ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4214/2019

Ședința publică din data de 25 septembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 4.01.2016, pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamantul A., președinte al B. S.A., în contradictoriu cu Autoritatea de Supraveghere Financiară - Sectorul Instrumentelor și Investițiilor Financiare, a solicitat anularea Deciziei nr. 3624/10.12.2015 de soluționare a contestației formulate împotriva Deciziei nr. 2467/08.10.2015, emisă de pârâtă.

Prin încheierea civilă nr. 1 din 13.01.2016 dispusă în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și declinată competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal având în vedere prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, prevederi ce reglementează o competență exclusivă în favoarea acestei instanțe.

La data de 12.02.2016, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII- a contencios administrativ și fiscal, a fost înregistrată cauza prin care reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară - Sectorul Instrumentelor și Investițiilor Financiare, a solicitat:

- admiterea contestației și anularea ca nelegală a Deciziei nr. 3624/10.12.2015 emisă de către ASF Sectorul Instrumentelor și Investițiilor Financiare în soluționarea contestației sale;

- admiterea contestației împotriva Deciziei nr. 2467/08.10.2015 emisă de ASF București și anularea ca nelegală a acestei ordonanțe cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1870 din data de 01.06.2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară - Sectorul Instrumentelor și Investițiilor Financiare.

Împotriva sentinței civile nr. 1870 din data de 01.06.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că instanța de fond nu a cercetat toate actele depuse la dosar și s-a pronunțat doar în baza susținerilor intimatei, or recurentul-reclamant a depus la dosar dovada efectuării tuturor formalităților în condițiile și la termenele impuse de lege.

Instanța de fond a constatat o stare de fapt care nu este în concordanță cu realitatea și este contrazisă de probele depuse la dosar.

Instanța de fond a constatat că, recurentul-reclamant nu a fi respectat prevederile Legii nr. 151/2014 și Regulamentul nr. 17/2014 privind termenul evaluare a acțiunilor, menționând în poziția procesuală că expertul a depus o informare la intimată din care rezulta că acesta și-ar fi îndeplinit obligațiile legale, iar probele de la dosar contrazic în totalitate această constatare.

Astfel, expertul a fost numit prin rezoluția ORC din data de 31.03.2015, iar oferta financiară a fost trimisă către societate la data de 14.09.2015 conform actelor atașate în probațiune de intimată, adică la peste cinci luni de la data desemnării. Intimata-pârâtă s-a limitat în a cerceta doar actele depuse de expert în susținerea poziției sale, dar nu a cercetat în nici un fel actele depuse de societatea B. S.A..

Încă la începutul lunii iulie 2015 societatea a luat legătura cu expertul care a comunicat că are multe lucrări de efectuat și că urmează să se ocupe și de societate, iar în acest sens, s-a stabilit ca societatea să-i comunice o serie de acte pentru ca expertul să facă oferta. Oferta tehnico-financiară de evaluare a acțiunilor societății B. S.A. a fost primită la data de 14.09.2015, adică la aproximativ două luni de la data când s-a implicat și intimata în operațiunea de evaluare a acțiunilor.

Din corespondența pe e-mail purtată cu expertul rezultă că imediat ce au fost solicitate actele de la societate, acestea au fost puse la dispoziția expertului și ulterior expertul a înaintat propunerea și ofertă tehnico-financiară.

Pentru ca o faptă să fie considerată contravenție și să fie sancționată, aceasta trebuie să fie săvârșită cu vinovăție și să fie prevăzută de lege, ori niciuna din aceste două condiții nu sunt întrunite în cazul de față. Faptele care se încriminează nu sunt prevăzute ca fiind contravenții de Legea nr. 297/2004 și nici nu s-a stabilit că faptele incriminate au fost săvârșite de recurentul-reclamant cu vinovăție.

Este evident că în decizia de sancționare ar fi trebuit să se identifice clar o faptă dintre cele menționate la art. 272 alin. (1) pct. 3 lit. G) din Legea nr. 297/2004 pentru a putea identifica clar faptul pentru care recurentul-reclamant a fost sancționat. Se poate constata cu claritate că din decizia comunicată nu se poate stabili cu certitudine care este fapta săvârșită, care a fost considerată contravenție și pentru care a fost sancționat.

