ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 837/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Botoșani și Biroul Executorului Judecătoresc B., anularea deciziei nr. 1256 din 24 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2014, prin care a fost admis recursul declarat de DGRFP Iași - AFP Botoșani împotriva sentinței nr. 1321/14.08.2014 a Tribunalului Botoșani, casată în parte decizia, iar în rejudecare, a fost admisă în parte contestația la executare și anulate actele de executare referitoare la sumele reprezentând suplimentul postului și suplimentul treptei de salarizare, fiind menținute celelalte dispoziții care nu erau contrare.

Prin decizia nr. 3388 din 19.10.2015, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 1256 din 24 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Împotriva deciziei nr. 3388 din 19.10.2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs revizuentul A., solicitând admiterea căii de atac și rejudecarea cererii de revizuire sau a recursului.

Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., raportorul a concluzionat în sensul respingerii recursului, ca inadmisibil, față de dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., raportat la art. 483 alin. (1) C. proc. civ., prefigurând incidența art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

După analiza raportului în completul de filtru, acesta s-a comunicat părților pentru a formula un punct de vedere.

Recurentul A. a depus punct de vedere la raport prin care a reiterat argumentația din cererea de recurs, concluzionând în sensul admisibilității recursului promovat.

În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate admisibilitatea căii de atac deduse judecății în speță.

Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru considerentele ce se succed.

Potrivit art. 129 din Constituția României, "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În raport cu principiile statuate prin textele menționate, admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii atacate, este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii.

Întrucât, în speță, recursul vizează o decizie pronunțată de către Curtea de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal într-o revizuire, hotărâre care, potrivit dispozițiilor imperative ale art. 513 alin. (5), coroborate cu cele ale art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., este definitivă, nemaiputând fi supusă, astfel, reformării și dat fiind faptul că recurentul a uzat deja de calea de atac a recursului, aceste condiții nu sunt îndeplinite.

Se constată, așadar, că recursul declarat nu este admisibil, ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 483 C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. 7 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Așadar, în raport cu dispozițiile legale mai sus citate, cu referire la existența unei hotărâri determinate de legea procesuală ca fiind susceptibilă de a fi supusă controlului judiciar prin exercitarea acestei căi de atac, recursul declarat de A. nu poate fi primit.

În consecință, pentru considerentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva deciziei nr. 3388 din 19.10.2015 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2018.