ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1084/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 7 octombrie 2014, pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat:

- suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.06.2014, până la soluționarea definitivă a cererii de anulare a aceluiași act;

- anularea deciziei nr. 28441/19.08.2014 de soluționare a contestației formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.06.2014, și, implicit, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.06.2014, ca netemeinice și nelegale, cu consecința exonerării reclamantei de la plata debitului în cuantum de 63.930 RON, plus accesoriile aferente acestuia;

- anularea deciziei nr. E15.759/05.06.2014 prin care s-a soluționat plângerea prealabilă formulată împotriva notificării beneficiarului cu privire la refuzul plății nr. 497/08.04.2014 și implicit anularea notificării beneficiarului cu privire la refuzul plății nr. 497/08.04.2014, ca netemeinice și nelegale, cu consecința obligării pârâtelor la plata tranșei a II-a a finanțării conform contractului x din data de 09.05.2011 modificat prin Actul adițional nr. 1 din 17.12.2013;

Prin încheierea nr. 138/2014 din 27 noiembrie 2014, instanța de fond a dispus suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.06.2014 și a deciziei nr. 28441/19.08.2014, emise de pârâtă, până la soluționarea definitivă a cererii de anulare a acelorași acte administrative.

Prin încheierea din 22 ianuarie 2015, rectificată din oficiu prin încheierea nr. 10/F/C. civ. din 18 februarie 2015, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Centrul Regional Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Prin sentința civilă nr. 18 din 19 februarie 2015, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Împotriva încheierilor de ședință din data de 22.01.2015 și nr. 10/F/CC/18.02.2015, precum și împotriva sentinței civile nr. 18/19.02.2015, pronunțate de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta Întreprinderea Individuală A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea lor, iar în rejudecare, respingerea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Centrul Regional Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și admiterea cererii de anulare a actelor administrative, formulate în contradictoriu cu ambii pârâți.

În susținerea recursului, recurenta-reclamantă consideră greșită admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Centrul Regional Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, arătând că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 56 alin. (2) C. proc. civ., neavând relevanță că pârâtul chemat în judecată nu are personalitate juridică, așa cum rezultă din dispozițiile O.U.G. nr. 41/2014.

În ceea ce privește petitele referitoare la anularea deciziei nr. 28441/19.08.2014 de soluționare a contestației formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.06.2014, și, implicit, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.06.2014, recurenta-reclamantă arată, în esență, următoarele:

a) instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 14 alin. (2) tezele 3 și 4 din Anexa I la contractul de finanțare, reținând că termenul de 5 zile lucrătoare, prevăzut de art. 21 alin. (6) din O.G. nr. 66/2011 pentru convocarea structurii supusă verificării la fața locului, nu este unul imperativ. Recurentul-reclamant susține că structurii verificate i s-a acordat un termen de numai o zi lucrătoare pentru a pregăti documentele solicitate de reprezentanții autorităților pârâte, dat fiind că nota de convocare a fost emisă pe data de 20.03.2014, iar verificarea urma a se efectua pe data de 24.03.2014, în condițiile în care zilele de 22 și 23 martie au fost zile nelucrătoare.

De asemenea, susține recurenta-reclamantă, nu există o obligație legală privind prezentarea originalului documentelor solicitate spre verificare, ci doar obligația de a consimți la inspecțiile pe bază de documente. Consideră că, la data vizitei în teren (24.03.2014), nu i s-a solicitat prezentarea documentelor de natură contabilă prevăzute de art. 14 din Anexa I la contractul de finanțare, ci originalele unor procese-verbale sau contracte de vânzare-cumpărare. Precizează ca a prezentat, ulterior, în perioada de verificare a dosarului de finanțare, și documentele originale pe care nu le-a avut la dispoziție la data verificării la fața locului, dar pârâții nu au luat în considerare aceste documente și au consemnat lipsa acestora în Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.06.2014.

Recurenta-reclamantă apreciază că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestor critici.

b) Referitor la lipsa autorizației de construire pentru lucrările de modernizare a construcțiilor, instanța de fond se rezumă la redarea prevederilor legale din Legea nr. 50/1991 și H.G. nr. 273/1994, fără a motiva în concret incidența acestora în speța dedusă judecății.

Instanța de fond reține în mod greșit că cererea de finanțare s-a referit la modernizarea și extinderea construcției. În realitate, s-a referit la dezvoltarea și modernizarea fermei de găini ouătoare, astfel încât raționamentul privitor la aplicarea prevederilor legale din Legea nr. 50/1991 și din H.G. nr. 273/1994 nu are nicio susținere în speța dedusă judecății.

Raportat la proiectul depus de întreprinderea reclamantă, aceasta nu și-a asumat nicio obligație în legătură cu obținerea vreunei autorizații de construcție. De asemenea, a prezentat extrasul de carte funciară din care reiese că lucrările de modernizare executate la construcțiile existente au fost înscrise în cartea funciară, dovadă că certificatul de atestare a edificării construcției nr. 1993/19.03.2014 emis de comuna Daneș este conform cu prevederile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare. Modernizarea construcțiilor și schimbarea destinației acestora a devenit opozabilă părților odată cu înscrierea în cartea funciară.

