ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1417/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 27.02.2015 sub nr. x/2015 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea raportului de evaluare nr. x/12.02.2015, prin care pârâta a constatat că reclamantul a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, astfel cum este prevăzut de 25 alin. (1), (2), (3) și 4 din Legea nr. 176/2010 rap. la art. 70, art. 71, art. 76 alin. (2) și art. 77 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 215/2001 și art. 75 lit. b) și f) din Legea nr. 393/2004, întrucât prin voturile acordate în calitate de consilier local al orașului Mioveni în mandatele iunie 2008 - iunie 2012 - iunie 2016 în cadrul ședințelor desfășurate la nivelul Consiliului Local Mioveni cu ocazia aprobării bugetelor locale pe anii 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013, a contribuit în mod direct și nemijlocit la alocarea anuală a unor sume de bani plătite în baza ordinelor de plată emise în acest sens, totalizând suma de aproximativ 24.432.293 RON, către B., asociație fără scop patrimonial, al cărui membru fondator și membru al Consiliului director a fost persoana evaluată.

Prin sentința nr. 1286 din data de 7 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței, dar și împotriva încheierii din data de 30 aprilie 2015 (încheierea de amânare a pronunțării) a declarat recurs reclamantul A., criticându-le pentru nelegalitate și solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și anularea raportului de evaluare, precum și a tuturor actelor subsecvente.

În motivarea recursului, s-a arătat, în esență, că instanța de fond a încălcat principiul contradictorialității și dreptul la apărare al reclamantului cu ocazia încuviințării și administrării probei cu înscrisuri solicitată de pârât.

A mai apreciat recurentul că în cauză nu sunt întrunite cerințele pentru constatarea unui conflict de interese, întrucât nu mai avea calitatea de membru în Consiliul director al asociației sportive din anul 2011 și nu a fost niciodată remunerat pentru activitatea în cadrul societății, atât autoritatea pârâtă, cât și instanța de fond realizând o interpretare și aplicare eronată a dispozițiilor art. 70, 71 din Legea nr. 161/2003, art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și art. 75 lit. b) și f) din Legea nr. 393/2004.

Prin întâmpinarea depusă la data de 23.11.2016 intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței și a încheierii recurate.

Arată intimata că depunerea cu întârziere a documentației ce a stat la baza emiterii raportului de evaluare nu a creat nici un prejudiciu reclamantului, având în vedere că acesta avea cunoștință de conținutul acestora, iar instanța a acordat un termen pentru ca reclamantul să poată depune concluzii scrise, amânând pronunțarea deciziei.

Cu privire la fondul cauzei, intimata arată că starea de conflict de interese rezultă din faptul că a participat la procesul de votare în cadrul ședințelor Consiliului Local Mioveni în timpul cărora a fost adoptat, printre altele, bugetul alocat B., club care deține conform statutului calitatea de fundație, fiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 75 din Legea nr. 393/2004.

Ceea ce recurentul nu admite, deși este un aspect subliniat și de judecătorul fondului, este faptul că legea aplicabilă aleșilor locali nu are în vedere în privința conflictelor de interese, doar interesul de natură patrimonială de care aceștia ar beneficia în mod personal.

Raportul întocmit în cauză, în baza art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru și comunicat părților în baza încheierii din data de 18.05.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 05.10.2017, completul filtru, a constatat, în acord cu raportul întocmit că recursul declarat este admisibil în principiu în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., fixând termen pentru judecata pe fond a acestuia.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, nefiind identificate argumente pentru reformarea sentinței, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 176/2010 cu verificarea legalității Raportului de evaluare nr. x/12.02.2015 întocmit de Agenția Națională de Integritate, prin care s-a reținut că reclamantul A. a încălcat regimul juridic al conflictului de interese, reglementat de dispozițiile art. 70, 76 din Legea nr. 161/2003, ale art. 46 alin. (1) și (2) din Legea nr. 215/2001 și ale art. 75 lit. b) și f) din Legea nr. 393/2004.

