DELFRATI ET NICULAE c. ROUMANIE

Secțiunea a treia Cerere nr. 30169/03 prezentată de Eduard DELFRATI și Elena Evelina NICULAE împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 1 iulie 2008, într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, Luis López Guerra, Ann Power, judecători și Santiago Quesada grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 27 august 2003, având în vedere decizia Curții de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, astfel cum permite art. 29 alineatul (3) din convenție, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei, După ce a luat act de acest lucru, face următoarea decizie FĂCUTE recurentele, dl Eduard Delfrati și dna Eduard Delfrati.

Elena Evelina Niculae, fratele și sora, sunt cetățeni români născuți în 1938 și, respectiv, 1942, rezidenți în București. La 16 noiembrie 2005, dl Elena Evelina Niculae a murit. Potrivit unui certificat de moștenitor din 24 octombrie 2007, ale cărui copii au fost depuse la dosar, moștenitorii săi sunt dl Dumitru Niculae, soțul ei, și domnii. Laurențiu Dan Niculae și Octavian Niculae, fiii săi. Prin scrisoarea din 15 februarie 2008, au solicitat Curții să le permită să continue procedura în calitate de moștenitori. Elena Evelina Niculae poate pretinde că are un interes suficient pentru a justifica continuarea examinării cererii și, prin urmare, le recunoaște calitatea pentru a se substitui acum recurentei în speță.

Guvernul român ( Printr-o hotărâre definitivă din 4 martie 1998, tribunalul județ din București (adică tribunalul județ al județului departamental) a dat dreptul la acțiunea reclamanților și a ordonat Consiliului Municipal din București să le restituie un teren de 248 de locuri în București, 32C rue Saniuței (în prezent strada Herța), în districtul al doilea. Având în vedere această hotărâre, la 19 mai 1998, Primăria București a ordonat restituirea terenului și punerea în posesie a reclamanților.

Printr-un proces-verbal din 8 iulie 1998, reclamanții nu au fost în posesia decât a unei parcele de 150 m, întrucât terenul rămas de 108 era ocupat de o școală publică Școala generala nr. 4 La 4 octombrie 2000, reclamanții au sesizat instanța cu Tribunalul de Primă Instanță de Primă Instanță din București a acționat împotriva școlii cu scopul de a obține înapoierea terenului din 108 printr-o hotărâre din 6 februarie 2002, instanța de primă instanță a dat dreptul la acțiune și a dispus la școală să repună în discuție terenul reclamanților. Printr-o hotărâre din 10 septembrie 2002, tribunalul departamental a acceptat recursul la școală și a respins acțiunea, pe motiv că Hotărârea din 4 martie 1998 nu putea fi invocată împotriva școlii, întrucât aceasta din urmă nu luase parte la procedura pronunțată de această hotărâre.

Această hotărâre a fost confirmată, la recursul reclamanților, printr-o hotărâre din 10 aprilie 2003 a instanței de apel din București. GRIFS Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamanții se plâng de refuzul autorităților de a executa hotărârea definitivă din 4 martie 1998 a tribunalului județ din București în ceea ce privește terenul de 108 m de-a lungul unghiului de la art. 1 din Protocolul nr. 1, ei consideră că la 3 iunie 2008, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Subsemnatul, Razvan-Horațiu Radu, agent al guvernului român în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declar că guvernul român oferă dlui Eduard Delfrati, Dumitru Niculae, Laurențiu-Dan Niculae și Octavian Niculae, împreună cu titlu grațios, suma de 50.000 euro (cinci mii de euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului.

Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în moneda landului restant la rata aplicabilă la data plății, și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu art. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului. În lipsa unei soluționări în termenul menționat, Ö Õ se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale.

La 29 aprilie 2008, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamantă Noi subsemnatii, Eduard Delfrati, Dumitru Niculae, Laurențiu-Dan Niculae și Octavian Niculae, notăm că guvernul român este dispus să ne plătească împreună, cu titlu gratuit, suma de 50 000 euro (cinci mii de euro) în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, va fi convertită în moneda landului restant la rata aplicabilă la data plății, și fără orice taxă aplicabilă. Aceasta va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțată în conformitate cu art. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului.

De la expirarea termenului menționat și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, se va plăti un dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. Acceptăm această propunere și, în plus, renunțăm la orice altă pretenție împotriva României cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se șteargă cauza din rol.

Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 30169/03 présentée par Eduard DELFRATI et Elena Evelina NICULAE contre la Roumanie La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 1 er juillet 2008 en une chambre composée de : Josep Casadevall, président, Corneliu Bîrsan, Boštjan M. Zupančič, Egbert Myjer, Ineta Ziemele, Luis López Guerra, Ann Power, juges, et de Santiago Quesada , greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 27 août 2003, Vu la décision de la Cour d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, comme le permet l’article 29 § 3 de la Convention, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, M. Eduard Delfrati et M me Elena Evelina Niculae, frère et sœur, sont des ressortissants roumains nés respectivement en 1938 et 1942 et résidant à Bucarest.

Le 16 novembre 2005, M me Elena Evelina Niculae décéda. Selon un certificat d’héritier du 24 octobre 2007, dont une copie fut versée au dossier, ses héritiers sont M. Dumitru Niculae, son époux, et MM. Laurențiu Dan Niculae et Octavian Niculae, ses fils. Par une lettre du 15 février 2008, ils ont demandé à la Cour de les autoriser à continuer la procédure en tant qu’héritiers. Eu égard à l’objet de la présente affaire et à l’ensemble des éléments qui sont en sa possession, la Cour estime que les héritiers de M me Elena Evelina Niculae peuvent prétendre avoir un intérêt suffisant pour justifier la poursuite de l’examen de la requête et leur reconnaît dès lors qualité pour se substituer désormais à la requérante en l’espèce.

Le gouvernement roumain (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. Răzvan-Horațiu Radu, du ministère des Affaires étrangères. Par un arrêt définitif du 4 mars 1998, le tribunal départemental de Bucarest (« le tribunal départemental ») fit droit à l’action des requérants et ordonna au conseil municipal de Bucarest de leur restituer un terrain de 248 m 2 sis à Bucarest, 32C rue Săniuței (actuelle rue Herța), dans le second arrondissement. Au vu de cet arrêt, le 19 mai 1998, la mairie de Bucarest ordonna la restitution du terrain et la mise en possession des requérants.

Par un procès-verbal du 8 juillet 1998, les requérants ne furent mis en possession que d’une parcelle de 150 m 2 puisque le terrain restant de 108 m 2 était occupé par une école publique (« Școala generală nr. 4 ») . Le 4 octobre 2000, les requérants saisirent le tribunal de première instance de Bucarest (« le tribunal de première instance ») d’une action en revendication contre l’école dans le but de se voir restituer le terrain de 108 m 2 . Par un jugement du 6 février 2002, le tribunal de première instance fit droit à l’action et ordonna à l’école de restituer le terrain en question aux requérants. Par un arrêt du 10 septembre 2002, le tribunal départemental accueillit l’appel de l’école et rejeta l’action, au motif que l’arrêt du 4 mars 1998 ne pouvait pas être invoqué à l’encontre de l’école, puisque cette dernière n’avait pas participé à la procédure tranchée par cet arrêt.

Cet arrêt fut confirmé, sur recours des requérants, par un arrêt du 10 avril 2003 de la cour d’appel de Bucarest. GRIEFS 1. Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent du refus des autorités d’exécuter l’arrêt définitif du 4 mars 1998 du tribunal départemental de Bucarest pour ce qui est du terrain de 108 m 2 . 2. Sous l’angle de l’article 1 du Protocole n o 1, ils estiment que l’impossibilité d’obtenir l’exécution intégrale de l’arrêt susmentionné emporte violation de leur droit au respect des biens. EN DROIT Le 3 juin 2008, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante : « Je soussigné, Răzvan-Horațiu Radu, agent du gouvernement roumain devant la Cour européenne des droits de l’homme, déclare que le gouvernement roumain offre de verser à MM.

Eduard Delfrati, Dumitru Niculae, Laurențiu-Dan Niculae et Octavian Niculae, conjointement, à titre gracieux, la somme de 50 000 euros (cinquante mille euros) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme. Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie dans la monnaie de l’Etat défendeur au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme.

A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. » Le 29 avril 2008, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la partie requérante : « Nous soussignés, Eduard Delfrati, Dumitru Niculae, Laurențiu-Dan Niculae et Octavian Niculae, notons que le gouvernement roumain est prêt à nous verser, conjointement, à titre gracieux, la somme de 50 000 euros (cinquante mille euros) en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme.

Cette somme, qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, sera convertie dans la monnaie de l’Etat défendeur au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, il sera payé un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Nous acceptons cette proposition et renonçons par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de la Roumanie à propos des faits à l’origine de ladite requête.

Nous déclarons l’affaire définitivement réglée. » La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine de la Convention). En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Santiago Quesada Josep Casadevall Greffier Président