De asemenea, instanța de fond nu observă că procesul-verbal de recepție finală a lucrărilor nu trebuie vizat de primăria în a cărei rază teritorială se află construcția.

c) procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.06.2014 este întocmit cu încălcarea principiului proporționalității reglementat expres de art. 17 din O.G. nr. 66/2011.

d) petitul privind anularea deciziei nr. E15.759/05.06.2014 prin care s-a soluționat plângerea prealabilă formulată împotriva notificării beneficiarului cu privire la refuzul plății nr. 497/08.04.2014 și implicit anularea notificării beneficiarului cu privire la refuzul plății nr. 497/08.04.2014, ca netemeinice și nelegale, cu consecința obligării pârâtelor la plata tranșei a II-a a proiectului de finanțare "Dezvoltare și modernizare fermă găini ouătoare" în cuantum de 42.620 RON, în conformitate cu prevederile contractului de finanțare x din data de 09.05.2011 modificat prin Actul adițional nr. 1 din 17.12.2013 se impune a fi admis în condițiile admiterii petitului privind anularea deciziei nr. 28441/19.08.2014 de soluționare a contestației formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.06.2014, și, implicit, anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.06.2014.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 16.07.2015, intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 31 mai 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au înregistrat la dosarul cauzei puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 06 decembrie 2017, constatând că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, completul de filtru a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen pentru judecata pe fond a căii de atac.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este fondat în limitele și pentru argumentele care vor fi arătate în continuare:

1.a) Cât privește admiterea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 7 - Centrul Alba Iulia, dispusă prin încheierea de ședință din 22 ianuarie 2015, îndreptată prin încheierea nr. 10/F/CC/18.02.2015, Înalta Curte constată că soluția asupra excepției invocate de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale este greșită, fiind întemeiată pe argumentul lipsei personalității juridice a autorității pârâte, confirmată de prevederile O.U.G. nr. 41/2014, dar cu ignorarea dispozițiilor art. 56 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora în judecată pot sta și entitățile fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii. Or, Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 7 - Centrul Alba Iulia este o entitate constituită potrivit legii, în subordinea Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, parte a raporturilor juridice oglindite în actele administrative supuse controlului judiciar.

Pe cale de consecință, în mod greșit instanța de fond a înlăturat din cadrul procesul subiectiv al cauzei autoritatea pârâtă menționată, pe temeiul lipsei capacității sale procesuale de folosință.

1.b) Cât privește sentința recurată, Înalta Curte constată că principala neregulă, în sensul acestei noțiunii definit prin art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, care a condus atât la emiterea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/26.06.2014 cât și la emiterea notificării (întreprinderii recurente-reclamante, în calitate de beneficiară a finanțării, conform contractului nr. x/9.05.2011) cu privire la refuzul plății nr. 497/8.04.2014 a fost reținută a fi executarea fără autorizație de construire a lucrărilor de extindere, modernizare și schimbare destinație la construcțiile aferente proiectului finanțat.

Prima instanță a confirmat existența neregulii, reținând că, pentru lucrările realizate în cadrul proiectului, era obligatorie obținerea autorizației de construire în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991și că procesul-verbal de recepție finală a lucrărilor prezentat de reclamantă (nr. x/12.04.2012) nu respectă cerințele din H.G. nr. 273/1994, în forma în vigoare la data întocmirii acestuia, în sensul că, din comisia de recepție a construcțiilor nu a făcut parte un reprezentant al administrației publice locale.

Criticile recurentei, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pc. 8 C. proc. civ., se referă la greșita reținere a neregulii.

Susține recurenta că, prin contractul de finanțare, nu și-a asumat obligația obținerii unei autorizații de construire și că proiectul finanțat s-a referit la dezvoltarea și modernizarea fermei de găini ouătoare, iar nu la modernizarea și extinderea construcției aferentă fermei, așa cum a reținut instanța de fond. Pe cale de consecință, susține recurenta că nu îi erau aplicabile prevederile Legii nr. 50/1991 și ale H.G. nr. 273/1994, acte normative reținute de instanța de fond în confirmarea existenței neregulii.

Contractul de finanțare nr. x/9.05.2011 se referă la acordarea finanțării nerambursabile în favoarea întreprinderii recurente pentru punerea în aplicare a proiectului denumit "Dezvoltare și modernizare fermă de găini ouătoare".

În conformitate cu prevederile art. 1(2) din contract, beneficiarei i s-a acordat finanțarea în termenii și condițiile stabilite prin contractul-cadru și anexele acestuia. Conform cererii de finanțare, parte integrantă a contractului, principalul obiectiv al proiectului l-a constituit extinderea, modernizarea și schimbarea destinației construcțiilor aferente fermei.

