarea persoanelor fizice candidate la funcția de administrator în cadrul E. SA.

De altfel, recurenta-reclamantă s-a îndepărtat, prin criticile sale, de aceste aspecte reținute de prima instanță în sarcina sa, ca parte a conduitei culpabile ce a condus la prejudicierea drepturilor conferite asociatului majoritar, supunând controlului instanței de recurs doar pretinsa lipsă a culpei în referire la felul în care a votat în cele două ședințe ale consiliului de administrație din 25.07.2014 și din 13.08.2014.

Or, aceste critici sunt străine de considerentele primei instanțe, care a reținut că reclamanta A. se face vinovată de fapta de a nu lua în considerare propunerile de candidaturi făcute de B. prin adresa nr. x/07.08.2014 (y/7.08.2014, dosarul de fond), nefiind probată existența vreunei cauze exoneratoare de răspundere pentru această faptă.

În consecință, se reține caracterul formal al criticilor din recurs uzitate de recurenta-reclamantă în calea de atac declarată în cauză, fapt pentru care va fi respins recursul său, ca nefondat.

Pentru aceste considerente, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 2 din 20 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, urmând a fi menținută această sentință, fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară, prin întâmpinare.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 2 din 20 ianuarie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 februarie 2019.

Procesat de GGC - GV