AFFAIRE CARAGHEORGHE ET AUTRES c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

19.01.2010

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de P1-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2010
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE CARAGHEORGHE ET AUTRES c. ROUMANIE (CtEDO, 2010)

HUDOC · oficial

ROMÂNIA (solicitarea nr. 38742/04) HOTĂRÂREA STRASBURG 19 ianuarie 2010 DEFINITIVF 19/04/2010 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 alineatul (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Caragheorghe și alte c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Luis López Guerra, Ann Power, judecători, și Santiago Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 15 decembrie 2009, Rend la hotărârea pe care o reprezintă, adoptat la această dată în instanță La originea cauzei se găsește o cerere (n 38742/04) îndreptat împotriva României și din care cinci resortisanți ai acestui stat, domnul Virginia Caragheorghe, Lemenia Todea, Elena Peteu și Dana Ileana Gratiela Chirvan și domnul Paul Georgio ( La 2 martie 2006, președintele secțiunii a decis să comunice cererea guvernului. După cum permite art. 3 din Convenție, s-a decis, de asemenea, să se examineze în același timp admisibilitatea și fondul cauzei. În urma decesului dlui Lemenia Todea, care a avut loc la 11 august 2005, moștenitorii săi, dl Nicolae Dorin Tif și dl Veronica Tif, au exprimat, printr-o scrisoare din 19 aprilie 2007, dorința de a continua procesul. Virginia Caragheorghe, care a avut loc la 8 martie 2006, moștenitorii săi, Nicolae Constantin Caragheorghe și Doina Mariana Dumitrescu, și-au exprimat, prin scrisorile din 1 septembrie 2006 și 19 aprilie 2007, dorința de a continua procesul. 14, rue Aviator Popișteanu, compus dintr-o casă și din teritoriul în cauză, care au aparținut G.I., la ê êux de reclamanta Lemenia Todea, și, respectiv, unchiul altor solicitanți, au făcut obiectul unei naționalizări. După moartea lui G.I., la 14 aprilie 1983, moștenitorii săi erau Lemenia Todea, cu o cotă de 1/2 din masa succesorală, Dana Ileana Grațiela Chirvan, cu o cotă de 4-24, Virginia Caragheorghe, Elena Peteu și Paul Georgescu, cu o cotă comună de 4/2, și alte trei persoane cu o cotă comună de 4/2. La 20 iunie 1996, reclamanții au obținut o decizie definitivă cu privire la naționalizarea și dreptul lor de proprietate asupra imobilului. La 17 noiembrie 1997, în temeiul deciziei menționate anterior, primăria București a dispus restituirea proprietății asupra reclamanților, cu excepția mai multor apartamente vândute, în temeiul Legii nr. 112/1995, chiriașilor care îi ocupau. Cu această ocazie a fost întocmit un proces-verbal. La 3 decembrie 1997, reclamanții au solicitat instanțelor să constate nulitatea vânzării apartamentului nr 2 de 38,01 m2 și terenul de 14,19 m2, apartamentul nr 5 de 48,42 m2 și terenul aferent de 18,02 m2 și apartamentul n 4, fără dimensiuni cunoscute, a imobilului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În ianuarie 1999, Tribunalul de Primă Instanță din București, recunoscând în același timp dreptul de proprietate al reclamanților, a respins acțiunea acestora, pe motiv că chiriașii erau cumpărători de bună credință. Instanța nu a acordat nicio despăgubire reclamanților. 10. Printr-o hotărâre definitivă din 21 octombrie 2003, instanța de apel din București a respins o nouă acțiune a reclamanților în anulare a contractului de vânzare a apartamentului nr. 2, reținând că aceasta se confrunta cu autoritatea de lucru judecată de hotărârea din 25 ianuarie 1999. 11. Prin hotărârile definitive din 19 noiembrie 2003 și 23 ianuarie 2004, Curtea de Primă Instanță din București și Curtea de Casație și Justiție au respins două noi acțiuni ale reclamanților în anulare a contractului de vânzare a apartamentului nr. 5, reținându-se că acestea se confruntau cu autoritatea de lucru judecată din hotărârea din 25 ianuarie 1999. 12. La 26 iulie 2001, în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanții au depus la primăria din București o cerere de restituire a apartamentelor nr. 2, 4 și 5. Nu s-a luat nicio decizie până în prezent. II. DREPTUL INTERN PERTINENT 13. Dispozițiile legale și jurisprudența internă relevantă sunt descrise în Hotărârile Strain și în alte Hotărâri România 57001/00, CEDO 2005 VII, § 19 26), Paduraru România 63252/00, § 53, 1 În decembrie 2005) și Tudor c. România 29035/05, §§ 15 Virginia Caragheorghe, care a avut loc la 8 martie 2006, moștenitorii săi, Nicolae Constantin Caragheorghe și Doina Mariana Dumitrescu, au exprimat, prin scrisorile din 1 septembrie 2006 și 19 aprilie 2007, dorința de a continua procesul. 15. Curtea consideră, având în vedere obiectul prezentei cauze și ansamblul elementelor aflate în posesia sa, că moștenitorii celor două recurente pot pretinde că au un interes suficient pentru a justifica continuarea examinării cererii și, prin urmare, le recunoaște calitatea pentru a le înlocui în prezenta cauză (a se vedea Hodoș și alții c. România, 29968/96, § 43, 21 mai 2002). 