În concret, reclamantului i se impută că prin participarea în calitate de consilier local al Consiliului Local al Orașului Mioveni la votarea și adoptarea unor hotărâri prin care au fost aprobate bugetele locale pe anii 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013 a contribuit la alocarea anuală a unor sume de bani totalizând 24.432.293 RON către B., asociație fără scop patrimonial, al cărei membru fondator și membru al Consiliului Director este reclamantul.

Soluția instanței de fond, care a constatat că actele contestate sunt legale și a respins cererea de chemare în judecată este împărtășită și de instanța de control judiciar.

Răspunzând criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reține următoarele:

Criticile de nelegalitate formulate de recurent sunt structurate pe două paliere, cu privire la încheierea din data de 30.04.2016 se invocă încălcarea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare, prin faptul că nu i s-a acordat un termen pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse de intimată, iar cu privire la sentință, se invocă interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale ce reglementează conflictul de interese privind aleșii locali.

Astfel, critica privind încălcarea principiului contradictorialității în ceea ce privește neacordarea unui termen pentru a lua cunoștință de documentația administrativă ce a stat la baza emiterii Raportului de evaluare contestat, documentație depusă la registratură cu o zi înainte de termenul de judecată din data de 30.04.2016, se încadrează în realitate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că principiul contradictorialității este unul dintre principiile specifice procedurii civile fiind o componentă a dreptului fundamental la apărare și constă în dreptul părților aflate pe poziții cu interese contrare de a propune și administra probe și de a pune concluzii în legătură cu problemele de fapt și de drept care interesează dezlegarea pricinii. Corelativ acestui drept, pentru asigurarea respectării sale, instanța de judecată are obligația de a pune în discuția părților toate chestiunile de fapt și de drept apărute în cursul procesului, în baza cărora va soluționa litigiul.

În cauză, înscrisurile depuse de intimată la data de 29.04.2015 (cu o zi înainte de termenul de judecată) fac parte din documentația care a stat la baza emiterii actului administrativ atacat, anume Raportul de evaluare privind conflictul de interese, care potrivit dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 554/2004 este obligatoriu a fi depusă la dosarul cauzei de către autoritatea emitentă.

În aceste condiții cu privire la documentația prevăzută de art. 13 din Legea nr. 554/2004 nu poate interveni sancțiunea decăderii intimatei din dreptul de a depune aceste înscrisuri, întrucât o cercetare judecătorească efectivă și aprofundată nu ar fi posibilă în lipsa acestora.

De altfel, recurentul-reclamant a avut posibilitatea să cunoască cuprinsul documentației și să își exprime punctul de vedere, întrucât judecătorul fondului a dispus amânarea pronunțării, iar ulterior rămânerii instanței în pronunțare, la data de 05.05.2015, recurentul a depus note scrise.

În ceea ce privește criticile referitoare la sentința recurată, ce se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că sunt nefondate.

În concret, intimata-pârâtă a avut în vedere faptul că recurentul-reclamant, în calitatea sa de consilier local al Orașului Mioveni, prin participarea și votarea, în cadrul ședințelor Consiliului Local Mioveni, a bugetului anual al B., al cărui membru fondator și membru al Consiliului Director este, a contribuit în mod direct și nemijlocit la transferarea către această asociație, fără scop patrimonial, a sumei de 24.432.293 RON, echivalentul a 5.945.784 euro.

Potrivit dispozițiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003 "Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana care exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative".

În temeiul art. 71 din acest act normativ:

"Principiile car stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public".

Este de necontestat faptul că, în perioada evaluată de intimată, reclamantul avea calitatea de consilier local în cadrul Consiliului Local Mioveni.

Totodată, reclamantul a fost membru în Consiliul Director al B. încă de la înființare, așa cum rezultă din Hotărârea Consiliului Local nr. 8/22.07.2004 privind consilierii locali desemnați ca membrii ai Consiliului Director al B., care este o structură sportivă de interes local, persoană juridică de drept privat, fără scop patrimonial.

