ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1763/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 13.01.2016, reclamantul A. a formulat contestație împotriva Raportului de evaluare nr. x/18.12.2012, întocmit în lucrarea nr. x/26.01.2015 de către inspectorul de integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate - Inspecția de Integritate, prin care s-a reținut că reclamantul a încălcat regimul juridic al incompatibilităților prin nerespectarea dispozițiilor art. 82 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, deoarece în perioada 16.07.2010-31.10.2014 (între data la care a fost desemnat membru în Consiliul de Administrație al Spitalului Clinic de Urgențe Oftamologice prin Decizia nr. 16239/16.07.2010 și data la care a fost înregistrată demisia acestuia din Consiliul de Administrație) a fost deputat în Parlamentul României (mandatul 2008-2012) și senator în Senatul României (mandatul 2012-2016).

La data de 01.04.2016, în cauză a formulat cerere de intervenție în nume propriu numita B., invocând dispozițiile art. 61, 62, 64 și 66 C. proc. civ., solicitând pe fond respingerea contestației formulate de contestatorul A. și menținerea Raportului de evaluare contestat.

Prin încheierea din 5 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu formulată, pentru neîntrunirea ipotezei legale din cuprinsul art. 61 alin. (1) și (2) C. proc. civ., apreciind că petenta nu a formulat pretenții proprii, întrucât nu a pretins pentru sine, în tot sau în parte, incompatibilitatea care a fost contestată și nici vreun alt drept dedus judecății în prezenta cauză, care are ca obiect contestare raport ANI.

În consecință, instanța a fixat un termen de control de două săptămâni pentru eventualitatea în care s-ar fi declarat apel și a adus la cunoștința titularului cererii de intervenție că poate formula apel în termen de 5 zile de la pronunțare împotriva încheierii de respingere.

Numita B., titulara cererii de intervenție în interes propriu, a declarat verbal, în ședință publică, că înțelege să formuleze apel față de soluția instanței de la acest termen, de respingere ca inadmisibilă a cererii sale.

Drept urmare, în temeiul dispozițiilor art. 64 alin. (4) C. proc. civ., Curtea a suspendat soluționarea prezentei cauze până la soluționarea apelului exercitat împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție.

Împotriva încheierii din 5 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de apel numita B., întemeiată în drept pe dispozițiile art. 64 alin. (4) C. proc. civ.

În motivarea cererii formulate se arată, în esență, că respingerea cererii este netemeinică și nelegală întrucât instanța nu a motivat-o în fapt și în drept, dând dovadă de părtinire, lipsind în totalitate obiectivitatea, având în vedere că în cauză este parte parlamentarul C. A..

Apelanta solicită admiterea cererii de apel, casarea în tot a încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție voluntară în cauză, reținerea cauzei spre judecare și admiterea cererii de intervenție.

Cererea de apel a fost recalificată drept cerere de recurs prin încheierea din 03.11.2016, iar, ulterior, la data de 28.11.2016, recurenta a depus motive de recurs, invocând dispozițiile art. 488 pct. 5 și 6 C. proc. civ.

În motivarea recursului formulat se arată că instanța a indicat greșit calea de atac a apelului, când calea de atac corectă și legală era recursul; că instanța nu a motivat în fapt și în drept încheierea de ședință din 05.10.2016, de respingere a cererii de intervenție, încheiere care este nulă de drept întrucât instanța nu a motivat în sala de judecată respingerea cererii de intervenție, având în vedere că recurenta a atacat încheierea pe loc, imediat după pronunțarea instanței (deci nu mai erau disponibile cele 5 zile menționate de lege).

În opinia recurentei, motivarea în fapt și în drept trebuia săvârșită pe loc, în sală, iar în următoarele 24 de ore dosarul trebuia înaintat Curții, ceea ce instanța de fond nu a făcut, redactând încheierea de ședință peste termen, la 11.10.2016.

Arată recurenta că, în această situație, încheierea de ședință este nulă de drept, deoarece instanța a încălcat termenele prevăzute de art. 64 alin. (4) C. proc. civ.

Subliniază recurenta că instanța nu a luat în considerare probele depuse în susținerea cererii de intervenție și nu s-a pronunțat cu privire la acestea, iar probele dovedeau interesul său în cauză, în susținerea argumentelor sale de a pretinde pentru sine incompatibilitatea care este contestată în dosar.

În opinia recurentei, în cauză devin aplicabile prevederile pct. 6 al art. 488, atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Arată recurenta că instanța nu a motivat în fapt și în drept încheierea din 05.10.2016, aceasta având obligația să motiveze pe baza tuturor probelor depuse de petentă toate aspectele puse în discuție, cu atât mai mult cu cât acestea au fost susținute în sala de judecată, motivate și dovedite cu probe.

