ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 812/2019

Asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la 22 septembrie 2016 sub nr. x/2016, revizuenta A., în contradictoriu cu intimatul Spitalul Clinic de Urgențe Oftalmologice București, a formulat cerere de revizuire a Dosarelor nr. x/2012, y/2014, z/2012, w/2012, t/2011, s/2010, q/2010, r/2010, s/2012, t/2011, u/2010, solicitând admiterea cererii de revizuire, constatarea nulității absolute a sentințelor din dosarele menționate, iar pe fond admiterea cererilor sale în fiecare dintre aceste dosare.

Prin Sentința civilă nr. 7602 din 22 octombrie 2018 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2017 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire privind pe revizuenta A., în contradictoriu cu intimații Spitalul Clinic de Urgențe Oftalmologice București, B. și Ministerul Sănătății.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea se poate cere "dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților (...)".

Condițiile care trebuie îndeplinite pentru a fi incident motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. sunt: revizuentul să invoce un înscris, înscrisul să fie doveditor prin el însuși, înscrisul să fie descoperit după darea hotărârii, să fie astfel un înscris nou, înscrisul trebuie să fie determinant, înscrisul să fie prezentat de revizuent.

În speță, prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 663 din 5 iunie 2006 (înscrisul despre care pretinde revizuenta că este înscrisul nou) au fost aprobate normele de aplicare a prevederilor Ordinului Ministerului Sănătății Publice nr. 632/2006 pentru aprobarea modelului declarației de interese, al declarației referitoare la incompatibilități și al declarației de avere.

Tribunalul a apreciat că înscrisul îndeplinește condițiile de a fi "înscris nou" și de "a fi existat la data hotărârii", revizuenta dovedind că Ordinul nr. 663/05.06.2006 al Ministerului Sănătății Publice i-a fost comunicat ca urmare a solicitării sale, după darea hotărârii, el nefiind publicat în Monitorul Oficial.

Condiția, potrivit căreia, înscrisul nu a putut fi înfățișat în procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții nu este însă îndeplinită în cauză.

Astfel, actul înfățișat ca "doveditor" nu era un act care trebuia adus la cunoștința revizuentei, astfel încât nu se poate susține că a fost tăinuit de partea potrivnică sau că nu a putut fi prezentat din motiv de forță majoră. Revizuenta avea oricând posibilitatea să solicite și să obțină o copie a actului de la instituția publică în cauză, așa cum de altfel a procedat ulterior.

Nu este îndeplinită nici condiția caracterului doveditor și determinant al înscrisului pe care se întemeiază cererea de revizuire, o astfel de condiție fiind îndeplinită atunci când acesta, dacă ar fi fost cunoscut de instanța a cărei hotărâre este atacată, ar fi putut duce, prin el însuși, fără a fi nevoie să fie completat cu alte mijloace de probă, la pronunțarea unei alte soluții.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal pârâta A., totodată, formulând și cerere de sesizare a Curții Constituționalitate în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 167 alin. (1) și (2), art. 172 alin. (1) și art. 175 alin. (1) din vechiul C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 11 din 1 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-au respins ca inadmisibile cererea de sesizare a Curții Constituționale, excepția de nelegalitate, precum și cererea de revizuire formulată de recurenta A.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 167 alin. (1) și (2), art. 172 alin. (1) și art. 175 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, că este inadmisibilă, conform prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 a Curții Constituționale.

Raportat la acest text legal, s-a constatat că una dintre condițiile de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale este aceea ca dispoziția criticată pentru neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei, or, în speță această condiție nu este îndeplinită, raportat la dispozițiile apreciate a fi neconstituționale.

Referitor la excepția de nelegalitate a Ordinului nr. 1363/13.12.2006, a Ordinului nr. 2481/15.12.2009 și a Ordinului nr. 2884/26.11.2010, instanța a reținut că aceasta este reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, iar la alin. (2) se face vorbire despre invocarea acestei excepții în fața instanței învestite cu fondul litigiului, or, în speță instanța în fața căreia s-a invocat excepția nu este instanță de fond, în accepțiunea Legii nr. 554/2004.

Prin urmare, la acel moment procesual, în care instanța nu a declarat admisibilă revizuirea și nu s-a procedat la analiza fondului cauzei, excepția de nelegalitate nu poate fi invocată, în raport cu dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., s-au reținut cerințele pe care înscrisul trebuie să le îndeplinească în mod cumulativ și care privesc puterea probatorie a acestuia, descoperirea sa după darea hotărârii, noutatea sa, caracterul său determinant și prezentarea sa de către revizuent, în plus, acesta trebuie să fi fost reținut de partea potrivnică sau să nu fi putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.

În cauză, această ultimă condiție nu este îndeplinită, revizuenta având posibilitatea practică de a obține oricând în timpul procesului desfășurat anterior Ordinele invocate în prezentul litigiu drept înscrisuri noi.

Împotriva acestei decizii, revizuenta A. a declarat recurs, solicitând admiterea cererii de recurs, casarea deciziei atacate și admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 167 alin. (1) și (2), art. 172 alin. (1) și art. 175 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865.