Instanța de fond nu a analizat apărarea invocată de recurentul-reclamant în ceea ce privește obligația organul de supraveghere sau control de identificare clară a faptei care constituie contravenție și urmează a fi sancționată. Dacă se va analiza cu atenție Decizia se va constata că aceasta nu individualizează fapta pentru care a fost sancționat și nici nu constată că această faptă constituie contravenție, pentru a putea fi aplicate prevederile art. 272 alin. (2) lit. A) raportat la art. 273 din Legea nr. 297/2004. Din textele de lege invocate de ASF în motivarea actului de sancționare, nu s-a identificat fapta pe care a săvârșit-o și nici nu s-a constat că această faptă constituie contravenție la Legea nr. 297/2004.

În altă ordine de idei, recurentul-reclamant arată că a fost sancționat pentru săvârșirea unor contravenții, care nu există. O.G. nr. 2/2001 reglementează regimul juridic al contravențiilor, iar la art. 1 prevede că:

"Legea contravențională apară valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București."

Pentru ca o faptă să fie considerată contravenție și să fie sancționată, aceasta trebuie să fie săvârșită cu vinovăție și să fie prevăzută de lege, ori niciuna din aceste două condiții nu sunt întrunite în cazul de față. Faptele care se încriminează nu sunt prevăzute ca fiind contravenții de Legea nr. 297/2004 și prin decizia atacată nu s-a stabilit că faptele incriminate au fost săvârșite de recurentul-reclamant cu vinovăție. Mai mult decât atât, în decizie, se menționează că faptele pe care le consideră intimata contravenții au fost săvârșite de alte persoane (organe de conducere colectivă), dar sancțiunea se aplică recurentului-reclamant.

Este real faptul că art. 278 din Legea nr. 297/2004 a stabilit că procedura de stabilire și sancționare a contravențiilor prevăzute în prezenta lege este derogatorie de la prevederile O.G. nr. 2/2001, însă aceasta se referă doar la termenul de prescripție a constatării, stabilirii și aplicării sancțiunilor, nu și de la principiile generale de constatare a faptei care constituie contravenție și identificare a făptuitorului. Nimeni nu poate fi sancționat pentru o faptă care nu-i aparține. Regulile generale de stabilire și sancționare a contravențiilor trebuie aplicate așa cum acestea sunt prevăzute în O.G. nr. 2/2011 cu toate completările și modificările ulterioare.

Recurentul-reclamant a fost sancționat pentru faptul că nu a luat toate măsurile necesare pentru a se efectua lucrarea de evaluare a acțiunilor emise de B. S.A. în vederea exercitării dreptului de retrage a acționarilor din societate, ori acest aspect nu este real deoarece a depus dovezi în acest sens la intimată. Toate documentele în baza cărora expertul trebuia să efectueze lucrarea de evaluare au fost puse la dispoziția acestuia prin E-mail în cursul lunii august 2015, iar dovada acestor susțineri se află la ASF atașat răspunsului la adresa ASF nr. x/20.08.2015, însă problema pe care o avea este cea legată de tariful solicitat de expert pe care societatea nu și-l poate permite. Din alt punct de vedere, pe piața locală acest tarif este mult prea ridicat, o asemenea lucrare se poate realiza și cu un tarif de 1000 EURO+TVA, fiindu-i propus expertului un tarif de 2500 EURO+TVA.

Cauza reală a neexecutării lucrării de evaluare este refuzul expertului desemnat de a încheia un contract la o valoare care este chiar mai mare decât tarifele practicate pe piața locală dar cu mult mai mică decât cea solicitată de expert, datorită faptului că nu dorește să efectueze această lucrare.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluția din 24 octombrie 2018 s-a fixat termen de judecată la data de 18 septembrie 2019.

