ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 714/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 11.02.2015 sub nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L. a formulat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, acțiune în anularea Procesului-verbal nr. x/6.11.2014, emis de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Antifraudă Fiscală, urmând a se constata că societatea nu datorează impozit pe profit, TVA, penalități de întârziere și dobânzi în cuantumul stabilit prin acest act de control emis de ANAF - Direcția Generală Antifraudă Fiscală.

Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 1884 din 26 iunie 2015, Curtea de Apel București a admis excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ, invocată prin întâmpinare și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Consideră recurenta că argumentele invocate de instanța de fond contravin prevederilor art. 205 din O.G. nr. 92/2003 din C. proc. civ. care prevede că este recunoscută posibilitatea/dreptul la contestație nu numai împotriva deciziei de impunere/titlului de creanță ci și împotriva altor acte administrativ fiscale. Apreciază recurenta că din economia dispozițiilor legale anterior menționate, reiese că nu numai deciziile de impunere, titlurile executorii sau rapoartele de inspecție fiscal pot fi supuse cenzurii instanțelor judecătorești.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 26 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 14 decembrie 2017, Completul de filtru, constatând că recursul îndeplinește cerințele de admisibilitate, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Procesul-verbal nr. x/06.11.2014 a fost încheiat ca urmare a controlului operativ efectuat prin sondaj în perioada 06.10.2014 - 06.11.2014, având ca obiectiv modul în care sunt respectate prevederile legislației fiscale și contabile, constatându-se că recurenta, prin administratorul B., s-a sustras de la îndeplinirea obligațiilor fiscale prin evidențierea, în actele contabile sau în alte documente legale, a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive.

Astfel, inspectorii antifraudă au facut o serie de verificări punctuale cu privire la operațiunile economice ale reclamantei cu S.C. C. S.R.L., D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., S.C. F. S.R.L. și S.C. G. S.R.L., estimând un prejudiciu de 1.005.371,33 RON, operațiune care ulterior poate fi valorificată prin întocmirea unui raport de inspecție fiscală și emiterea unei decizii de impunere.

Procesul-verbal nr. x/06.11.2014 cuprinde numai constatarea unei situații faptice și documentare și pentru stabilirea stării de fapt fiscale, fără a constitui titlu de creanță fiscală în sensul art. 85 din Codul de Procedură Fiscală.

Acest proces-verbal nici nu a stat la baza emiterii unui act administrativ-fiscal pentru a-i fi aplicabile prevederile Titlului IX - soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscală.

Corect s-a reținut că actul contestat nu modifică raporturi juridice și nici nu dispune măsuri apte de a fi puse în executare.

În condițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, este esențial ca obiectul principal al acțiunii în contencios administrativ să fie un act administrativ tipic sau asimilat, pentru a putea fi contestate și operațiunile premergătoare.

Doar decizia de impunere emisă de organul fiscal competent constituie titlu de creanță și este susceptibilă de a fi contestată de contribuabil potrivit procedurii prevăzută de O.G. nr. 92/2003, republicată.

În materia impunerii, legiuitorul a prevăzut în Codul de procedură fiscală, în mod expres și limitativ, o anumită categorie de acte administrative fiscale prin care se stabilesc obligații bugetare suplimentare.

Astfel, potrivit art. 85 din O.G. nr. 92/2003, doar declarația fiscală și decizia de impunere constituie titlu de creanță prin care se pot stabili obligații de plată la buget în sarcina contribuabililor.

Prin urmare, neavand natura juridică a unui act administrativ fiscal, ci a unui act premergător emiterii unui act administrativ fiscal, procesul-verbal întocmit de Direcția Generală Antifraudă Fiscală nu stabilește niciun raport obligațional între contribuabilul controlat și bugetul de stat în sensul dispozițiilor art. 21 din O.G. nr. 92/2003, de aceea nu este susceptibil de a fi contestat conform art. 205 din O.G. nr. 92/2003 republicată, modificată și completată.

Înscrisul contestat de către recurentă nu pot avea caracter executoriu, nu poate fi adus la îndeplinire pe calea executării silite, nu a stat la baza emiterii unui act administrativ pentru a fi contestat odată cu acesta și nici nu reprezintă o modalitate de punere în executare a unui astfel de act, motiv pentru care criticile aduse nu pot fi reținute.

Împrejurarea că s-a emis o decizie de instituire a măsurilor asiguratorii nu îi conferă Procesului-verbal nr. x/06.11.2014 caracterele juridice ale actului administrativ, întrucât acesta nu produce efecte juridice prin el însuși.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 1884 din 26 iunie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 februarie 2018.