ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1098/2018

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27 martie 2017 pe rolul Judecătoriei sectorului 2 București, astfel cum a fost modificată prin cererea înregistrată la data de 19 iunie 2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Federația B., a solicitat instanței să dispună anularea Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Federației B. din data de 10 martie 2017, întrucât aceasta este lovită de nulitate absolută.

2.1. Prin sentința civilă nr. 7193 din 20 iunie 2017, Judecătoria sectorului 2 București a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Motivând soluția astfel dispusă, instanța a reținut că pârâta Federația B. este o autoritate publică, în înțelesul dispozițiilor Legii nr. 554/2004, fiind o persoană juridică de drept privat, declarată de utilitate publică prin legea specială a educației fizice și sportului, nesupusă procedurii de recunoaștere a utilității publice reglementate de O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații.

Hotărârea adunării generale ordinare are caracter de act administrativ, fiind emisă în exercitarea prerogativelor prevăzute de Statutul Federației B., adoptat în aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 69/2000, astfel încât poate fi atacată în fața instanței de contencios administrativ competente, potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004.

2.2. Prin sentința civilă nr. 3738 din 16 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetentei materiale a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a avut în vedere că în cauză sunt aplicabile dispozițiile 23 alin. (2) și (3) din O.G. nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile, prin care competența de soluționare a acțiunilor îndreptate împotriva hotărârilor adunării generale este atribuită în favoarea judecătoriei în circumscripția căreia își are sediul asociația.

În ceea ce privește caracterul de act administrativ al hotărârii adoptate de pârâtă, având în vedere și motivele de nulitate absolută invocate de reclamant, Curtea a reținut că nu este suficientă invocarea dispozițiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 69/2000, referitoare la utilitatea publică a federațiilor sportive naționale, pentru a atrage incidența prevederilor art. 10 alin. (1) din legea nr. 554/2004. Actul atacat nu a fost emis de autoritatea asimilată unei autorități publice în regim de putere publică, ci de către o persoană juridică de drept privat și nici nu a fost emis pentru punerea în aplicare a legii, în sensul de norme imperative care trebuie să se impună tuturor subiecților de drept, în realitate fiind un act de executare a statutului propriu, ca act juridic de ordine privată.

De asemenea, Curtea a avut în vedere că, deși Statutul Federației B. a fost adoptat în temeiul dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 69/2000, adoptarea de hotărâri nu reprezintă exercitarea unei prerogative de aplicare a legii, ci a Statutului, iar prin acțiune nu a fost contestată legalitatea Statutului prin raportare la dispozițiile legii, ci a fost vizată exclusiv conformitatea hotărârii atacate cu prevederile acestuia.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria sectorului 2 București, pentru următoarele considerente:

Acțiunea în anulare ce face obiectul prezentei cauze privește legalitatea Hotărârii adoptate de Adunarea Generală Ordinară a Federației B. la data de 10 martie 2017, reclamantul A. susținând că această hotărâre a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 17.2 și art. 24.2 din Statutul Federației.

Dispozițiile art. 35 din Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000 stabilesc că federațiile sportive naționale sunt structuri sportive de interes național, constituite prin asocierea cluburilor sportive și asociațiilor județene și ale Municipiului București, pe ramuri de sport. Totodată, se stipulează în mod expres că federațiile sportive naționale sunt persoane juridice de drept privat, de utilitate publică, autonome, neguvernamentale, apolitice și fără scop lucrativ.

În consecință, Federația B. are calitatea de autoritate publică asimilată, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora sunt asimilate autorităților publice persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

Însă calitatea de autoritate publică, dobândită de un subiect de drept prin asimilare, nu conferă caracterul de act administrativ pentru toate actele întocmite în exercitarea activității sale. Esențială în acest sens este natura juridică a actului juridic contestat, instanțele de judecată având obligația de a analiza dacă acesta întrunește condițiile unui act administrativ, în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv dacă are caracterele unui act unilateral, cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

În acord cu opinia Curții de Apel București, Înalta Curte reține că Hotărârea adoptată de Adunarea Generală Ordinară a Federației B. la data de 10 martie 2017 nu îndeplinește criteriile legale pentru a avea natura juridică a unui act administrativ, iar atribuirea prin lege a statutului de utilitate publică este irelevantă în stabilirea instanței competente să soluționeze prezenta cauză, natura litigiului și instanța competentă fiind determinate în funcție de natura actului dedus judecății.

Din cuprinsul hotărârii din data de 10 martie 2017, prin care s-au votat și adoptat modificări ale Statutului Federației B., rezultă că aceasta nu a fost emisă de autoritatea publică în regim de putere publică, pentru punerea în aplicare a legii, ci a fost adoptată de Federație în calitatea sa de persoană juridică de drept privat, în scopul organizării activității proprii. Măsurile adoptate prin hotărâre nu au servit unui scop de interes public, ca element esențial al unui act administrativ de autoritate, ci au reprezentat un act de punere în executare a statutului, ca act juridic de ordine privată.

Înalta Curte reține că izvorul măsurilor adoptate de Federație cu privire la modificarea Statutului nu este legea, ci acordul părților, conform O.G. nr. 26/2000, care reglementează structurile asociative (asociațiile, fundațiile, federațiile), ca o expresie a dreptului la liberă asociere. Potrivit art. 21 din acest act normativ:

"Adunarea generală este organul de conducere, alcătuit din totalitatea asociaților", iar potrivit art. 21 alin. (2):

"Competența adunării generale cuprinde: ...f) modificarea actului constitutiv și a statutului".

Drept urmare, atunci când o structură asociativă, constituită în temeiul O.G. nr. 26/2000, adoptă o hotărâre cu privire la modificarea Statutului propriu, aceasta nu emite un act de executare a unei legi, ci un act de executare a unei convenții și natura juridică a acestui act este de drept privat.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ci prevederile O.G. nr. 26/2000, care, în cuprinsul art. 23, dispun că:

"(2) Hotărârile adunării generale, contrare legii, actului constitutiv sau dispozițiilor cuprinse în statut, pot fi atacate în justiție de către oricare dintre membrii asociați care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat împotrivă și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal de ședință, în termen de 15 zile de la data când au luat cunoștință despre hotărâre sau de la data când a avut loc ședința, după caz.

(3) Cererea de anulare se soluționează în camera de consiliu de către judecătoria în circumscripția căreia asociația își are sediul. Hotărârea instanței este supusă numai apelului."

În cauză, sediul pârâtei Federația B. este situat în sectorul 2 al Municipiului București, astfel încât competența de soluționare a cauzei revine, material și teritorial, Judecătoriei sectorului 2 București.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâta Federația B., în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 martie 2018.