Examinând cererea de recurs, prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte va admite recursul, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 3624/10.12.2015 emisă de către ASF Sectorul Instrumentelor și Investițiilor Financiare în soluționarea contestației sale, precum și admiterea contestației împotriva Deciziei nr. 2467/08.10.2015 emisă de ASF București, anularea acesteia și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia nr. 2467 din 08.10.2015 emisă de Președintele ASF - în temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) și d), art. 3 alin. (1) lit. d), art. 5, art. 6 alin. (1) și (3), art. 7 alin. (2) și art. 14 din O.U.G. nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea ASF aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 113/2013 cu modificările și completările ulterioare s-a dispus, în baza prevederilor art. 2 alin. (5) lit. h), art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 3 și art. 273 alin. (1) lit. (b) pct. (i) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, având în vedere că acțiunile emise de societatea B. S.A. Cluj-Napoca sunt tranzacționate pe piața RASDAQ, s-a dispus sancționarea reclamantului cu amendă în cuantum de 10.000 RON precum și obligarea societății B. S.A. Cluj ca în termen de 3 zile lucrătoare de la data emiterii prezentei decizii să dispună cele necesare în vederea transmiterii expertului autorizat independent C. S.R.L. documentelor necesare încheierii contractului de evaluare și finalizare a raportului de evaluare.

În cuprinsul deciziei de sancționare se menționează că măsura sancționării s-au avut în vedere următoarele:

"- AGEA societății B. S.A. Cluj-Napoca, convocată în temeiul Legii nr. 151/2014 nu s-a desfășurat, nefiind îndeplinite condițiile de cvorum,

- raportul curent publicat pe site-ul D. în data de 13.03.2015 cu privire la înregistrarea primei cereri de retragere din societate, declanșându-se astfel procedura de retragere în conformitate cu Legea nr. 151/2004,

- raportul curent al Societății B. S.A. Cluj - Napoca publicat în data de 06.04.2015, prin care emitentul comunică faptul că, prin Rezoluția nr. 6937/31.03.2015, la cererea societății de numire a unui expert autorizat independent, ORC a desemnat expertul autorizat independent C. S.R.L.,

- adresele nr. x/20.08.2015, nr. y/26.08.2015 și nr. SI/DETA/25520/11.09.2015, prin care emitentul și expertul autorizat independent au fost atenționați cu privire la termenul prevăzut de Regulamentul nr. 17/2014 pentru întocmirea raportului de evaluare,

- sesizarea depusă la ASF referitoare la nepublicarea raportului curent privind prețul stabilit de expertul autorizat desemnat de ORC,

- informațiile transmise de expertul autorizat independent, ultimele în data de 15.09.2015, potrivit cărora societatea B. S.A. Cluj - Napoca: nu a comunicat desemnarea sa de către ORC în calitate de expert autorizat independent, nu a dispus demersurile necesare în vederea realizării evaluării și a comunicat că negocierea contractului aferent întocmirii raportului de evaluare va fi finalizată ulterior datei de 28.09.2015,

- Consiliul de Administrație al societății B. S.A. Cluj - Napoca nu a dispus cele necesare în vederea respectării prevederilor legale referitoare în vederea respectării prevederilor legale referitore la determinarea de către expertul autorizat independent desemnat de ORC a prețului lezând drepturile acționarilor care au depus cerere de retragere din societate și încălcând astfel prevederile art. 210 din Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare,

- din informațiile furnizate de ONRC la data de 22.09.2015, domnul A. are calitatea de președinte CA. al societății B. S.A. Cluj - Napoca,

- dispozițiile art. 210 din Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare și ale art. 6 din Regulamentul ASF nr. 17/2014".

De asemenea, se menționează că "sancțiunea a fost dispusă în vederea asigurării derulării operațiunilor prevăzute de Legea nr. 151/2014, cu respectarea procedurii de retragere a acționarilor care și-au exercitat dreptul de retragere".

