ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 608/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, la data de 03.05.2016, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/14.04.2016 întocmit de pârâtă, prin care s-a reținut încălcarea de către reclamant a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g din Legea nr. 161/2003, întrucât a deținut funcția de primar al comunei Zăbrani, județul Arad, simultan cu cea de titular al Întreprinderii Individuale A..

Prin sentința civilă nr. 269 din 31 octombrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea reclamantului.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A., criticând hotărârea atacată pentru motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat faptul că în anul 2008 a fost validat rezultatul alegerilor la nivelul comunei Zăbrani, județul Arad, devenind primar al comunei, iar, la data de 21.06.2012, a fost validat pentru cel de-al doilea mandat de primar al comunei. A precizat că în anul 2011 a constituit Întreprinderea Individuală A.-, fără a avea intenția de a realiza activități cu scop lucrativ. A arătat că nu a desfășurat în cadrul acestei entități niciun fel de activitate comercială sau de altă natură.

Recurentul-reclamant arată că textul de lege prin care este incriminată starea de incompatibilitate are ca scop sancționarea acelor persoane care, prin activitatea desfășurată, au avut activități incompatibile cu funcția de demnitate publică deținută, situație care nu se verifică în prezenta cauză, câtă vreme această întreprindere individuală nu a desfășurat niciun fel de activitate de la data înființării, 02.12.2011, și până la data radierii din registrul comerțului, 08.04.2014.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimata Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât soluția instanței de fond este legală și corect fundamentată pe dispozițiile legale aplicabile în speța dedusă judecății și nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

La termenul din data de 16 februarie 2018, recurentul-reclamant a depus la dosarul de recurs cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g din Legea nr. 161/2003.

Prin încheierea de ședință din data de 16 februarie 2018, Înalta Curte a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g din Legea nr. 161/2003.

II. Decizia instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursul, va casa hotărârea atacată și, rejudecând cauza, va admite acțiunea reclamantului, pentru considerentele ce urmează:

Criticile aduse de recurent sentinței atacate, cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor legii speciale în cauza dedusă judecății, sunt întemeiate și urmează a fi casată sentința atacată, pentru argumentele următoare:

În fapt, recurentul-reclamant a solicitat instanței de judecată anularea Raportului de evaluare nr. x/14.04.2016 întocmit de intimata-pârâtă, prin care a fost reținută încălcarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g din Legea nr. 161/2003, întrucât a deținut funcția de primar al comunei Zăbrani, județul Arad, simultan cu cea de titular al Întreprinderii Individuale A., în perioada 02.12.2011-08.04.2014.

Astfel, situația de fapt a cauzei necontestată de părți este aceea că în perioada 02.12.2011-08.04.2014 recurentul-reclamant a deținut funcția de primar al comunei Zăbrani, județul Arad, simultan cu cea de titular al Întreprinderii Individuale A..

Ceea ce se contestă de către recurentul-reclamant și ceea ce instanța de control judiciar va analiza este faptul încadrării reclamantului în prevederea legală specială indicată în raportul contestat, cu privire la calitatea de comerciant necesară pentru a fi în prezența unei stări de incompatibilitate.

Este evident că scopul legii speciale este acela de a sancționa acele persoane care, prin activitatea desfășurată, au avut activități incompatibile cu funcția de demnitate publică deținută, întrucât legiuitorul a urmărit transpunerea în legislația internă a principiului transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, respectiv transparență în modul de administrare și utilizare a bunurilor publice, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, fără a se aduce atingere vreunui drept sau libertăți fundamentale.

În conformitate cu prevederile art. 87 alin. (1) lit. g din Legea nr. 161/2003 funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu calitatea de comerciant persoană fizică.

Analizând sensul noțiunii de comerciant, Înalta Curte reține că prin intrarea în vigoare a noului C. civ. au fost eliminate la nivel terminologic noțiunile de comerciant, acte și fapte de comerț, acestea fiind înlocuite cu noțiunile de profesionist, activități de producție, comerț.

