ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1269/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. "A." S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, suspendarea executării oricăror măsuri de informare și amenințare a beneficiarilor serviciilor acesteia, precum și a oricăror măsuri de anulare a plăților constând în ajutoarele bănești cuvenite acestora în calitate de operatori în agricultura ecologică, până la soluționarea cauzei pe fond; obligarea pârâtei la recunoașterea societății A. S.R.L. ca entitate care a preluat întreaga activitate a societății B. Sucursala Iernut și, în consecință, menținerea pentru societatea S.C. A. S.R.L. a codului RO-ECO-014 începând cu data de 28.07.2014 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată prilejuite de prezenta speță.

Prin Sentința civilă nr. 421 din 15 octombrie 2015 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității întregii acțiuni; a admis excepția inadmisibilității pretențiilor având ca obiect suspendarea executării oricăror măsuri de informare și amenințare a beneficiilor serviciilor prestate de reclamantă, precum și a oricăror măsuri de anulare a plăților și, drept consecință, a respins ca inadmisibil acest petit; a constatat că au rămas fără obiect excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a Agenției de Plăți și Intervenție în Agricultură, precum și a lipsei de interes, în ceea ce privește petitul respins ca inadmisibil; a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură.

Împotriva Sentinței civile nr. 421 din 15 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta "A." S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Criticile subsumate motivului de casare invocat vizează aplicarea greșită a normelor de drept material incidente speței de către instanța de fond, respectiv cele prevăzute de Ordinul MADR nr. 181/2012, O.U.G. nr. 27/2013, Reg (CE) nr. 834/2007, Reg. (CE) nr. 889/2009, Directiva (CE) nr. 123/2006.

În cadrul motivelor de recurs se critică ca nelegală și dată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 14 și 15 respectiv 2,8 și 18 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește soluția dispusă asupra cererii de suspendare a măsurilor de informare a beneficiarilor și a altor măsuri de anulare și în ceea ce privește fondul cauzei respectiv soluția de respingere a acțiunii având ca obiect anularea Deciziei nr. 2/2015 și de recunoaștere a drepturilor solicitate de recurenta-reclamantă.

În ceea ce privește soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de suspendare recurenta-reclamantă arată că cererea de suspendare a măsurilor dispuse de autoritatea pârâtă este admisibilă în raport de dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 apreciind că prima instanță a considerat inadmisibilă cererea de suspendare astfel cum a fost formulată pe motiv că obiectul cererii de suspendare nu reprezintă acte administrative în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. "c" din Legea nr. 554/2004.

Recurenta-reclamantă arată ca obiect al cererii de suspendare îl reprezintă operațiuni administrative nelegale și realizate cu exces de putere de natură a vătăma pe recurenta-reclamantă care nu a fost recunoscut ca organism de inspecție și certificare începând cu data de 28.07.2014.

Se apreciază că instanța de fond plecând de la o premisă eronată nu a analizat îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește soluția pe fond de respingere a acțiunii recurenta-reclamantă invocă aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 4 alin. (10) din Ordinul nr. 181/2012 prin care se dispune astfel "Numărul de cod al organismului de inspecție și certificare, acordat organismului la prima aprobare în temeiul prevederilor în vigoare la data respectivă se păstrează pe toată perioada desfășurării activității acestuia pe teritoriul României".

Recurenta-reclamantă arată că în mod nelegal prima instanță a apreciat că B. Sucursala Iernut și reclamanta - recurentă A. S.R.L. sunt două subiecte diferite, nefiind probată solicitarea de obligare a autorității pârâte la recunoașterea reclamantei ca entitate care a preluat întreaga activitate a societății B. Sucursala Iernut începând cu data de 28.07.2014.

Recurenta-reclamantă arată faptul că premisa primei instanțe este greșită, solicitarea fiind continuatoarea sucursalei din Germania și având dreptul recunoscut de lege de a-i fi recunoscută competența privind certificare produselor agroalimentare din sectorul de agricultură ecologică începând cu data depunerii cererii de aprobare - 28.07.2014 și nu de la data de 27.11.2014 cum în mod nelegal s-a dispus prin Decizia nr. 2/2015.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii în sensul anulării în parte a Deciziei nr. 2/2015 în sensul recunoașterii calității de succesoare a drepturilor aferente pentru recurenta-reclamantă de la data depunerii cererii 28.07.2014 și nu de la data menționată în decizie - 27.11.2014.

La dosar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare în care a solicitat în principal constatarea nulității recursului și în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

În susținerea întâmpinării s-a depus practică judecătorească.

Recurenta-reclamantă a depus acte în susținerea recursului.

În cauză în cadrul procedurii de regularizare prin Decizia nr. 358/2.02.2018 recursul a fost anulat ca netimbrat.

