ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2477/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 16 decembrie 2016, astfel cum a fost completată și precizată prin cererea înregistrată la data de 29 martie 2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției și Ministrul Justiției, au solicitat anularea parțială a Ordinului nr. 3525/C/28.09.2016, anexa I, prin care le-au fost stabilite drepturile salariale, începând cu data de 01.08.2016, ca urmare a aplicării prevederilor O.U.G. nr. 57/2015, așa cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr. 20/2016 și O.U.G. nr. 43/2016; emiterea unui nou ordin de salarizare, cu aplicabilitate începând cu data de 09.04.2015 și până la data de 01.10.2016, data prevăzută în Ordinul nr. 219/C/1.02.2017, pentru fiecare dintre reclamanți, cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate care să includă majorările de 2, 5 și 11% acordate prin hotărâri judecătorești definitive și a valorii de referință sectorială în cuantum de 405 RON, începând cu 01.12.2015, conform art. 4 din Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015; obligarea pârâților Ministerul Justiției, prin Ministrul Justiției și Ministrul Justiției, precum și a Curții de Apel Iași la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii nr. 71/2015, respectiv restituirea pentru fiecare lună, până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 și venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Încheierea recurată

Prin încheierea din data de 22 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a dispus, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecății cauzei, reținând că dezlegarea prezentei pricini depinde de soluția ce va fi pronunțată în dosarul nr. x aflat pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei încheieri reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și H. au declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 5 și 6 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenții au susținut că instanța de fond a procedat la aplicarea greșită a prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., deoarece cele două dosare au obiecte diferite, iar soluția din prezenta cauză nu depinde de soluția din dosarul nr. x aflat pe rolul Tribunalului Iași. Finalitatea urmărită este diferită și fundamentarea juridică a pretențiilor deduse judecății.

Au mai invocat recurenții faptul că necesitatea suspendării judecății cauzei nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților, încălcându-se principiile oralității și contradictorialității în procesul civil, precum și dreptul la un proces echitabil, așa cum este reglementat de art. 6 alin. (1) din CEDO.

De asemenea, recurenții au susținut că încheierea atacată nu este motivată în fapt, contrar art. 425 din C. proc. civ.

În fine, au arătat recurenții că la data suspendării judecății prezentului dosar, Tribunalul Iași pronunțase deja sentința nr. 1833/17.10.2017.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, a normelor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "instanța poate suspenda judecata: 1.când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți".

Acest caz de suspendare facultativă legală a judecății poate interveni atunci când soluționarea cauzei supuse suspendării depinde de soluționarea alteia în care se tranșează un drept, ce influențează soluția în cauza supusă suspendării.

Adoptarea măsurii suspendării judecării cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. l din C. proc. civ. depinde de aprecierea instanței, care este datoare să aibă în vedere nu numai legătura dintre cauze, ci și oportunitatea suspendării judecății.

Cauza de față a fost suspendată de Curtea de Apel București, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x al Tribunalului Iași.

În dosarul nr. x al Tribunalului Iași s-a solicitat includerea în indemnizațiile lunare a indexării de 18%, acordată reclamanților prin hotărâri judecătorești irevocabile, iar temeiul juridic a fost reprezentat, în principal, de prevederile art. 74 din Legea nr. 303/2004, art. 3 din O.U.G. nr. 27/2006, art. 4 alin. (1), (2), (3), art. 35, art. 7 alin. (3) din H.G. nr. 1275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, referitoare la pensiile de serviciu și la acordarea indemnizațiilor pentru creșterea copilului, iar în subsidiar cele ale Legii nr. 71/2015.

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă stabilirea indemnizațiilor brute lunare ale reclamanților prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015 + 10% începând cu 01.12.2015 și până la data de 01.10.2016 (dată de la care li se recunoaște VRS de 405 RON +10% prin Ordinul MJ nr. 219/C/2017).

Măsura suspendării dispusă de Curtea de Apel București este în aprecierea instanței de control judiciar nelegală, având în vedere că pretențiile reclamanților din cadrul acțiunii pendinte nu se suprapun cu cele din acțiunea ce face obiectul dosarului nr. x al Tribunalului Iași.

Astfel, pretențiile salariale formulate se referă la perioade diferite și se întemeiază pe cauze juridice diferite, soluționarea lor separată fiind posibilă fără afectarea unei judecăți unitare.

Transpunând cele anterior arătate soluției de suspendare din cauza dedusă judecății, instanța de control judiciar apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de textul legal avut în vedere de instanța de fond pentru suspendarea judecății și nici nu este oportună luarea unei astfel de măsuri.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de recurenții-reclamanți, casarea încheierii atacate, urmând a trimite cauza primei instanțe pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A., B., C., D., E., F., G. și H. împotriva încheierii din 22 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea din 12 decembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și trimite cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 iunie 2018.