Așa cum a reținut instanța de fond, precum și autoritatea administrativă care a constatat neregula, în raport de obiectul lucrărilor de construcție a căror finanțare a fost solicitată, întreprinderea recurentă era datoare să obțină autorizație de construire pentru executarea respectivelor lucrări, în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991.

Pe cale de consecință, erau incidente și prevederile H.G. nr. 273/1994 privind aprobarea Regulamentului de recepție a lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora.

Pentru constatarea existenței neregulii, nu este necesar, așa cum susține recurenta, ca aceasta să-și fi asumat explicit prin contractul de finanțare o obligație de obținere a autorizației de construire. Câtă vreme printre obiectivele proiectului finanțat s-a numărat executarea lucrărilor de modernizare, extindere, schimbare destinație a unor construcții destinate funcționării fermei, pentru care art. 1 și art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 prevăd în mod explicit obligația obținerii autorizației de construire, beneficiara finanțării era datoare să respecte legislația națională în implementarea proiectului.

Lipsa autorizației de construire constituie o abatere de la legalitate, în sensul prevederilor exprese ale art. 16 din Anexa 1 la contractul de finanțare, activitățile menționate derulate în cadrul proiectului finanțat fiind desfășurate cu încălcarea prevederilor Legii nr. 50/1991.

Recurenta s-a referit și la înscrierea modificărilor constructive în cartea funciară în baza certificatului de atestare a edificării lor nr. 1993/19.03.2014 emis de comuna Daneș, act administrativ a cărui legalitate nu a fost contestată.

Înalta Curte constată că autoritatea administrativă care a acordat finanțarea nu este în poziția unui terț, dator să respecte publicitatea asigurată prin intermediul cărții funciare. Din acest motiv, înscrierea în cartea funciară a construcțiilor, așa cum au fost modificate/extinse/modernizate, nu înlătură existența neregulii.

Relevantă pentru constatarea neregulii este împrejurarea că aceste activități finanțate s-au realizat cu nerespectarea prevederilor legislației naționale în materie de edificare a construcțiilor și, implicit, cu nerespectarea prevederilor contractului de finanțare, care impune beneficiarului finanțării respectarea legislației, în implementarea proiectului.

În conformitate cu prevederile art. 37 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, numai construcțiile realizate înainte de 1 august 2001, care este data intrării în vigoare a Legii nr. 453/2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții și unele măsuri pentru realizarea locuințelor, se intabulează, în lipsa autorizației de construire.

Or, lucrările din cadrul proiectului au fost realizate începând cu anul 2011.

De asemenea, în mod corect s-a constatat, în cadrul aceleiași nereguli, neprezentarea programului de control vizat de ISC și a procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, care să poarte viza primăriei în raza căreia este amplasată construcția, acestea fiind consecințe ale edificării lucrărilor de construire fără autorizație.

Cât privește motivul de nelegalitate al procesului-verbal de constatare a neregulilor decurgând din încălcarea termenului prevăzut de art. 21 alin. (6) din O.G. nr. 66/2011, de notificare a structurii supuse verificării asupra datei desfășurării acestei verificări la fața locului, în mod corect instanța de fond a constatat că nerespectarea termenului nu ar putea conduce la anularea actului administrativ. Față de conținutul concret al procesului-verbal de nereguli, nu există o vătămare produsă recurentei-reclamante prin nerespectarea termenului menționat și care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului administrativ.

Motivul principal al retragerii finanțării îl reprezintă edificarea lucrărilor de construire din cadrul proiectului fără autorizația cerută de lege. Recurenta nu invocă o imposibilitate de prezentare a autorizației în termenul fixat pentru control, ci recunoaște că nu a obținut și nu deține respectiva autorizație.

Cât privește emiterea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare cu încălcarea principiului proporționalității, prevăzut de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 66/2011, în condițiile în care unul dintre obiectivele planului de afaceri, respectiv achiziția mașinii de inscripționat ouă, a fost îndeplinit fără reținerea vreunei nereguli, Înalta Curte constată că și aceste critici sunt nefondate. Gravitatea neregulii constatate și valoarea finanțării afectată de neregulă justifică, în cauză, retragerea întregii finanțări.

Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa în tot încheierile de ședință din 22 ianuarie 2015 și nr. 10/F/C. civ. din data de 18 februarie 2015 și în parte sentința civilă recurată și, rejudecând, va respinge excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 7 Centrul Alba-Iulia și va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu pârâții Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 7 Centrul Alba-Iulia și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Întreprinderea Individuală A. împotriva încheierilor de ședință din 22 ianuarie 2015 și nr. 10/F/C. civ. din data de 18 februarie 2015, precum și împotriva sentinței civile nr. 18 din 19 februarie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează în tot încheierile de ședință atacate și în parte sentința civilă recurată și, rejudecând:

Respinge excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 7 Centrul Alba-Iulia.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu pârâții Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 7 Centrul Alba-Iulia și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 martie 2018.