Prima instanță a respins cererea dedusă judecății reținând că fapta reclamatului, care în calitatea sa de președinte al CA al societății, nu a respectat prevederile legale în sensul că nu a derulat operațiunile specifice prevăzute de Legea nr. 151/2014 privind respectarea procedurii de retragere a acționarilor care și-au exprimat acest drept în vederea determinării de către expertul autorizat a prețului, a lezat drepturile acestor acționari, a încălcat prevederile art. 210 din Legea nr. 297/2004, iar sancțiunea dispusă în cuantum de 10.000 RON (potrivit prevederilor legale în vigoare la acel moment) este orientată către minimul prevăzut de lege.

Prin motivele de recurs se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv este incident, după cum se va arăta în continuare.

Verificând legalitatea deciziei de sancționare, Înalta Curte constată că după intrarea în vigoare a Legii nr. 151/2014 privind clarificarea statutului juridic al acțiunilor care se tranzacționează pe Piața RASDAQ sau pe piața valorilor mobiliare necotate, la data de 27.10.2014, (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 774 din 24 octombrie 2014), societatea emitentă al cărei președinte este recurentul-reclamant avea "obligația de a convoca și de a efectua demersurile necesare pentru desfășurarea adunărilor generale extraordinare ale acționarilor, în termen de 120 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, în condițiile stabilite de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu scopul dezbaterii de către acționari a situației create de lipsa cadrului legal de funcționare a Pieței RASDAQ, precum și pentru ca aceștia să ia o decizie privitoare la efectuarea de către societate a demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de societate pe o piață reglementată sau a tranzacționării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare, în baza prevederilor Legii nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, și a reglementărilor emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F.).

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 151/2014:

"în vederea informării corecte a acționarilor, consiliul de administrație/directoratul societății va întocmi și va pune la dispoziția acestora, în condițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, un raport cuprinzând: a) cadrul juridic aplicabil tranzacționării acțiunilor pe o piață reglementată respectiv tranzacționării în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare; b) prezentarea piețelor reglementate și a sistemelor alternative de tranzacționare pe care pot fi tranzacționale acțiunile societății.

Potrivit dispozițiilor art. 210 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 modificată și completată prin Legea nr. 10/2015 de aprobare a O.U.G. nr. 32/2012:

"Sunt interzise folosirea în mod abuziv a poziției deținute de acționari sau a calității de administrator ori de angajat al societății, prin recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase, care au ca obiect sau ca efect lezarea drepturilor privind valorile mobiliare și a altor instrumente financiare deținute, precum și prejudicierea deținătorilor acestora". Această faptă constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la cu amendă de la 10.000 RON la 100.000 RON pentru persoanele fizice.

Potrivit art. 6 alin. (1) și (2) din Regulamentul ASF nr. 17/2014: (1) "În vederea stabilirii prețului ce urmează a fi plătit de către societatea ale cărei acțiuni sunt tranzacționate pe Piața RASDAQ pentru acțiunile deținute de acționarii care și-au exercitat dreptul de retragere din societate în situațiile prevăzute de Legea nr. 151/2014, consiliul de administrație/directoratul acesteia are obligația să solicite oficiului registrului comerțului numirea unui expert autorizat independent în termen de cel mult 5 zile lucrătoare ulterioare primirii de către societate a primei cereri de retragere din societate. (2) Expertul autorizat independent desemnat conform alin. (1) efectuează demersurile necesare în vederea finalizării raportului privind prețul în termen de maximum 30 de zile lucrătoare de la desemnare.

Înalta Curte, pe de o parte, constată că, în decizia de sancționare se menționează că "Consiliul de Administrație al societății B. S.A. Cluj - Napoca nu a dispus cele necesare în vederea respectării prevederilor legale referitoare în vederea respectării prevederilor legale referitore la determinarea de către expertul autorizat independent desemnat de ORC a prețului lezând drepturile acționarilor care au depus cerere de retragere din societate și încălcând astfel prevederile art. 210 din Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare" și nu se detaliază care au fost faptele săvârșite de către recurentul-reclamant pentru atragerea sancțiunii contravenționale, iar pe de altă parte constată că societatea B. S.A., reprezentată de recurentul-reclamant a respectat dispozițiile legale cu privire la întocmirea rapoartelor curente, după cum urmează:

La data de 26.02.2015, în cadrul societății B. S.A. s-a convocat adunarea generală extraordinară a acționarilor pentru a lua o hotărâre în ceea ce privește situația viitoare a acțiunilor societății referitor la tranzacționarea acestora pe o piață organizată sau delistarea acestor acțiuni de pe piață, însă adunarea generală nu s-a ținut pentru că niciun acționar nu s-a prezentat la adunare.