Recurenta subliniază că instanța a apreciat greșit că cererea sa de intervenție nu este conformă, că nu pretinde incompatibilitatea contestată și că nu pretinde nici un drept dedus judecății în cauză (cauza având ca obiect contestația raportului ANI).

Examinând cauza și încheierea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Recurenta a invocat în susținerea recursului declarat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din Noul C. proc. civ.

În cadrul acestui motiv de casare, recurenta a susținut că instanța de fond nu a motivat respingerea cererii de intervenție în interes propriu, oral, în cadrul ședinței de judecată, având în vedere că aceasta a declarat apel imediat după respingerea cererii.

Înalta Curte constată, însă, că instanța de fond a motivat în sala de judecată soluția de respingere a cererii de intervenție în interes propriu, precizând că aceasta este inadmisibilă întrucât nu întrunește condițiile cerute de art. 61 C. proc. civ., respectiv este lipsită de interes.

Cu privire la susținerea recurentei referitoare la nerespectarea termenelor prevăzute de art. 64 alin. (4) C. proc. civ., și anume termenul de 24 de ore în care dosarul trebuie trimis instanței superioare, respectiv cel de 10 zile de la înregistrare în care trebuie judecat recursul (sau apelul, după caz), Înalta Curte constată că nerespectarea acestor termene, în raport de volumul de lucru al instanțelor de judecată, nu atrage sub nicio formă nulitatea încheierii, așa cum în mod greșit a susținut recurenta, această sancțiune nefiind prevăzută de C. proc. civ. în cazul depășirii acestor termene.

Potrivit dispozițiilor art. 64 C. proc. civ., referitoare la procedura de judecată și căile de atac în cazul unei cereri de intervenție:

"Art. 64

(1) Instanța va comunica părților cererea de intervenție și copii de pe înscrisurile care o însoțesc.

(2) După ascultarea intervenientului și a părților, instanța se va pronunța asupra admisibilității în principiu a intervenției, printr-o încheiere motivată.

(3) încheierea de admitere în principiu nu se poate ataca decât odată cu fondul.

(4) încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție poate fi atacată în termen de 5 zile, care curge de la pronunțare pentru partea prezentă, respectiv de la comunicare pentru partea lipsă. Calea de atac este numai apelul, dacă încheierea a fost dată în prima instanță, respectiv numai recursul la instanța ierarhic superioară, în cazul în care încheierea a fost pronunțată în apel. Dosarul se înaintează, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, instanței competente să soluționeze calea de atac în 24 de ore de la expirarea termenului. Întâmpinarea nu este obligatorie. Apelul sau, după caz, recursul se judecă în termen de cel mult 10 zile de la înregistrare. Judecarea cererii principale se suspendă până la soluționarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție."

După cum rezultă din actele și lucrările dosarului, Curtea de Apel București a respectat întocmai procedura și etapele reglementate în mod expres de dispozițiile art. 64 C. proc. civ., sus citat.

Astfel, cererea de intervenție a fost comunicată părților (reclamantul A. și pârâta Agenția Națională de Integritate), fiecare formulând întâmpinare, iar, la termenul din data de 5 octombrie 2016, instanța a acordat cuvântul părților asupra admisibilității cererii de intervenție în interes propriu, astfel încât fiecare dintre acestea au avut posibilitatea de a prezenta propriile argumente.

De asemenea, instanța a adus la cunoștință titularei cererii de intervenție faptul că, așa cum se menționează la art. 64 alin. (2) C. proc. civ., la termenul din data de 5 octombrie 2016 urma să se discute strict admisibilitatea cererii și nu fondul acesteia.

În raport de faptul că titulara cererii de intervenție a fost prezentă la dezbateri, în speță ne aflăm în situația reglementată de alin. (4) al art. 64, fiind aplicabil termenul de 5 zile de la pronunțare în care încheierea de respingere a cererii de intervenție putea fi atacată, aspect pe care instanța de judecată i l-a adus la cunoștință petentei.

În raport de considerentele expuse anterior, Înalta Curte constată că în speță nu a existat nici o încălcare a regulilor de procedură reglementate de dispozițiile art. 64 C. proc. civ., astfel încât nu se pot reține susținerile recurentei referitoare la o presupusă incidență a prevederilor art. 488 pct. 5 din cod.

Pe cale de consecință, motivul de recurs invocat de intervenientă nu este fondat.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Verificând conținutul încheierii atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de petentă în cererea formulată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de petentă în legătură cu cererea de intervenție formulată în cauză, încheierea pronunțată nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Contrar susținerilor recurentei, încheierea din data din 05 octombrie 2016 a Curții de Apel București cuprinde, în mod evident, motivele pe care se întemeiază, neexistând în cuprinsul acesteia motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei-interveniente sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este legală, fiind motivată și dată cu aplicarea corectă a normelor de procedură, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din Noul C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) din Noul C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de intervenientă ca nefondat, menținând încheierea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta B. împotriva încheierii din 05 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 mai 2017.