16. Din motive practice, prezenta hotărâre va continua să-i numească pe domnul Lemenia Todea și Virginia Caragheorghe ca făcând parte din Curtea constată că, în cele două formulare de cerere transmise la 24 iulie 2004, reclamanții prezintă separat situația juridică a apartamentelor nr. 2 și 5 din clădirea din București, la nr. 14, strada Aviator Popisteanu, a cărei restituire o solicită. 18. Într-o scrisoare din 19 aprilie 2007, reclamanții solicită restituirea apartamentelor vândute de statul în care se află clădirea menționată anterior. 19. În observațiile lor suplimentare trimise Curții la data de 27 iunie 2007, care conține observațiile guvernului cu privire la cererile de satisfacție echitabilă ale reclamanților, guvernul consideră că obiectul prezentei cereri, astfel cum reiese din formularele de cerere, este constituit din apartamentele nr. 2 și 5 din clădirea menționată anterior. 20. În ianuarie 2008, reclamanții se limitează la revendicarea valorii de piață a apartamentelor nr. 2 și 5, astfel cum reiese dintr-un raport de expertiză întocmit de guvern. 21. Având în vedere cele de mai sus, Curtea concluzionează că obiectul prezentei cereri vizează apartamentele nr. 2 și 5 din imobilul situat în București, la nr. 14, strada Aviator Popișteanu. III. PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 1 DIN PROTOCOLUL nr. 22. Reclamanții susțin încălcarea dreptului lor de a-și respecta bunurile din cauza faptului că se bucură de apartamentele nr. 2 și 5 și de terenul de construcții din București, la n 14, rue Aviator Popișteanu, despre care au fost recunoscuți ca proprietari prin decizia finală din 20 iunie 1996, imposibilitatea care decurge din vânzarea acestor bunuri prin intermediul statului către chiriașii care le ocupau. Ei: art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel de formulare Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 23. Guvernul susține că plângerea trebuie respinsă pentru nerespectarea termenului de șase luni în măsura în care cererea a fost depusă la 27 august 2004, data primirii formularelor de cerere către Curte, în timp ce ultimele decizii interne definitive în sensul articolului 35 alineatul (1) din convenție au fost pronunțate la 21 octombrie și 19 noiembrie 2003 de către instanța de recurs din București. 25. Instanțele nu au prezentat nici o referire la acest punct. 26. Curtea reamintește că, în conformitate cu dispozițiile art. 35 alin. (1) din Convenție, aceasta nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de atac interne și în termen de șase luni de la data deciziei interne definitive. În cazul în care presupusa încălcare constă într-o situație continuă, termenul de șase luni începe să curgă numai din momentul în care această situație continuă (a se vedea mutatis mutandis Hornsby c. Grecia, Hotărârea din 19 martie 1997, Rec., p. 508, § 35 și Marinakos c. Grecia, (dec.) n 49282/99, 29 martie 2000 27. Curtea consideră că posibilitatea ca reclamanții să beneficieze, timp de mai mulți ani, de dreptul lor de proprietate recunoscut printr-o decizie definitivă și irevocabilă într-o situație continuă. Simplul fapt pe care l-au făcut ei au încercat să-l facă fără succes. Până în prezent, reclamanților nu li s-au restituit bunurile în cauză și nu li s-au acordat mai multe despăgubiri pentru valoarea lor de piață. Termenul de șase luni prevăzut la art. 35 alineatul (1) din Convenție nu a început, prin urmare, să curgă în speă (a se vedea Topicescu c. România, nr 18419/02, § 16, 24 mai 2007 și Horia Jean Ionescu c. România, n 11166/02, § 24, 31 mai 2007). 28. Prin urmare, excepia guvernului nu poate fi salutată. Curtea constată, de asemenea, că aceasta nu este în mod vădit nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenie. În plus, Curtea arată că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 29. Guvernul își reiterează argumentele prezentate anterior în cauze similare, susținând că ingerința în dreptul reclamanților la respectarea bunurilor lor este proporțională, având în vedere că au posibilitatea de a primi despăgubiri în conformitate cu procedura prevăzută de legile nr. 10/2001 și 247/2005. 30. Reclamanții insistă asupra dreptului lor de proprietate. 31. Curtea a afirmat deja în numeroase cauze că punerea în eșec a dreptului de proprietate al reclamanților asupra bunurilor lor vândute de către stat terților care îi ocupau în calitate de locatari, combinată cu lipsa de a-și îndeplini obligația de a plăti valoarea bunurilor este incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor lor garantate prin art. 1 din Protocolul nr 1 (Străin citat anterior, § 39, 43 și 59) Porteanu c. România , n 4596/03, § 35, 16 februarie 2006). 32. În speță, Curtea nu are motive să se îndoiască de abordarea sa în cauzele menționate anterior. În primul rând, aceasta constată că, printr-o decizie definitivă 20 iunie 1996, a fost stabilită caracterul ilegal al naționalizării proprietății în București, la n 14, rue Aviator Popișteanu. Vânzarea de către statul apartamentele n 2 și 5 și ale terenului aferent, aparținând reclamanților, îi împiedică și astăzi pe aceștia să se bucure de dreptul lor de proprietate recunoscut printr-o decizie definitivă. Curtea consideră că o astfel de situație echivalează cu o privare de proprietate de facto, în lipsa oricărei despăgubiri. 