Prin Decizia nr. 2228/29.05.2018 s-a admis cererea de revizuire formulată de recurenta-reclamantă împotriva Deciziei nr. 358/2.02.2018 care a fost schimbată în tot dispunându-se continuarea procedurii de regularizare a recursului.

După pronunțarea Deciziei nr. 2228/2018 recurenta-reclamantă a invocat în cauză în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 excepția de nelegalitate a Notei de control nr. 306783/16 noiembrie 2014 emisă de pârât ca act administrativ în opinia reclamantei-recurente care a stat la baza emiterii deciziei contestate pe calea acțiunii principale.

În susținerea excepției de nelegalitate recurenta-reclamantă arată că prin nota de control contestată s-a stabilit o situație de fapt care nu corespunde realității pricind solicitările de recunoaștere a actelor depuse în perioada 28.07.2014 - 28.11.2014 fapt ce a determinat emiterea unei decizii nelegale care vatămă drepturi ale reclamantei și ai beneficiarilor serviciilor sale.

La dosar pe excepția de nelegalitate invocată intimatul-pârât a depus întâmpinare în care a solicitat respingerea excepției de nelegalitate a inadmisibilității în raport de dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Ambele părți au depus acte la dosar pe excepția de nelegalitate și pe fondul recursului.

Curtea deliberând asupra excepțiilor invocate va aprecia pentru următoarele motive că excepția excepția de nelegalitate invocată de reclamanta-recurentă este inadmisibilă și că nu este fondată excepția nulității recursului reclamantei invocate de intimatul-pârât.

Excepția de nelegalitate invocată de recurenta-reclamantă în prezenta cauză, în faza de soluționare a recursului are ca obiect Nota de control nr. 306.783/16.11.2014 emisă de intimatul-pârât.

Excepția de nelegalitate a fost invocată în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 recurenta-reclamantă apreciind nota ca fiind un act administrativ de care depinde soluționarea litigiului pe fond deoarece a stat la baza emiterii Deciziei nr. 2/2015.

Contrar opiniei recurentei-reclamante Curtea apreciază ca fondată excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a notei de control în cauză nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Legalitatea unui act administrativ cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate".

În cauză nu este îndeplinită condiția de admisibilitate privind obiectul deoarece Nota de control nr. 306783/16.11.2014 nu este un act administrativ cu caracter individual în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 de natură a naște, modifica sau stinge raporturi juridice deci dreptul a fi pretins vătămare pentru recurenta-reclamantă prin el însăși respectiv de a fi susceptibil să fie supus controlului de legalitate în baza Legii nr. 554/2004 și pe calea unei acțiuni directe.

Această notă de control nu poate forma obiectul unei acțiuni directe în baza art. 8 din Legea nr. 554/2004 și în consecință nefiind un act administrativ cu caracter individual nu poate forma obiectul unei excepții de nelegalitate în baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Este o practică constantă la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în sensul că notele de control nu sunt acte administrative cu caracter individual în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, legalitatea lor ca operațiune administrativă putând fi verificată în condițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 Instanța este competentă să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății.

În măsura în care nota de control din 16.11.2014 a stat la baza emiterii Deciziei nr. 2/2015 Curtea urmează a verifica cele constatate odată cu analizarea recursului și în raport de cele dispuse de instanța de fond.

Analizând excepția nulității recursului, Curtea o va respinge apreciind că în cauză în raport de aspectele de nelegalitate invocate recursul nu este nul conform art. 489 (1) C. proc. civ.

Aceasta deoarece aspectele de nelegalitate invocate pot fi încadrate în dispozițiile care reglementează motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. conform art. 498 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate care privesc atât cererea de suspendare cât și acțiunea de fond, Curtea apreciază pentru următoarele considerente că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii.

În ceea ce privește soluția dată capătului de acțiune având ca obiect suspendarea oricăror măsuri de informare și a oricăror măsuri de anulare a plăților prin care acest capăt a fost apreciat ca inadmisibil și respins ca atare, Curtea apreciază soluția ca fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 8, 14, 18 din Legea nr. 554/2004.

Aceasta deoarece ceea ce solicită recurenta-reclamantă a fi suspendat, conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 până la soluționarea definitivă a cauzei și anulat nu pot forma obiectul unei acțiunii în contencios administrativ conform art. 1 și 8 din Legea nr. 554/2004 și pe cale de consecință nu pot forma obiectul unei cereri de suspendare în baza art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Pentru a forma obiectul acțiunii în anulare respectiv suspendare ceea ce se deduce judecății trebuie să reprezinte un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 sau asimilat în sensul art. 2 alin. (2) din același act normativ, cu precizarea că actul administrativ asimilat nu poate forma obiectul unei cereri de suspendare.