Înainte de a analiza dispozițiile legale care reglementează conflictul de interese de natură administrativă raportate la situația de fapt dedusă judecății, se impune a se stabili statutul legal al consilierului local, ca ales local.

Potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001:

"Nu poate lua parte la deliberarea și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterii consiliului local".

Recurentul invocă împrejurarea că nu se poate reține în privința sa existența unui interes patrimonial, atâta timp cât nu încasa nicio indemnizație în cadrul clubului, aceasta fiind o asociație non-profit.

Această teză nu poate fi împărtășită de instanța de control judiciar, având în vedere că dispozițiile art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali reglementează noțiunea de "interes personal într-o anumită problemă".

Astfel, conform textului legal menționat:

"Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o anumită decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru:

a) soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv;

b) orice persoană fizică sau juridică cu care are o relație de angajament, indiferent de natura acestuia;

c) o societate comercială la care dețin calitatea de asociat unic, funcția de administrator sau d la care obțin venituri;

d)o altă autoritate din care fac parte;

e) orice persoană fizică sau juridică, alta decât autoritatea din care fac parte, care a făcut o plată către aceștia sau a efectuat orice fel de cheltuieli ale acestora;

f) o asociație sau fundație din care fac parte".

Ca o detaliere a acestei interdicții legale, în art. 77 din Legea nr. 393/2004 se arată că nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri, consilierii locali, dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii. În această situație sunt obligați să anunțe, la începutul dezbaterilor, interesul personal pe care îl au în problema respectivă, anunțarea interesului personal și abținerea de la vot urmând a se consemna în mod obligatoriu în procesul-verbal de ședință.

În cauză, recurentul-reclamant a participat, în intervalul 2008-2012, la ședințele Consiliului local al Orașului Mioveni în care s-au aprobat și alocat în scopul finanțării anuale, sume considerabile din bugetul autorității publice către B., așa cum rezultă din cuprinsul hotărârilor adoptate.

În condițiile în care reclamantul era membru fondator și membru al Consiliului director al S.C. Mioveni, asociație care a beneficiat de finanțare în baza hotărârilor adoptate de consiliul local, acesta avea obligația de a-și anunța la începutul dezbaterilor interesul personal și de a se abține de la vot, fiind evident că obiectivitatea sa este afectată.

Or, recurentul-reclamant nu a procedat de această manieră încălcând dispozițiile art. 77 din Legea nr. 393/2004, fiind evident interesul personal de ordin administrativ existent în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 75 din Legea nr. 393/2004, în cazul interesului personal de ordin administrativ nu se pune în discuție existența unui folos material concret, ci doar simplul fapt al posibilității anticipării deciziei autorității, neprezentând relevanță faptul că reclamantul nu a fost remunerat pentru activitatea desfășurată în cadrul B. și că nici ceilalți membrii nu au obținut foloase materiale.

De altfel, nici nu a fost imputată recurentului-reclamant o asemenea conduită în raportul de evaluare contestat în prezentul dosar.

În ceea ce privește susținerea recurentului-reclamant în sensul că au existat și alte persoane (consilieri locali) cu privire la care s-au făcut sesizări la Agenția Națională de Integritate, iar în privința unora dintre aceste persoane intimata a pronunțat soluții de clasare, Înalta Curte reține că acestea constituie soluții administrative de speță, nedefinitive, și care urmează a fi supuse controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ.

Totodată, nu rezultă cu evidență că situația juridică a persoanelor față de care s-au pronunțat soluții de clasare este identică cu cea a celor față de care s-a constatat existența conflictului de interese de natură administrativă, pentru a se concluziona că autoritatea intimată a avut o poziționare inconsecventă cu privire la aceleași fapte.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, reținând că nu au fost identificate motive de reformare a sentinței recurate, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 30 aprilie 2015 și împotriva sentinței nr. 1286 din 7 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2018.