ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 673/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 88A din data de 23 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a admis excepția tardivității promovării apelului și, în consecință, a anulat, ca tardiv promovat, apelul formulat de reclamantul A., în calitate de reprezentant al Cabinetului de Avocat "A.", împotriva Sentinței civile nr. 1185 din data de 30 mai 2017, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2016.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurentul-reclamant A., în calitate de reprezentant al Cabinetului de Avocat "A.", invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant a arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică și a susținut că la baza admiterii excepției privind tardivitatea formulării căii de atac a stat un fals.

A menționat că a fost prejudiciat de pârâții B., C., D. și alții, cu locul de muncă la Direcția Națională Anticorupție, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului și, pe cale de consecință, desființarea hotărârilor instanțelor de fond și de apel, iar, în rejudecare, obligarea pârâților la plata daunelor morale, materiale și de agrement, conform documentelor existente la dosarul cauzei.

A precizat că și-a exercitat profesia de avocat în baza codului de identificare fiscală nr. x, eliberat la data de 18 ianuarie 2013, în temeiul deciziei emise de Uniunea Națională a Barourilor din România, fiind condamnat de pârâții E., F., G. și H.

Examinând recursul din perspectiva încadrării motivelor de recurs în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, recurentul-reclamant, prin cererea de recurs, a susținut incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., însă, nu a dezvoltat critici care să poată fi încadrate în ipotezele reținute de aceste dispoziții legale, singura critică adusă de către recurentul-reclamant deciziei recurate fiind aceea că excepția tardivității a fost admisă în baza unui fals.

Prin punctul de vedere depus cu privire la raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului și prin notele scrise depuse la data de 27 martie 2019, recurentul-reclamant a susținut că sentința atacată cu apel i-a fost comunicată la data de 24 iulie 2017 și nu la data de 21 iulie 2017, aspect ce rezultă din adresa prin care Primăria Tulcea a arătat că actele de procedură au fost depuse la această instituție la data de 24 iulie 2017.

Referitor la aceste susțineri, Înalta Curte constată că nu se poate reține că acestea îndeplinesc rigorile impuse de dispozițiile legale motivării căii de atac, chiar dacă tind se dezvolte afirmația recurentului-reclamant, din cuprinsul cererii de recurs, potrivit căreia constatarea tardivității apelului s-a bazat pe un fals.

Pe de o parte, în raport de exigențele art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., dezvoltarea motivelor de nelegalitate pe care se întemeiază recursul trebuie realizată în cuprinsul cererii de recurs sau, în situația în care motivele se depun printr-un memoriu separat, motivarea recursului se va face în termenul legal de declarare a căii de atac, în caz contrar intervenind sancțiunea nulității prevăzute de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Or, în speță, aceste susțineri au fost formulate prin punctul de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului (depus la data de 27 decembrie 2018) și prin notele de ședință depuse la 27 martie 2019, cu mult după expirarea termenului de recurs (decizia recurată a fost comunicată recurentului la data de 26 iunie 2018, iar termenul pentru declararea căii de atac s-a împlinit la data de 27 iulie 2018).

Pe de altă parte, criticile formulate de către recurentul-reclamant prin care acesta evidențiază pretinse neconcordanțe cuprinse în adresele emise de către Primăria Tulcea nu vizează nelegalitatea deciziei atacate, ci constituie aspecte de netemeinicie ale acesteia, referitoare la modul în care instanța de apel a interpretat și a valorificat probele administrate în cauză și cele reținute cu privire la situația de fapt, chestiuni care nu pot fi supuse cenzurii în recurs, față de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează în sensul că se poate cere casarea unei hotărâri numai pentru motive de nelegalitate.

În cauză, recurentul-reclamant nu a indicat în concret care sunt motivele de nelegalitate care pot fi imputate hotărârii recurate și nu a formulat critici care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de lege, sunt de natură a susține nelegalitatea hotărârii, ci, invocând formal dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a susținut falsul celor menționate de către Primăria Tulcea cu privire la efectuarea procedurii de comunicare a sentinței apelate.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea aspectelor de nelegalitate a deciziei pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă, precum și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ., ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

Așa fiind, cum aspectele susținute de recurentul-reclamant A., în calitate de reprezentant al I. nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5), va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A., în calitate de reprezentant al I., împotriva Deciziei civile nr. 88/A din data de 23 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2019.

Procesat de GGC - GV