ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1782/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 09.12.2016, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate - ANI, ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea Raportului de evaluare nr. x/16.11.2016, emis de pârâtă.

Prin Sentința civilă nr. 2486/2017 din 20 aprilie 2017, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

La termenul de judecată de la 19 octombrie 2017, reclamanta a depus la dosar o cerere de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2016 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, în care s-a început urmărirea penală in personam față de reclamanta din prezenta cauză, d-na A.

Reclamanta a solicitat admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată, având în vedere faptul că sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de legiuitor în edictarea art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv, pe de o parte, faptul că față de reclamanta din prezenta cauză s-a început urmărirea penală in personam, aceasta fiind cercetată în calitate de suspect pentru săvârșirea infracțiunilor de conflict de interese și complicitate la abuz în serviciu, dobândind astfel calitatea de suspect, iar, în ceea ce privește cea de-a doua condiție, respectiv existența unei înrâuriri hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, apreciază că și această condiție este îndeplinită.

A precizat petenta că elementul material al infracțiunilor, respectiv conflictul de interese și complicitatea la abuz în serviciu pentru care este cercetată reclamanta reprezintă tocmai faptul că aceasta și-a exprimat votul în luarea unor decizii cu privire la planul managerial al evenimentelor culturale aflate pe agenda de lucru a Societății Române de Radiodifuziune, în sensul că a semnat o serie de contracte de prestări servicii, contracte care sunt aceleași pe care le reține și pârâta ANI în raportul contestat în prezenta cauză.

Față de aceste aspecte, având în vedere și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 666/2016, potrivit căreia pentru a fi admisibilă cererea de suspendare trebuiesc îndeplinite cumulativ cele două condiții, apreciază că cererea pe care a formulat-o este întemeiată, motiv pentru care a solicitat admiterea acesteia.

Prin încheierea de ședință de la 19 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată și a precizat că această încheiere poate fi atacată odată cu fondul.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta A., invocând dispozițiile art. 414 alin. (1) C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, în urma rejudecării cauzei, admiterea cererii de suspendare a prezentului dosar până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2016 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București.

Examinând cererea de recurs prin prisma dispozițiilor incidente, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin încheierea din data de 19.10.2017, Curtea de Apel București a respins cererea de suspendare a judecății cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2016, formulată de reclamanta A., reținând în esență faptul că eventualele constatări ce se vor face în dosarul penal menționat cu privire la faptă și persoana vinovată nu au o înrâurire asupra cauzei, întrucât motivele de nelegalitate invocate de către reclamantă, ce trebuie analizate în prezenta cauză, nu sunt în legătură cu realitatea faptelor analizate de către pârât prin intermediul raportului.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a mai reținut că o eventuală stare de conflict de interese este de natură a atrage categorii distincte de sancțiuni, iar eventuala răspundere penală nu produce efecte asupra eventualei răspunderi disciplinare și nu se exclud una pe cealaltă, fiecare dintre aceste răspunderi urmând a fi analizate potrivit regulilor proprii și de către organele competente potrivit legii.

Conform prevederilor art. 414 C. proc. civ.:

"(1) Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă.

(2) Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului."

Din analiza dispozițiilor legale menționate anterior rezultă cu evidență faptul că legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării cu recurs doar a încheierii prin care s-a dispus suspendarea, ori a încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol.

În consecință, nici încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare, nici cea prin care s-a admis cererea de repunere pe rol, nu intră în domeniul de aplicare al art. 414 C. proc. civ., acestea putând fi atacate odată cu fondul.

Aceste încheieri sunt încheieri premergătoare, iar atacarea lor odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel, este prevăzută expres de art. 466 alin. (4) Cod procedură civilă, normă aplicabilă și în recurs, dacă este cazul, potrivit dispozițiilor art. 494 C. proc. civ., conform cărora:

"Dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță și în apel se aplică și în instanța de recurs în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în prezenta secțiune."

În concluzie, instanța de control judiciar constată că este inadmisibilă formularea pe cale separată a unui recurs împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de suspendare a judecății, încheiere ce poate fi atacată doar odată cu hotărârea ce se va da asupra fondului cauzei.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) Cod procedură civilă, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantă ca inadmisibil, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 19 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 mai 2018.