ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 377/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 377/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, constatarea nulității absolute a Hotărârii Guvernului nr. 247/1991 privind înființarea de societăți comerciale pe acțiuni în domeniul difuzării cărții, discurilor și altor bunuri culturale, pentru încălcarea prevederilor imperative ale Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea întreprinderilor de stat și Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
Hotărârea primei instanțe
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 3296 din 31 octombrie, a admis excepția inadmisibilității și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanți, ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A. și B., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenții-reclamanți au arătat, în esență, că hotărârea atacată conține o motivare sumară, ceea ce echivalează cu o nemotivare, și a fost dată cu încălcarea prevederilor imperative ale Legii nr. 15/1990 și Legii nr. 31/1990, menținând o hotărâre de Guvern lovită de nulitate absolută.
Astfel, potrivit recurenților, la data de 5 aprilie 1991, Guvernul României nu avea competența să desființeze întreprinderi de stat și pe care apoi să le înființeze ca societăți comerciale, prin hotărârea contestată, așa încât intervenția Guvernului în desființarea Centrelor de librării înființate prin Decizii ale Comitetelor Executive ale Consiliilor Populare Județene, întreprinderi de interes local și nu de interes național, fiind una abuzivă și nelegală.
În concluzie, recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Procedura de examinare a recursului în completul de filtru
Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 iunie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Totodată, ulterior, procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. nu a mai fost parcursă, acordându-se termen de judecată în ședință publică, potrivit încheierii din 18 octombrie 2018.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenți și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Argumente de fapt și de drept relevante
Recurenții-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Hotărârii Guvernului nr. 247/1991 privind înființarea de societăți comerciale pe acțiuni în domeniul difuzării cărții, discurilor și altor bunuri culturale, pentru încălcarea prevederilor imperative ale Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea întreprinderilor de stat și Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale.
Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamanți ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
La aceeași concluzie ajunge și instanța de control judiciar, în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile administrative, reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004, ca o condiție de admisibilitate a acțiunii, având ca obiect anularea Hotărârii Guvernului nr. 247/1991.
De altfel, în cadrul dezbaterilor asupra căii de atac exercitate, recurenta-pârâtă a afirmat că nu a urmat în cauză procedura prealabilă prevăzută de lege, susținând că nu a avut această posibilitate datorită procesului de reorganizare despre care a aflat ulterior, or, motivul invocat de parte nu poate conduce la o altă soluție.
Legea nr. 554/2004, modificată și completată, impune parcurgerea unei proceduri prealabile, anterioare formulării acțiunii în justiție, conform art. 7 alin. (1), care prevede că "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual, trebuie sa solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia", iar nerespectarea acestei proceduri prealabile este sancționată cu respingerea acțiunii ca inadmisibilă.
Potrivit dispozițiilor art. 193 alin. (1) din C. proc. civ., "sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată".
Aceeași obligație de depunere a dovezii îndeplinirii procedurii prealabile, care incubă reclamanților, este prevăzută și de art. 12 din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, hotărârea primei instanțe este legală, fiind pusă la adăpost de orice critică.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de A. și B. împotriva Sentinței nr. 3296 din 31 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2019.
Procesat de GGC - NN