ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 987/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 10.03.2015 reclamantul B.E.J.A. A., B., și C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și D., anularea Hotărârii nr. 63/04.11.2014 și a hotărârii 9/12.02.2015, ambele emise de Consiliul D., obligarea Consiliului D. și a D. la scoaterea de pe site-ul D. a părții din raportul de control nr. x/2014 referitoare la actele și faptele din dosarele de executare ce au făcut obiectul controlului exercitat în privința biroului reclamant, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2836 din 3 noiembrie 2015 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția netimbrării, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prematurității, ca neîntemeiate, a admis acțiunea formulată de reclamanta B.E.J.A. A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și D., a anulat Hotărârea nr. 63/04.11.2014 a Consiliului D., a anulat Hotărârea 9/12.02.2015 a Consiliului D., a obligat pârâții la scoaterea de pe site-ul D. a părții din raportul de control nr. x/2014 referitoare la actele și faptele din dosarele de executare ce au făcut obiectul controlului exercitat în privința biroului reclamant. De asemenea, a obligat pârâții la 550 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta D., care a solicitat casarea acesteia și, în urma rejudecării cauzei, respingerea acțiunii reclamantei.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

* Excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești a fost soluționată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 40, art. 32 alin. (1) lit. a și b) și alin. (2) C. proc. civ.

* Excepția prematurității acțiunii a fost greșit dezlegată de prima instanță, în condițiile în care plângerea prealabilă a fost formulată la Consiliul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești de către A., B. și C.

* În mod eronat, judecătorul fondului a apreciat că prin adoptarea dispoziției de publicare a Raportului de control a fost încălcată obligația de a păstra secretul profesional. În interiorul profesiei, toți executorii judecătorești sunt obligați să respecte confidențialitatea informațiilor pe care le prelucrează și despre care iau cunoștință. Atunci când, însă, interesul general al profesiei impune prezentarea unor date constatate de o echipă de control care a sesizat nereguli în activitatea unei Camere a executorilor judecătorești, pentru a preveni apariția pe viitor a unor alte eventuale abuzuri sau nereguli în activitatea desfășurată, se impune asigurarea transparenței în oferirea informației tuturor executorilor judecătorești care fac parte din aceeași cameră. La pct. 2 din Raportul de control există propunerea echipei de control de transmitere a acestuia către D.

Ministerul Justiției nu a calificat Raportul de control ca fiind un document confidențial sau ca având un anumit nivel de clasificare.

Recurenta apreciază că un argument suplimentar în sprijinul opiniei sale îl reprezintă și Recomandarea Corpului de Control al Ministrului din cadrul Ministerului Justiției formulată în cuprinsul Raportului de control nr. x/2014 întocmit în urma controlului efectuat la birourile executorilor judecătorești din cadrul Camerei executorilor judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Pitești, înregistrat la D. sub nr. 322/10.02.2015, în care se menționează: "transmiterea unei copii a Raportului de control Colegiului Director al CEJ Pitești în vederea comunicării acestuia executorilor judecătorești și prelucrării deficientelor constatate cu aceștia, pentru evitarea în viitor a exercitării atribuțiilor de serviciu cu nerespectarea dispozițiilor legale."

* În mod greșit, prima instanță a considerat că, în cazul Hotărârii Consiliului nr. 63/04.11.2014, sunt aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (1) din Statutul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și al Profesiei de Executor Judecătoresc, aprobat prin Hotărârea Congresului D. nr. 19/2010, cu modificările și completările ulterioare. Această hotărâre a fost emisă doar pentru a acorda un plus de transparență deciziei de a aduce la cunoștința executorilor judecătorești Raportul de control, demersul inițiat neavând nevoie de acordul Consiliului D. Mai mult decât atât, în cauză nu a fost probată paguba suferită de intimatul-reclamant în urma adoptării hotărârii în discuție.

* Capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată trebuia respins, ca neîntemeiat.

Intimatul A., B. și C. a formulat întâmpinare în care:

- a invocat excepția nulității recursului, întrucât criticile formulate nu pot fi încadrate în motivele de cazare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

- a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru argumentele prezentate la dosar.

Recurenta a formulat concluzii scrise .

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 29.06.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Prin încheierea de ședință din data de 09.11.2017, Înalta Curte a respins excepția nulității recursului, ca neîntemeiată, având în vedere faptul că recurenta-reclamanta a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

De asemenea, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 09.03.2018.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, a cadrului normativ aplicabil și a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimatul-reclamant A., B. și C. a investit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 8 și art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu verificarea legalității:

- Hotărârii nr. 63/04.11.2014 prin care Consiliul D. a dispus ""publicarea pe site-ul oficial al Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, în secțiunea destinată membrilor, a rapoartelor de control emise de către corpul de control al Ministrului din cadrul Ministerului Justiției, precum și a proceselor-verbale întocmite de către membrii Consiliului D., ca urmare a efectuării controalelor profesionale la birourile executorilor judecătorești și la Camerele Executorilor Judecătorești de pe lângă Curțile de Apel."