În cauză recurenta-reclamantă solicită suspendarea unor pretinse operațiuni administrative "informări sau amenințări" care o vizează sau privesc toate persoanele care nu pot forma obiectul unei acțiunii directe și pe cele de consecință nu pot fi suspendate deoarece nu pot fi suspendate deoarece nu le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 554/2004.

În mod corect prima instanță le-a apreciat ca inadmisibile și le-a respins ca atare.

În ceea ce privește fondul acțiunii în mod corect prima instanță a constatat legalitatea Deciziei nr. 2/2015 emisă ca urmare a admiterii contestației recurentei-reclamante formulată împotriva Deciziei nr. 1 din 2014 și a acordat aprobare - recurentei-reclamante numai după completarea dosarului, respectiv de la data de 27.11.2014.

Solicitarea recurentei-reclamante de anulare parțială a Deciziei nr. 2/2015 și de aprobare a recunoașterii preluării activității societății B. Sucursala Iernut începând cu data de 28.07.2014 a fost aprobată în mod corect ca nefondată și respinsă ca atare de instanță.

Aceasta deoarece până la data completării cererii din 28.07.2014 recurenta-reclamantă nu îndeplinea ea însăși condițiile pentru a fi certificată în domeniul agriculturii ecologice fiind neîntemeiată susținerea reiterată și în recurs în sensul că recurenta-reclamantă a preluat întreaga activitate a societății B. Sucursala Iernut și în mod automat s-a preluat și codul RO-ECO-014, fără a fi necesar ca recurenta-reclamantă să îndeplinească propriile condiții de autorizare.

În acord cu prima instanță, Curtea apreciază că această susținere nu are temei legal recurenta-reclamantă pentru obținerea codului solicitat având obligația să se conformeze dispozițiilor Ordinului nr. 181/2002 și să îndeplinească ea însăși condițiile pentru obținerea aprobării în vederea certificării produselor alimentare din sectorul de agricultură ecologică.

Nu se poate reține o identitate între cele două persoane juridice, nici din punctul de vedere al normelor din domeniul organizării sistemului de inspecție și certificare în agricultura ecologică și nici din acela al dreptului societar.

Chiar petenta, prin depunerea cererii de aprobare, a recunoscut necesitatea parcurgerii acestei proceduri, dat fiind faptul că era vorba despre o nouă entitate, poziție care este în acord cu prev. Ordinului nr. 181/2002.

Cu toate că reclamanta relevă că nu au incidență normele din Legea nr. 31/1990, nici din perspectiva celor în domeniul său de activitate nu se recunoaște noțiunea de "continuatoare" a altei entități, cu atât mai mult cu cât este evident că deciziile de aprobare sunt nominale, ele făcând referire la un anumit subiect de drept, identificat prin date de înregistrare (CUI, J) și care conferă numai acestuia calitatea de organism de certificare.

Mai mult, nu se arată de către reclamantă de ce a fost nevoie ca C. (organismul de acreditare) să emită pe numele său, persoană juridică nou-înființată, un alt certificat de acreditare, cu perioada de valabilitate 3.12.2014 - 2.12.2019.

Din moment ce aprobarea a fost emisă pe numele altei entități, chiar dacă a avut loc un așa-zis "transfer de patrimoniu", nu se poate susține cu temei că pârâtul și-ar fi exercitat abuziv sau defectuos atribuțiile pe care le are în domeniu.

Din această perspectivă, curtea apreciază că nici prevederile art. 27 alin. (10) din R(CE) nr. 834/2007, conform cărora "Statele membre atribuie un număr de cod fiecărui organism de control ce îndeplinește sarcini de control (...)" nu sunt de natură să sprijine poziția petentei, în sensul în care nu suntem în prezența unui astfel de organism, anterior certificat, care să-și fi reorganizat activitatea.

În mod corect autoritatea pârâtă a emis Decizia de aprobare nr. 2/26.01.2015 după completarea de către reclamantă a dosarului conform normelor legale prin care a fost eliberat pentru recurenta-reclamantă certificatul de aprobare nr. 24 cu prilejul căruia a fost alocat codul RO-ECO-024.

În ceea ce privește Nota de control nr. x/16.11.2014 care a fost menținută în decizia contestată aceasta reprezintă o constatare a organelor de control din cadrul autorității pârâte asupra unei situații de fapt care nu a fundamentat decizia contestată și nu a fost urmată de vreun act emis de Ministru în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 - 497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția de nelegalitate a Notei de control nr. x/16.12.2014 emisă de intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ca inadmisibilă.

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva Sentinței civile nr. 421 din 15 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2019.

Procesat de GGC - NN