Prin adresa nr. x din data de 06.03.2015 Autoritatea de Supraveghere Financiară a solicitat societății B. S.A. întocmirea și publicarea unui raport curent, în termen de 24 de ore, prin care acționarilor societății să li se aducă la cunoștință faptul că "își pot exprima dreptul de retragere în conformitate cu art. 4 alin. (2) coroborat cu art. 3 alin. (2) din Legea nr. 151/2014, în termen de 90 de zile de la data AGEA".

Această obligație a fost îndeplinită așa cum rezultă din Raportul curent întocmit la data de 10.03.2015 în care s-a menționat că:

"La data de 25 și 26 februarie 2015 s-a convocat Adunarea Generală Extraordinară a Acționarilor societății la sediul societății. La adunările generale nu a fost prezent niciun acționar, neîndeplinindu-se cerințele de cvorum menționate în actul constitutiv, iar în aceste condiții adunarea generală nu a luat hotărâri asupra problemelor incluse pe ordinea de zi. În conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) coroborat cu art. 3 alin. (2) acționarii societății identificați în registrul acționarilor din data de 05.03.2015 au dreptul ca în termen de 90 de zile de la publicarea prezentului raport să depună cerere de retragere din societate".

Prin Raportul curent întocmit de S.C. B. S.A. la data de 13.03.2015 s-a menționat că la data de 11.03.2015 societatea a primit de la acționarul E. cererea de retragere din societate. De asemenea, s-a menționat că în raportul publicat la data de 10.03.2015 s-a strecurat o eroare materială, data de înregistrare la care se raportează dreptul acționarilor de a se retrage din societate este data de 04.03.2015, iar termenul de 90 de zile curge de la această dată și nu de la data publicării raportului.

La data de 06.04.2015 s-a depus Raportul întocmit de S.C. B. S.A. în care s-a menționat că au început demersurile pentru retragerea acționarului E. din societate, deoarece la data de 31.03.2015, prin încheierea nr. 6987 a Oficiului Registrului Comerțului Cluj s-a numit ca expert pentru evaluarea acțiunilor societatea C. S.R.L., reprezentată de F..

La începutul lunii iulie 2015 societatea a luat legătura cu expertul desemnat pentru a-i pune la dispoziție actele necesare întocmirii lucrării de expertiză, precum și informațiile necesare pentru încheierea unui contract și negocierea tarifului pentru această lucrare, însă tariful cerut de expert fiind considerat prea mare a încercat să negocieze.

După implicarea Autorității de Supraveghere Financiară oferta tehnico-financiară de evaluare a acțiunilor a fost primită de către societatea B. S.A. la data de 14.09.2015.

Aceste aspecte rezultă din corespondența purtată între B. S.A., S.C. C. S.R.L. și Autoritatea de Supraveghere Financiară, după cum urmează:

Prin adresa nr. x din 26.05.2015 Autoritatea de Supraveghere Financiară a solicitat societății B. S.A. să ia măsurile necesare în vederea respectării prevederilor Legii nr. 151/2014 și art. 6 alin. (2) din Regulamentul A.S.F. nr. 17/2014 referitoare la stabilirea prețului care urmează a fi plătit acționarilor care depun cereri de retragere din societate, având în vedere că "Expertul autorizat independent desemnat efectuează demersurile necesare în vederea finalizării raportului privind prețul în termen de 30 de zile lucrătoare de la desemnare".

