ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1086/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13 decembrie 2016, pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta Agenția Națională pentru Romi, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Capital Uman, prin Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Regiunea Nord Est, a formulat contestație împotriva măsurilor dispuse prin Procesul-verbal de stabilire a creanțelor bugetare emis de pârât sub nr. x din 21.11.2016, solicitând anularea acestora.

Prin încheierea din data de 23 martie 2017, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecății cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I din C. proc. civ., pentru lipsa părților.

Împotriva încheierii din data de 23 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Agenția Națională pentru Romi, întemeiat pe dispozițiile art. 486 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac și reluarea judecății cauzei.

În cuprinsul cererii de recurs, reclamanta a învederat că motivul pentru care nu a asigurat reprezentarea la termenul de judecată din data de 23 martie 2017, a fost determinat de lipsa organelor de conducere, fostul Președinte al Agenției Naționale pentru Romi fiind revocat din funcție, iar persoana care l-a înlocuit a preluat efectiv funcția abia la data de 24.03.2017.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 14 decembrie 2017, intimatul-pârât a invocat excepția tardivității declarării recursului, excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) noul C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

II.1. Referitor la excepția nulității recursului pentru nerespectarea termenului de declarare a căii de atac, Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a invocat, în susținerea acestei excepții, dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciind că recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului de 15 zile prevăzut de acest text de lege, în raport de data comunicării hotărârii atacate.

Înalta Curte reține că recursul declarat de reclamanta Agenția Națională pentru Romi privește încheierea de ședință din 23 martie 2017, prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei pentru lipsa părților, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 teza I din C. proc. civ.. Încheierea de ședință a fost comunicată reclamantei la data de 30.10.2017, iar recursul a fost depus prin poștă, fiind înregistrat la data de 13 noiembrie 2017.

Potrivit art. 414 alin. (1) C. proc. civ., împotriva încheierii de suspendare a judecății cauzei, se poate exercita calea de atac a recursului, iar potrivit art. 414 alin. (2) C. proc. civ., recursul poate fi exercitat cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu este aplicabil termenul de recurs reglementat de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate, ci termenul prevăzut de art. 414 alin. (2) C. proc. civ., astfel încât recursul a fost declarat de reclamanta Agenția Națională pentru Romi cu respectarea termenului legal, excepția nulității recursului fiind neîntemeiată.

II.2. Referitor la excepția nulității recursului pentru nemotivare, Înalta Curte o va admite, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul formulat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamanta își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță.

Astfel, motivele de recurs se limitează la a justifica lipsa reprezentantului legal al reclamantei la termenul de judecată din data de 23 martie 2017, fără a aduce critici raportate la conținutul concret al hotărârii atacate, fără a indica și combate eventualele măsuri nelegale dispuse de instanța de fond. Argumentele prezentate de reclamantă se circumscriu, în realitate, unei cereri de repunere pe rol a cauzei, cerere care, însă, nu se află în competența de soluționare a instanței de recurs.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. În condițiile în care dezvoltarea motivelor de recurs nu permite analizarea hotărârii recurate în cadrul niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., această nelegalitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea căii de atac, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului pentru nemotivare și va anula recursul declarat de reclamanta Agenția Națională pentru Romi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, pentru nerespectarea termenului de declarare a căii de atac.

Admite excepția nulității recursului pentru nemotivare.

Anulează recursul declarat de reclamanta Agenția Națională pentru Romi împotriva încheierii de ședință din 23 martie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 martie 2018.