În argumentarea memoriului de recurs, revizuenta A. susține că hotărârea atacată este nelegală, întrucât instanța a încălcat procedura prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992 și a refuzat comunicarea excepției către pârâți, iar în acest mod, s-a încălcat în mod grav dreptul său la un proces corect, fiind astfel încălcat principiul oralității și al contradictorialității ședințelor de judecată.

Mai arată recurenta, că a fost încălcat art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar refuzul instanței de comunicare a excepției invocate către pârâți reprezintă o antepronunțare în cauză.

O altă critică vizează faptul că instanța nu s-a exprimat în ședința de judecată cu privire la admisibilitatea sau inadmisibilitatea excepției, aspect care contravine dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât avea obligația să se pronunțe motivat chiar în ședință publică și să prezinte în detaliu motivele reținute, iar această situație a dus la încălcarea drepturilor procesuale, prin atitudinea discriminatorie față de persoana revizuentei.

Mai susține recurenta, că excepția invocată era admisibilă, întrucât erau îndeplinite toate condițiile de admisibilitate, respectiv dosarul se afla pe rolul unei instanțe, revizuenta era parte în dosar, excepția avea legătură cu cauza, fiind susținută în fața instanței și putea fi invocată indiferent de natura dosarului sau de faza procesuală în care se afla acesta.

În continuare, revizuenta a redat conținutul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulat în fața instanței de revizuire, solicitând admiterea acesteia.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate raportate la temeiului de drept invocat, Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de recurenta A., pentru considerentele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia", iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale".

Din analiza dispozițiilor art. 29 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 47/1992, rezultă că pentru a se dispune sesizarea Curții Constituționale cu privire la soluționarea unei excepții de neconstituționalitate este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de admisibilitate: excepția de neconstituționalitate să fie ridicată într-un litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj; excepția de neconstituționalitate să vizeze o lege sau ordonanță ori o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță în vigoare; dispoziția legală care face obiectul excepției de neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei; prevederile legale care formează obiectul excepției să nu fi fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

În raport cu aceste dispoziții, se constată că una dintre condițiile de admisibilitate a sesizării Curții Constituționale este aceea ca dispoziția criticată pentru neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei, or, în speță această condiție nu este îndeplinită, raportat la dispozițiile apreciate a fi neconstituționale.

Aceasta deoarece, recurenta a arătat în susținerea excepției formulate că aspectele de neconstituționalitate ar viza o pretinsă neprevedere legală cu privire la "constatarea de către judecător a inexistenței unor înscrisuri care ar fi trebuit obligatoriu să existe".

Cum dispozițiile art. 29 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 47/1992 impun îndeplinirea cumulativă a condițiilor de admisibilitate a sesizării, rezultă că neîndeplinirea uneia dintre aceste condiții atrage respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Acest aspect a fost corect apreciat de Curtea de Apel București, care a reținut că orice excepție prin care nu se face o veritabilă critică de neconstituționalitate și care se referă la interpretarea și aplicarea legii este inadmisibilă, întrucât excede competenței Curții Constituționale, aceasta pronunțându-se numai asupra constituționalității legilor supuse controlului.

Într-o altă critică, recurenta susține încălcarea prevederilor art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu privire la refuzul instanței de comunicare a excepției invocate către pârâți, aspect care ar reprezenta, în opinia sa o antepronunțare în cauză.

Această susținere nu poate fi primită întrucât, așa cum s-a menționat în practicaua deciziei atacate părțile au solicitat, atât prin întâmpinare cât și prin notele de ședință depuse la dosarul cauzei, judecarea cauzei în lipsă, iar instanța a avut în vedere acest aspect, eventual intimații ar fi putut invoca o nulitate relativă, în contextul în care prin măsura dispusă de instanță li s-ar fi încălcat dreptul la apărare.

Mai susține recurenta, că s-au încălcat dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu privire la faptul că instanța nu s-a exprimat în ședința de judecată cu privire la admisibilitatea sau inadmisibilitatea excepției invocate, iar această situație a dus la încălcarea drepturilor procesuale, prin atitudinea discriminatorie față de persoana sa.

Nici această critică a recurentei nu poate fi reținută ca fondată, față de dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora, sesizarea Curții Constituționale se dispune de instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate printr-o încheiere ca va cuprinde punctele de vedere ale părților și opinia instanței asupra excepției.

Prin urmare, deși nu soluționează în concret excepția de neconstituționalitate, instanța de judecată se alătură controlului de constituționalitate prin verificarea pe care o face în raport cu îndeplinirea condițiilor formale de sesizare a Curții Constituționale, aspecte care au fost reținute în considerentele deciziei atacate.

Așadar, instanța a reținut, în mod corect, în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 167 alin. (1) și (2), art. 172 alin. (1) și art. 175 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, că este inadmisibilă, conform prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 a Curții Constituționale.

Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva Deciziei nr. 11 din 1 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva Deciziei nr. 11 din 1 februarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimații Ministerul Sănătății, B. și Spitalul Clinic de Urgențe Oftalmologice București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2019.

Procesat de GGC - NN