Prin adresa x din data de 25.06.2015, în revenire la adresa nr. x/26.05.2015, Autoritatea de Supraveghere Financiară a solicitat societăților B. S.A. și C. S.R.L. ca în termen de 48 de ore să transmită informații cu privire la motivele pentru care B. S.A. nu a întocmit raportul curent privind prețul acțiunilor care urmează a fi plătit acționarilor care au solicitat retragerea, având în vedere că "Expertul autorizat independent desemnat efectuează demersurile necesare în vederea finalizării raportului privind prețul în termen de 30 de zile lucrătoare de la desemnare". De asemenea, s-a reamintit faptul că nerespectarea prevederilor legale în vigoare va fi sancționată în consecință de către ASF.

Ca răspuns la adresa x din data de 25.06.2015, societatea B. S.A. a adus la cunoștință Autorității de Supraveghere Financiară faptul că după numirea societății C. S.R.L. a depus raportul curent și a așteptat ca persoana desemnată în vederea evaluării să se prezinte la societate, însă până la data emiterii răspunsului această persoană nu s-a prezentat. Se menționează că va lua legătura urgent cu evaluatorul pentru a lua cunoștință de stadiul lucrării de evaluare.

Prin adresa nr. x/27.07.2015 S.C. C. S.R.L., ca răspuns la adresa x din data de 25.06.2015, a învederat Autorității de Supraveghere Financiară faptul că până la data de 23.07.2015 nu a avut cunoștință de desemnarea, de către ORC, în calitate de expert, nu a primit nicio comunicare din partea Oficiului Național al Registrului Comerțului și nici din partea emitentului B. S.A. și nu au fost contactați de către emitent pentru încheierea unui contract de prestări servicii care să aibă ca obiect stabilirea prețului ce urmează a fi plătit acționarilor care depun cereri de retragere din societate. De asemenea, a menționat că va transmite emitentului B. S.A. oferta financiară, iar în cazul în care, în urma negocierilor asupra termenilor contractului, va încheia un contract pentru întocmirea raportului privind prețul acțiunilor, va respecta termenul de 30 de zile de la data încheierii contractului (sub rezerva comunicării de către emitent a tuturor informațiilor necesare întocmirii raportului, în termen util).

În susținerea celor menționate mai sus s-a depus la dosar dovada transmiterii prin email la data de 23.07.2015 ora 17:56:43 a adreselor x/25.06.2015 și nr. y/30.06.2015 de G. (specialist Piețe Reglementate - Serviciul Corporative, Evidența Valorilor Mobiliare și Oferte Publice - Direcția Emitenți, Monitorizare Tranzacții și Abuz pe Piață) către H. - C. S.A. Acest email a fost transmis de C. S.R.L. la ASF unde a fost înregistrat sub nr. x/27.07.2015.

Având în vedere adresa înregistrată la ASF sub nr. x/27.07.2015, transmisă de C. S.R.L., prin adresa nr. x din data de 03.08.2015, Autoritatea de Supraveghere Financiară a solicitat Societății B. S.A. ca în termen de 48 de ore să comunice măsurile întreprinse de societate în vederea respectării prevederilor legale pentru stabilirea prețului care urmează a fi plătit acționarilor care depun cereri de retragere din societate.

Prin adresa x din data de 20.08.2015 S.C. C. S.R.L. a fost somată ca în termen de 48 de ore să transmită stadiul demersurilor în ceea ce privește întocmirea raportului de evaluare către emitentul B. S.A.

Prin adresa nr. x/20.08.2015 S.C. C. S.R.L. a răspuns adresei x/20.08.2015 precizând că "în cadrul discuției telefonice cu I., reprezentant al B. S.A. a comunicat oferta tehnico-financiară de întocmire a raportului de evaluare, având tariful propus de 5.000 Euro+TVA și termenul de realizare de 30 de zile de la data primirii tuturor informațiilor necesare evaluării. În urma negocierilor asupra termenilor contractului nu s-a încheiat un contract care să aibă ca obiect efectuarea unui raport de evaluare având ca scop stabilirea prețului ce urmează a fi plătit acționarilor care depun cereri de retragere din societate".