33. Curtea amintește că, la momentul faptelor, nu exista în dreptul intern o cale de atac eficientă care să le ofere reclamanților o despăgubire pentru această privare (Strain sus-menționat, §§ 23, 26 247/2005 ar permite beneficiarilor acestei legi să primească, în conformitate cu o procedură și un calendar previzibile, o despăgubire în raport cu valoarea de piață a bunurilor de care au fost privați. 34. Prin urmare, există o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. IV. privind violarea ALEGULUI DE LA ARTICOLUL 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIA 35. Reclamanții se plâng că autoritățile nu au executat decizia definitivă din 20 iunie 1996 prin care își confirmă dreptul de proprietate asupra bunurilor în litigiu. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil (...) de o instanță independentă și imparțială, stabilită prin lege, care va decide (...) contestații privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) 36. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea constată că nu este în mod evident întemeiat greșit în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea constată, de asemenea, că nu se confruntă cu niciun alt motiv de nevinovăție. Prin urmare, trebuie declarat admisibil. Pe fond 38. Curtea consideră că, având în vedere concluziile sale de la punctele 29-34 de mai sus, nu este necesar să se pronunțe asupra fondului acestui aspect (a se vedea, printre altele, Enciu și Lega c. România, nr. 9292/05, § 36, 8 februarie 2007 și Ciobotea c. România, n 31603/03, § 39, 25 octombrie 2007). Reclamanții se plâng, fără a-și susține cauza, de necunoașterea articolului 8 din convenție din cauza faptului că se bucură de bunurile ale căror proprietari erau. 40. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau a protocoalelor sale. 41. Prin urmare, această parte a cererii este în mod evident greșit întemeiată și trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. VI. PRIVIND LEGAREA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 42. În conformitate cu art. 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să Õ Õ Õ Õ impeda pe deplin consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 43. Reclamanții solicită, cu titlu de prejudiciu material, restituirea apartamentelelor n 2 și 5 și ale terenului din clădirea din București, nr 14, strada Aviator Popisteanu, care au fost vândute de către stat în februarie 1997. De asemenea, ei revendică acordarea unei sume ca daune morale pe care nu o cuantifică. 44. Guvernul susține că valoarea de piață a bunurilor în cauză este de 159 147 EUR și prezintă un raport de expertiză în acest sens. În ceea ce privește prejudiciul moral, guvernul consideră că acesta ar fi compensat suficient de o constatare a încălcării. Cu titlu subsidiar, face trimitere la sumele acordate de Curte în cauze similare. 45. Curtea amintește că a ajuns la concluzia că încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, din cauza vânzării de către statul membru a bunurilor reclamanților, combinată cu absența totală a despăgubirii. 46. Curtea arată că a reieșit din dosar că reclamanții erau coproprietari ai apartamentelelor, pentru o cotă comună de 5/6 (a se vedea punctul 6) În măsura în care nu reiese din documentele și informațiile furnizate de părți că reclamanții au împărtășit apartamentele în cauză, Curtea nu poate ordona guvernului să restituie reclamanților integral sau parțial apartamentele menționate anterior (a se vedea, în același sens, Nistorescu c. România, n 15517/03, § 24, 17 iunie 2008). 47. Având în vedere informațiile de care dispune cu privire la prețurile pieței imobiliare locale și care acționează în mod echitabil, Curtea estimează valoarea de piață actuală a recurentelor în apartamentele în litigiu la 133 000 EUR. 48. Curtea consideră că evenimentele în cauză au putut cauza reclamanților o stare de incertitudine care nu poate fi compensată prin constatarea încălcării. Curtea consideră că suma de 2 000 EUR reprezintă o despăgubire echitabilă a prejudiciului moral suferit de solicitanți. Curtea consideră că este oportun să se stabilească rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURȚII, LA L 1 din Protocolul nr. A se vedea art. 1 lit. (n) lit. (a) pct. (n) pct. (n) pct. (n) pct. 1 lit. (n) pct. (n) pct. 000 EUR (o sută treizeci și trei de mii EUR) pentru daune materiale (ii. 000 EUR (două mii EUR) pentru prejudicii morale (iii. orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit pe sumele respective că sumele în cauză vor fi convertite în moneda de la statul pârât la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data plății, aceste sume vor fi majorate de la dobânda simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale. Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 19 ianuarie 2010, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevall Președinte