- Hotărârii nr. 9/12.02.2015 prin care Consiliul D. a respins contestația formulată împotriva primei hotărâri.

Prima instanță a admis acțiunea reclamantului și a anulat cele două acte administrative contestate, soluție care este împărtășită de către Înalta Curte.

* Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești

Potrivit art. 36 C. proc. civ., "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond."

Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.

În cauza de față, Consiliul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești are calitate procesuală pasivă, întrucât este cel care a adoptat actul administrativ contestat și are capacitate de drept administrativ.

* Referitor la excepția excepția prematurității acțiunii

În mod corect, judecătorul fondului a apreciat că în speța de față au fost respectate cerințele impuse de dispozițiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, întrucât plângerea prealabilă a fost depusă de către intimatul-reclamant la autoritatea care a adoptat actul administrativ atacat.

* Referitor la legalitatea actelor administrative contestate

În raport de dispozițiile art. 20 din Statutul D., Consiliul Uniunii se întrunește trimestrial și ori de câte ori este convocat de președinte; Consiliul Uniunii își desfășoară activitatea cu participarea a cel puțin două treimi din numărul membrilor săi; Hotărârile Consiliului Uniunii se adoptă cu majoritatea voturilor exprimate.

După cum în mod pe deplin justificat a arătat și judecătorul fondului, norma analizată are în vedere tocmai reunirea membrilor în cadrul unei ședințe, fiind necesară prezența fizică a acestora. Așadar, dacă legiuitorul ar fi dorit să dea posibilitatea acestui organism să adopte hotărâri prin votul telefonic ar fi precizat acest lucru în mod expres, votul telefonic nefiind subînțeles din tăcerea legii.

Cu alte cuvinte, în cadrul ședințelor consiliului măsurile propuse a fi adoptate în cadrul ordinii de zi trebuie să fie dezbătute, votul exprimat fiind rezultatul dezbaterilor. Or, prin votul telefonic o astfel de dezbatere nu mai este posibilă.

Ca atare, Înalta Curte, în acord cu prima instanță, reține faptul că un organism colegial, cum este Consiliul D., nu poate adopta hotărâri prin vot telefonic, în condițiile în care normele legale aplicabile nu prevăd o astfel de posibilitate în mod explicit, ci impun ca lucrările să se desfășoare în urma unei convocări, cu prezența unui anumit cvorum. Mai mult decât atât, contrar susținerilor recurentei, măsura în discuție nu trebuia să fie luată într-un termen foarte scurt ce făcea imposibilă convocarea Consiliului D.

În același timp, instanța de control judiciar reține că dispozițiile art. 56 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești impune în sarcina executorilor judecătorești obligația de a păstra secretul profesional, ceea ce presupune interdicția de a da informații cu privire la actele și faptele despre care au luat cunoștință în cadrul activității lor, precum și de a permite accesul la actele din arhiva biroului altor persoane, în afara părților, succesorilor și reprezentanților acestora, precum și a acelora care justifică un drept sau un interes legitim.

Într-adevăr, după cum a evidențiat și instanța de fond, ceilalți executori judecătorești sunt terți față de un dosar de executare și, prin urmare, nu justifică un interes legitim pentru a lua cunoștință de anumite acte de executare. Faptul că sunt ținuți de obligația de a păstra secretul profesional nu este suficient pentru a extinde sfera persoanelor care pot lua cunoștință de actele efectuate în cadrul unui dosar de executare. Pe aspectul analizat, este de observat faptul că în cadrul rapoartelor de control sunt consemnate date concrete cu privire la dosarele de executare realizate de către executorul judecătoresc controlat. Pentru a preveni săvârșirea unor abateri similare este suficient să se comunice aspecte de interes general ce au fost constatate cu ocazia controlului, considerate a fi neconforme cu cadrul normativ în vigoare, iar nu date concrete din dosarele de executare verificate.

Recomandarea Corpului de Control al Ministrului din cadrul Ministerului Justiției formulată în cuprinsul Raportului de control nr. x/2014 întocmit în urma controlului efectuat la birourile executorilor judecătorești din cadrul Camerei executorilor judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Pitești, înregistrat la D. sub nr. x/10.02.2015, invocată de recurentă, nu prezintă nicio relevanță juridică, fiind vorba doar de o recomandare de care s-ar fi putut ține seama doar cu respectarea confidențialității lucrărilor și a secretului profesional.

Instanța de control judiciar apreciază la rândul său că nerespectarea normelor în vigoare referitoare la confidențialitatea actelor de executare și a documentației care stă la baza efectuării lor este de natură să afecteze nu doar pe debitorii și creditorii din cadrul unui dosar de executare, ci chiar prestigiul profesiei de executor judecătoresc.

În fine, Înalta Curte constată că, în raport de prevederile art. 453 C. proc. civ., intimatul-reclamant era îndreptățit să primească cheltuieli de judecată, în condițiile în care pretențiile acestuia au fost admise de către instanță.

În consecință, instanța de control judiciar reține că nu este fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta D. împotriva sentinței civile nr. 2836 din 03 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 martie 2018.