După două intervenții din partea ASF s-a primit o ofertă din partea expertului desemnat care a solicitat tariful de 5000 EURO+TVA pentru lucrarea ce urma să o execute, însă, având în vedere situația financiară precară a societății B. S.A. a comunicat un răspuns către expert în care a arătat că tariful pe care societatea și-1 poate permite este de 2500 EURO+TVA.

Din analiza situației descrise mai sus, Înalta Curte constată că atât recurentul-reclamant, în calitate de reprezentant al Societății B. S.A., cât și expertul - Societatea C. S.R.L., reprezentată de F. au fost atenționați în legătură cu depășirea termenului de 30 de zile lucrătoare pentru efectuarea expertizei.

Deși prin adresa nr. x/27.07.2015 S.C. C. S.R.L. a menționat că va transmite emitentului B. S.A. oferta financiară, iar în cazul în care, în urma negocierilor asupra termenilor contractului, va încheia un contract pentru întocmirea raportului privind prețul acțiunilor, va respecta termenul de 30 de zile de la data încheierii contractului (sub rezerva comunicării de către emitent a tuturor informațiilor necesare întocmirii raportului, în termen util), oferta tehnico-financiară de evaluare a acțiunilor companiei B. S.A. Cluj-Napoca a fost înregistrată sub nr. xOf x/14.09.2015, iar tariful propus a fost de 5.000 Euro+TVA, iar până la data sancționării recurentului-reclamant, raportul de expertiză nu a fost efectuat.

Cu privire la aplicarea sancțiunii contravenționale, Înalta Curte va avea în vedere că potrivit dispozițiilor art. 1 teza a II-a din O.G. nr. 2/2001, constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București.

Deci, pentru aplicarea unei contravenții trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: fapta să fie săvârșită cu vinovăție și să fie stabilită și sancționată de lege, ordonanță, hotărâre a Guvernului, iar în cazul în care una dintre condiții nu este îndeplinită, sancțiunea contravențională nu poate fi aplicată.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a recurs la fapte neloiale sau frauduloase care au ca obiect sau ca efect lezarea drepturilor privind valorile mobiliare și a altor instrumente financiare deținute, precum și prejudicierea deținătorilor acestora, ci a răspuns solicitărilor ASF, a transmis către această instituție rapoarte curente cu privire la demersurile întreprinse în vederea efectuării unui raport de evaluare a acțiunilor, însă procedura de perfectare a contractului de prestări servicii ce urma să fie încheiat cu C. S.R.L. în vederea întocmirii raportului de evaluare a acțiunilor a fost îngreunată de faptul că prețul solicitat de expert a fost considerat prea mare de către Societatea B. S.A., ceea ce a devansat finalizarea procedurii de evaluare din motive independente de culpa recurentului-reclamant și a societății.

De asemenea, Înalta Curte constată că nu există identitate între norma contravențională și fapta considerată săvârșită, având în vedere că recurentul-reclamant nu a refuzat comunicarea înscrisurilor solicitate de către expertul desemnat, după cum nu a refuzat comunicarea aspectelor solicitate de către ASF, ci raportul de evaluare nu s-a putut întocmi din cauza prețului stabilit de către expert pentru întocmire.

În concluzie, instanța de control judiciar apreciază că decizia de sancționare nu este legală, instanța de fond dând o interpretare greșită normelor de drept incidente în cauza de față.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și rejudecând, va admite acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară - Sectorul Instrumentelor și Investițiilor Financiare, va anula decizia nr. 2467/08.10.2015 emisă de ASF București și decizia nr. 3624/10.12.2015 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară - Sectorul Instrumentelor și Investițiilor Financiare și va exonera reclamantul de plata amenzii stabilite în sarcina sa în cuantum de 10.000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A., împotriva sentinței nr. 1870 din 01 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Casează sentința recurată și rejudecând:

Admite acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară - Sectorul Instrumentelor și Investițiilor Financiare.

Anulează decizia nr. 2467/08.10.2015 emisă de ASF București și decizia nr. 3624/10.12.2015 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară - Sectorul Instrumentelor și Investițiilor Financiare.

Exonerează reclamantul de plata amenzii stabilite în sarcina sa în cuantum de 10.000 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2019.