Astfel, prin art. 6 din Legea nr. 71/2011, legiuitorul a prevăzut că în cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a C. civ. referirile la comercianți se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerțului, potrivit art. 1 din Legea nr. 26/1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Este adevărat faptul că la nivelul Înaltei Curți a existat anterior acestui an o practică cu privire la faptul că simpla deținere a calităților prevăzute de lege în norma incriminată este suficientă pentru reținerea stării de incompatibilitate, însă această practică a fost deja ajustată în raport cu scopul legii și cu analizarea efectivă a existenței calității de profesionist, exigență care impune cercetarea acestei calități, nefiind suficientă simpla deținere, pentru a asigura o aplicare a legii conform spiritului ei.

Înalta Curte apreciază că simpla deținere, pur formală, a două funcții incompatibile nu poate determina stabilirea unei strări de incompatibilitate, ci numai exercitarea simultană a calității de ales local, cu aceea de profesionist persoană fizică conduce la starea de incompatibilitate, aceasta fiind interpretarea care corespunde scopului legii, respectiv de înlăturare a condițiilor care pot determina corupția.

Ceea ce prezintă importanță în analizarea exercitării efective a activității de profesionist, de comerț a recurentului-reclamant este dacă întreprinderea individuală a înregistrat venituri în timpul funcționării sale pe perioada supusă verificării de către autoritatea intimată.

Ca atare, văzând actele și lucrările din dosar, Înalta Curte reține că în toată această perioadă de existență a Întreprinderii Individuale A., nu au fost înregistrate la serviciul de finanțe venituri obținute de această entitate, ci, dimpotrivă, există date certe cu privire la faptul că întreprinderea nu a exercitat acte de comerț, nefiind astfel îndeplinită cerința prevăzută de lege privind calitatea de profesionist a recurentului-reclamant. Din adresa emisă la data de 11 februarie 2016 de către ANAF-DGRFP Timișoara-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, Serviciul Fiscal Orășenesc Lipova, dosar fond, rezulta faptul că Întreprinderea Individuală A., cu sediul în Zăbrani, nr. 3, Arad, CUI: x, nu figurează că a desfășurat activitate în perioada 02.12.2011-08.04.2014, dată la care a fost radiată din evidențele Registrului Comerțului Arad.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține și faptul că, astfel cum s-a arătat în considerentele deciziei Curții Constituționale a României nr. 336/2017 (pct. 27), accesul liber al persoanei la o activitate economică, liberă inițiativă și exercitarea acestora sunt garantate sub condiția respectării cadrului normativ incident. Dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g din Legea nr. 161/2003, prin cazul de incompatibilitate pe care îl reglementează, conțin o condiție specială, ce nu permite exercitarea simultan, de către aceeași persoană, a unei funcții sau demnități publice și a unei activități economice în calitate de comerciant persoană fizică. Opțiunea aparține în exclusivitate destinatarului normei, care poate exercita ori activitate economică în calitate de comerciant persoană fizică, în condițiile legislației în materie, ori funcția sau demnitatea publică, supunându-se regimului juridic reglementat în acest sens.

Astfel, văzând interpretarea greșită a textului de lege aplicabil în cauză, Înalta Curte rejudecând cauza va admite acțiunea reclamantului și va anula raportul de evaluare contestat, nefiind întrunite în cauză condițiile prevăzute de lege, întrucât nu este suficientă doar deținerea calității de profesionist, ci trebuie făcută dovada exercitării efective a acestei calități pentru a putea fi reținută starea de incompatibilitate. Aceasta este interpretarea pe care legiuitorul a urmărit-o și, nu este lipsit de importanță, de altfel, faptul că în prezent textul de lege a fost modificat, pentru a nu mai exista nicio îndoială cu privire la acest fapt.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea atacată și, rejudecând cauza, va admite acțiunea reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 269 din 31 octombrie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și rejudecând:

Admite acțiunea.

Anulează Raportul de evaluare nr. x/14.04.2016 emis de pârâtă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2018.