ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 776/2018

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15 ianuarie 2018, revizuentul A., în contradictoriu cu intimatul Penitenciarul Iași, a solicitat anularea deciziei nr. 1122 din 26 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2016.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținându-se că decizia atacată este potrivnică deciziei nr. 1958 din 12 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016.

Revizuentul a mai învederat că în dosarul nr. x/2016 nu a fost invocată excepția autorității de lucru judecat și că ambele hotărâri au avut ca obiect obligarea la emiterea unei decizii de salarizare, prin luarea în calcul și plata către reclamant a sporului de studii în cuantum de 25% din salariul de funcție cuvenit agenților cu studii superioare absolvenți ai Facultății de Administrație Publică.

La data de 16 februarie 2018, intimatul Penitenciarul Iași a depus întâmpinare la dosarul cauzei.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate termenul de formulare a cererii de revizuire, Înalta Curte constată că aceasta este exercitată cu nerespectarea termenului legal, pentru următoarele considerente:

Cererea ce face obiectul prezentei cauze a fost întemeiată de revizuentul A. pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin urmare, acest caz de revizuire vizează reformarea ultimei hotărâri pronunțate, care va fi anulată în raport de prima hotărâre, ale cărei dispoziții vor fi menținute. Din perspectiva termenului de promovare a revizuirii, sunt aplicabile dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care stabilesc un termen de depunere a căii extraordinare de atac de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Coroborând aceste dispoziții, rezultă că cererea de revizuire se îndreaptă împotriva ultimei hotărâri pronunțate, iar termenul de exercitare se calculează, cu necesitate, în raport de hotărârea a cărei anulare se solicită.

Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire a fost îndreptată împotriva deciziei civile nr. 1122 din 26 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, pe care revizuentul a apreciat-o a fi potrivnică deciziei nr. 1958 din 12 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016.

Motivele de fapt și de drept invocate de revizuent confirmă că obiectul revizuirii îl reprezintă decizia civilă nr. 1122 din 26 septembrie 2017, revizuentul solicitând desființarea acesteia, astfel încât hotărârea ce face obiectul reformării și în raport de care se calculează termenul de depunere a cererii de revizuire va fi decizia nr. 1122/26.09.2017.

Întrucât hotărârea supusă revizuirii a rămas definitivă la data de 26 septembrie 2017, în raport de modul de calcul al termenelor de procedură socotite pe luni, prevăzute de art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul de exercitare a revizuirii s-a împlinit la data de 26 octombrie 2017.

Având în vedere că revizuentul a depus cererea de revizuire prin intermediul serviciului poștal, la data de 11 ianuarie 2018 (conform ștampilei poștei aplicată pe plicul aflat la dosar), Înalta Curte constată că revizuirea este introdusă cu nerespectarea termenului legal, fiind tardiv formulată.

Într-adevăr, cauza de față prezintă o situație specifică, în sensul că, analizând datele rămânerii definitive a hotărârilor considerate potrivnice, se constată că, în temeiul principiului disponibilității, revizuentul a înțeles să îndrepte cererea de revizuire împotriva hotărârii pronunțate inițial, și nu a ultimei hotărâri, contrar dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dar această împrejurare nu poate schimba modul de calcul a termenului de exercitare a căii de atac.

Astfel, hotărârea pe care revizuentul o apreciază a fi legală și temeinică, respectiv decizia nr. 1958/2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, a rămas definitivă la data de 12 decembrie 2017, ulterior deciziei nr. 1122/26.09.2017, însă revizuentul nu a înțeles să îndrepte cererea de revizuire împotriva acestei hotărâri, astfel încât data rămânerii sale definitive nu poate fi luată în considerare pentru calcularea termenului de exercitare a cererii de revizuire îndreptată împotriva deciziei nr. 1122/26.09.2017.

În concluzie, în ceea ce privește calcularea termenului de introducere a cererii de revizuire, va fi avută în vedere însăși hotărârea împotriva căreia se îndreaptă calea de atac, chiar dacă, din eroare sau cu bună știință, revizuentul atacă hotărârea pronunțată anterior, și nu ultima hotărâre.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A., ca tardivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1122 din 26 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, ca tardivă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2018.